Fulminanta ascensiune a lui Traian Basescu si coborarea lina cu parasuta (Opinii)

S-a acreditat ideea ca Traian Basescu a ajuns presedinte datorita extraordinarei popularitati de care s-a bucurat la un moment dat. Ma tem ca nu-i deloc asa.

Mai corect ar fi sa vorbim de conjuncturile care i-au fost favorabile de fiecare data la alegeri, iar dansul a stiut mai bine ca oricare altul sa culeaga roadele lor.

Mic avantaj, nu popularitate

In 2004, Adrian Nastase, n-avea un contracandidat credibil, iar Traian Basescu a sesizat situatia. El stia ca aroganta lui Nastase, subliniata insistent si de Ion Iliescu, este notorie, si ca imaginea unui candidat de tip popular o poate zdrobi pe cea cu steif a favoritului din sondaje.

Atunci cand isi anunta candidatura, sondajele il creditau pe Basescu cu 8%, iar pe Nastase cu peste 40%. In dupa-amiaza turului doi, Nastase era castigatorul sigur, seara la ora opt scorul ajunsese fifty-fifty, iar spre miezul noptii s-a confirmat un usor avantaj spre Basescu.

Nici nu-i trebuia mai mult, dar retin ca a ajuns presedinte cu un usor avantaj, nu cu o popularitate fara seaman.

Tot cu un mic avantaj, chiar mic de tot, a ajuns presedinte la al doilea mandat, iar meritul nu e atata al lui Traian Basescu, cat al lui Mircea Geoana, care a devenit dezgustator prin festivismul campaniei sale electorale si neatractiv la ultima confruntare, cand insasi sotia a avut impresia unei influente malefice: flacara violet.

Cuvantul cheie: huooo!

Atunci de unde se trage legenda extraordinarei sale popularitati? Ei bine, pentru popularitatea sa, Traian Basescu ar putea sa-i multumeasca lui Voiculescu-Felix, care a nascocit primul referendum fara sa aiba in vedere nici forta de reactie a presedintelui, nici impactul ei in public.

In timp ce, dupa suspendare, opozantii jubilau convinsi ca-i tremura pantalonii de frica, Basescu a stiut sa fure startul campaniei pentru referendum si, pana sa se desmeticeasca Voiculescu cu ai lui, devenea vedeta intr-un miting spontan in Piata Universitatii. N-a avut nevoie de discurs. A electrizat Piata prin expresiile sale soc, la care multimea replica:

"322" - "Huooo!", "Voiculescu" - "Huooo!", "Iliescu" - "Huooo!" - "Nastase" - "Huooo!", "Geoana" - "huooo!", "Tariceanu" - "huooo" si asa mai departe. Poate niciodata in ultimele doua decenii n-am asistat la o manifestare atat de percutanta.

Acesta a fost momentul varfului de popularitate a lui Basescu, oferit gratis si pe tava, atat de mogulul Voiculescu, cat si de sfetnicii sai antenisti. Popularitatea si-a spus cuvantul la rezultat: circa 75% din alegatori au fost de partea lui.

Ca dovada ca aceasta popularitate nu si-a castigat-o atat prin forta mintii sale, cat prin forta neghiobiei opozantilor, sta faptul ca Traian Basescu n-a stiut s-o pretuiasca. Nu pretuiesti un castig picat din senin la loterie, cum pretuiesti o chenzina muncita din greu.

Balbaiala opozantilor

Presedintele s-a crezut infailibil si a dat cartea castigatoare pe nimic, riscand reputatia cu ocazia taierii de salarii din 2010. Nu pun in discutie necesitatea reducerilor, observ numai ca anuntarea "ex abrupto" a fost imprudenta, iar efectele devastatoare.

Daca nu intervenea al doilea referendum, poate isi refacea ceva din imagine, dar n-a apucat. Era pus la zid si n-ar fi avut cale de retragere, daca aceeasi balbaiala a opozantilor nu i-ar fi oferit din nou pe tava lui Traian Basescu revenirea la Cotroceni.

Astazi suntem in faza cand presedintele, chiar si cu imaginea festelita, tot mai incearca o aterizare lina. Ca si in 2004, cand n-aveam contracandidat credibil pentru Nastase, acum nu avem pentru Antonescu. Daca Traian Basescu ar fi putut candida pentru inca un mandat, nimic nu-l oprea sa intre in cusa si chiar sa castige, tot la mustata.

Neputand candida personal, ii impinge pe alti in fata. Corect, Monica Macovei, Emil Boc si Mihai Razvan Ungureanu au CV-uri incarcate cu titluri, diplome, distinctii, publicatii, langa care a alatura numele lui Crin Antonescu nu da prea bine.

Pe buna dreptate, ii considera mai "calificati" pentru a se pune in fruntea tarii. Faptul a fost sesizat si de tabara adversa, ceea ce se cunoaste din reactia violenta, ironica si otravita a antenisitilor lui Felix, chiar daca e limpede ca cei trei sunt calificati n-au sanse.

Asta o stie si domnul Basescu. Dar stie la fel de clar ca ascensiunea lui s-a terminat, ca prabusirea este inevitabila si nu i-a ramas decat sa atenueze socul, folosind parasuta. Balbaiala celor care au organizat referendumul a fost deja o parasuta neasteptata.

Alta parasuta este insusi protocolul de coabitare. Spiritul de non-combat al protocolului il poate ajuta sa recunoasca la momentul potrivit ca niciunul din supercalificatii Macovei, Boc sau MRU nu se situeaza asa bine ca Ponta.

Pentru Ponta, nici nu exista ceva mai convenabil decat sa lupte Basescu pe frontul mediatic, in timp ce el il abandoneaza cu nespus regret pe Antonescu, lasandu-l in afara cursei.

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...