Macar o sperietura sa fi tras Basescu! (Opinii)

Ideea ca Traian Basescu se hraneste din conflicte este supralicitata. Mai degraba e vorba despre o fronda care-i indreptateste pe multi sa considere ca sare calul. Pentru o societate amortita, insa, fronda poate echivala cu un dus rece de natura sa o scoata din casa pentru a invata sa umble. Ce te faci, insa, daca lumea nu poate incalta bocanci peste bataturi, si nici balerini printre noroaie?

Chiar daca majoritatea reuseste sa ignore durerea sau umezeala, deoarece are in bagajul genetic lupta, sau teama de esec, sau foamea, sau pur si simplu sosete din lana si crede ca a avea doua pite unse in fiecare dimineata reprezinta fericirea, restul romanilor, pana la un singur individ daca e cazul, nu sunt obligati sa vada intr-un sut in fund un pas inainte.

Atata vreme cat in Piata Universitatii mai exista un singur protestatar care nu tremura de plictiseala in pauza competitionala, si nici nu vrea sa se remarce la partid, ci este pe cale sa devina actor principal in filmul propriei vieti, el nu poate fi ignorat.

Cum, insa, minunile nu se intampla decat in filmele americane, iar Dumnezeu nu le furnizeaza deoarece nu am facut tot ce tine de noi ca sa ne depasim conditia, aceasta poveste in care romanii au cantat haiduceste se va stinge.

Ramane, insa, mesajul. Sau poate nu? Acesta este pericolul. Presedintele are ocazia sa se indestuleze ca niciodata din conflict, si, daca-i pasa de tara lui, sa participe la o reforma profunda de mentalitate a clasei politice. Sa invete cate ceva.

Dar nu se va intampla. Agenda unui om investit cu asemenea functiuni este atat de incarcata incat nu va avea timp, in situatia ca ar avea dorinta, sa nu treaca mai departe cantand marsuri. Mintea unui sef de stat este atat de plina de geopolitica, independenta energetica, stabilitate economica incat temerea unui singur om, un maruntel, nu mai conteaza. Un toporas poate fi strivit sub talpi. Cresc altii, la primavara viitoare.

Nu si o ridiche. Ridichea se mananca. Iar in acest moment al existentei sale de presedinte de tara, ridichea uriasa nu mai este doar PDL. Desi, daca ar agata gandul bun, ar putea-o extrage din solul intelenit al partidului pentru a o livra natiunii bine impachetata.

Aceasta este sansa PDL de a nu iesi din Parlament. Ipocritii, lenesii, interesatii, politrucii partidului au primit o ocazie nesperata de a disparea pentru a face loc competentei. Ridichile sunt grele la ficat. Iar acum, desi au ramas in strada doar o mana, cateva mii, romanii au un ficat sensibil, pe care vor sa-l regenereze. Dar Alba ca Zapada e o poveste, si noi nu traim intr-o tara de elfi. Solutia se afla tot la partidele astea mizerabile si nehalite, care nu pot spune adio trecutului. Daca au minte, se afla in fata golului de aur. Dar n-au.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...