In spatele glumitelor lui Traian Basescu (Opinii)

Dincolo de glumitele mai mult sau mai putin inspirate (adevarul este ca Daciana Sarbu s-a expus alegand sfidator sau neglijent cea mai nepotrivita culoare pentru ceremonia de la Cotroceni), Traian Basescu a avut in fata noului guvern un discurs mai degraba defensiv. Iar zambetul sau ostentativ era mai degraba unul nervos si intunecat.

Traian Basescu a trasat limitele colaborarii institutionale cu Executivul Ponta. Si ele tin mai mult de ceea ce nu ar trebui sa faca, decat de ceea ce ar trebui sa faca acesta.

In esenta presedintele cere noii puteri sa se abtina de la restauratie in domeniile deja cat de cat reformate, precum educatia, legislatia muncii si cea penala. Este o temere justificata, nu doar cunoscand apucaturile, mai ales ale PSD, in aceste domenii, ci si in virtutea planurilor deja anuntate si a amenintarilor deja proferate de USL.

Si daca nu? Daca guvernul Ponta nu va respecta aceste limite, ce poate face Traian Basescu? Ce parghii are domnia sa sa impiedice restauratia? Ma tem ca niciuna. De fapt, luni, nu numai Mihai Razvan Ungureanu a predat puterea, ci si presedintele. Pentru domnia sa se incheie epoca presedintelui jucator.

Sigur, poate ataca guvernul din toate pozitiile, asa cum facea pe vremea Cabinetului Tariceanu, poate demasca toate porcariile, il poate umple de ridicol pe Victor Ponta. Dar toate acestea sunt doar vorbe. In fapt nu poate face nimic. Da, si pe vremea guvernului Tariceanu Traian Basescu era in opozitie, dar la vremea aceea se afla pe varful popularitatii sale, la un procent ametitor in jur de 70%, avea in spate un partid agil si vioi, in plina ascensiune. Pe atunci si presedintele si PD erau pe val. Acum sunt sub el.

Atacurile lui Traian Basescu, oricat de adevarate si fudamentate ar fi, nu mai pot avea acelasi impact in randul electoratului. Nu mai exista un partid apt sa preia proiectele si viziunea sa. PDL de-abia se tine pe picioare si incearca sa impiedice destramarea rapida, iar relatia presedintelui cu democrat liberalii nu mai este nici pe departe cea de altadata.

In plus, gluma amara cu care si-a inceput discursul de la investirea guvernului, cea referitoare la majoritatea apropiata de celebra "322", arata ca presedintele stie exact care este riscul cel mai mare. Majoritatea este suficient de consistenta ca sa schimbe rapid legile referitoare la referendum si atributiile CCR si sa purceada apoi la suspendarea presedintelui. Iar apoi este foarte probabil ca un referendum de demitere sa nu mai aiba rezultatul celui din 2007, dimpotriva.

Traian Basescu are doar doua centuri de siguranta, cam fragile, impotriva acestui scenariu. El nu poate fi pus in practica fara voturile UNPR, care a anuntat ca nu le va sustine. Insa a miza pe fidelitatea unor oameni precum Miki Spaga sau Eugen Nicolicea implica un urias risc. Pana la urma, matca lor este alaturi de PSD, iar pretul lor este intotdeauna explicit, asa ca o intoarcere a armelor nu ar fi neaparat o surpriza nemaipomenita.

A doua centura tine de chiar planurile PSD, care are tot interesul sa nu organizeze prezidentiale pana in 2014 pentru a avea timp sa-si creasca propriul prezidentiabil.

Este o socoteala pe care o inteleg insa si Crin Antonescu si patronul sau politic, Felix Voiculescu motiv pentru care vor prezidentiale cat mai curand cu putinta. Voiculescu face deja presiuni teribile in directia suspendarii presedintelui. Deocamdata Victor Ponta pare a face fata, insa supus unui santaj mediatic intens ar putea ceda.

Dar si daca aceste centuri vor tine, Traian Basescu nu are prea multe de asteptat de la viitor. Este foarte putin probabil ca PDL sa-si revina pana la alegeri si la fel de putin probabil ca Mihai Razvan Ungureanu sa puna pana atunci pe picioare o miscare politica solida.

Pentru asa ceva ar fi nevoie de niste greseli uiase ale actualului cabinet, scenariu posibil, dar nu foarte probabil. Asadar, Traian Basescu se indreapta spre un final de mandat in coabitare cu fostii dusmani, mereu sub amenintarea suspendarii daca nu se dovedeste un partener cooperant si, cel mai grav, fara sanse reale de a-si vedea realizate cele mai importnate proiecte de reforma. Adica se indreapta spre un esec major.

Si in tot timpul pe care-l mai are pana in 2014, in fiecare zi a acestor doi ani, are timp sa se gandeasca la erorile pe care le deconteaza: distrugerea Aliantei DA intr-un razboi stupid cu Dinu Patriciu, pe care nu l-a declansat, dar nici nu l-a impiedicat; propria decrediblizare si distrugerea PDL prin promovarea unor nulitati toxice in frunte cu Elena Udrea si Roberta Anastase; ratarea reformei interne a PDL si incercarea de refomare a statului cu o oaste de stransura, traseisti, tradatori si oportunisti.

Si, ma intreb, daca ar fi sa o ia de la capat, sa fie din nou in 2005, ce ar schimba Traian Basescu cu mintea si experienta de acum?

A crescut cifra de afaceri din industrie în România. Ultimele date INS privind piața internă și externă

Conform datelor anunțate la 17 aprilie de INS, pentru februarie 2024, cifra de afaceri din industrie (piaţa internă şi piaţa externă), a crescut față de luna ianuarie cu 11,7%, și cu 8,2%...

Final în scandalul din PMP, după 2 ani. Cine rămâne la conducerea partidului

Partidul Mişcarea Populară (PMP) a anunţat că, în cursul zilei de miercuri, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursurile formulate de Cristian Diaconescu şi, prin urmare, ”a fost validat...