Opinii: Suspendarea lui Traian Basescu

Ca laitmotiv al ultimilor ani de guvernare, suspendarea presedintelui are stransa legatura cu personajul distribuit in acest rol. Pe fondul actualei situatii din tara, propunerea este neserioasa, cel putin pentru moment.

Ea nu vine ca urmare a masurilor de austeritate deja luate de Guvernul Boc, nici ca o sanctiune a bajbaielilor guvernamentale din ultimul an si jumatate, nici ca o amenda la pozitia presedintelui in fata institutiilor financiare care ne-au creditat, nici macar ca o solutie de aplanare a conflictului presedinte-premier, care ar face tara de neguvernat (guvernarea Tariceanu este un exemplu graitor).

Problema acestei solutii este momentul ales de liberali spre a o propune: in plin haos financiar, cu salarii reduse si taxe crescute, cu inundatii care nu se mai termina si o iarna care se anunta cea mai costisitoare din ultimii ani.

De ce sa-l suspendam pe Traian Basescu

Traian Basescu nu poate fi suspendat numai pentru ca nu se prezinta la televiziunile mogulilor. Nici macar pentru ca face declaratii de la posturile publice de radio si televiziune.

Cum spune chiar legea fundamentala, presedintele poate fi suspendat "in cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei", ori toate demersurile initiate de opozitie asupra constitutionalitatii actiunilor prezidentiale sau guvernamentale au esuat.

Apoi el poate fi suspendat "de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale".

In urma cu trei ani l-au suspendat pe Basescu 322 de parlamentari. Numarul lor acum e cu siguranta mult mai mic, in jur de 200, dupa cum a aratat votul la motiunea de cenzura.

Apoi, Curtea are un rol pur decorativ, consultarea ei e doar o formalitate juridica. Si reprezinta o alta carte deja jucata de Traian Basescu dupa numirea judecatorilor acestei instante, care si-a dovedit intre timp "independenta de factorul poltic". Si care nu ar avea niciun motiv sa-si dea aprobiul pentru astfel de actiune, cum nu a facut-o nici in 2007, dand atunci aviz negativ la propunerea de suspendare.

CCR analizeaza doar daca faptele grave savarsite de presedinte, asa cum sunt ele prezentate de initiatorii suspendarii, au determinat incalcarea Constitutiei, iar Parlamentul trebuie sa arate si sa motiveze gravitatea acestor fapte, care nu pot avea relevanta decat sub aspect politic.

Si cum am aflat deja ca democratia constitutionala din Romania mai are mult pana la maturizare, dupa experienta referendumului din 2007, suspendarea presedintelui a ramas si este un act pur politic.

Apoi e o cheltuiala de cateva milioane bune de euro. Nu in cele din urma este o actiune electorala. Daca este aprobata suspendarea, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea presedintelui.

Vor risca oare politicienii sa afle vointa populara, prin referendum-ul obligatoriu in acest caz? Chiar in ciuda popularitatii in scadere a presedintelui Basescu, ar urma o luna electorala, in care, din nou, intreaga presa va sta cu tunurile pe presedinte, prezentand nenumarate situatii in care Basescu ar fi incalcat legea.

Iar Basescu va avea ocazia sa performeze la cele mai inalte cote, in situatia de comunicare care-i convine cel mai bine: postura de animal haituit de toata lumea. Si atragand, dupa modelul cunoscut, simpatia altor si altor romani, insetati de razbunarile politice pe care nu au altfel cum sa si le puna in practica.

Greseala politica

Din arsenalul retoricii pur electorale, suspendarea lui Traian Basescu este o ambitie personala a lui Crin Antonescu. Pe care PSD a sesizat-o, insa o sanctioneaza pe mai multe voci. Ponta s-a delimitat si ridiculizeaza initiativa, Adrian Nastase o sustine doar pe blog, iar Ion Iliescu o considera nerealista, inca de cand a trambitat-o Varujan Vosganian, la sfarsitul lunii mai: "Sunt convins acum, ca se dezvolta o stare de spirit in randul cetatenilor, de regret pentru votul dat la ultimele alegeri. Dar asta nu este suficient pentru a declansa suspendarea. Exista o majoritate parlamentara care nu o sa voteze in acest sens", a declarat atunci Ion Iliescu.

Crin Antonescu, fara sa se asigure de sprijinul politic necesar, sustine ca este pentru suspendarea lui Traian Basescu, daca aceasta este "posibila si necesara".

In vreme ce poate lupta nestingherit cu posibilul, alergand dupa voturi portocalii pe culoarele parlamentului, liderul liberal va avea o problema majora in a sustine necesitatea unui astfel de demers, care ar incarca nepermis de mult factura si asa lunga a acestei tari.

Presedintele Romaniei, un personaj politic remarcabil, care se hraneste din situatii conflictuale, a sesizat oportunitatile pe care i le confera criza, inundatiile si capacitatile limitate ale propriului guvern. S-a delimitat de Boc, a criticat masura cresterii TVA, a declarat ca nu este fezabila crearea unei noi majoritati guvernamentale, dar vede posibila crearea unui guvern minoritar.

In acelasi timp, acuza opozitia de pozitii obraznice si arogante, anuntand esuarea dialogurilor initiate cu reprezentantii ei. Asa ca pasii PNL spre normalitate, respectiv caderea guvernului, crearea unei noi majoritati si apoi suspendarea lui Basescu au fost demolati din fasa de presedinte.

Greseala imagologica

Nu se pune real problema suspendarii presedintelui Romaniei, ci a lichidarii lui Traian Basescu.

Aici apare o problema majora de imagine a lui Crin Antonescu. E foarte complicat sa-l arunci acum intr-o cursa electorala pe cel care acum o jumatate de an se clasa pe locul al treilea, infrangere pe care a anuntat-o absolut lamentabil, printr-un discurs la care ar fi ravnit cu siguranta un personaj politic de talia lui Corneliu Vadim Tudor.

Cu toate pacatele spalate imediat dupa infrangere, prin sustinerea sau continuarea celebrului proiect Iohannis, liderul liberal a pierdut atunci de doua ori: o data in fata electoratului PSD, care nu l-a perceput altfel in turul al doilea al prezidentialelor decat ca furnizor de rezerva de voturi rosii, apoi in fata propriului electorat, poate cel mai educat din Romania, care nu a suportat tradarea decat pentru a sustine lupta oarba cu Traian Basescu.

Cel putin pentru acel moment, pentru ca imediat ce dusmanul de la Cotroceni s-a asezat din nou in fotoliul de presedinte, candidatul sustinut de liberali a cazut in ridicol, ars la talpi de flacara violeta si apoi tras pe margine de propriul partid. Momentan se ocupa de pepenii de Dabuleni. Nici asta nu ar fi asa de grav daca actualul lider al social-democratilor, Victor Ponta, ar fi marsat catusi de putin la tema suspendarii.

Iar in perspectiva unor alegeri anticipate duble, prezidentiabilii posibili nu si-au aratat inca fata.

In loc de concluzii

Ca si in 2007, avem de-a face cu evidente ale unei posibile crize politice. Meciuri premier-presedinte, chiar daca sunt de aceeasi culoare, decizii contestate, mesaje discordante.

Exista si o evidenta lipsa de autoritate, daca e sa ne luam si dupa felul in care Boc raspunde acuzatiilor lui Traian Basescu, o impertinenta de neimaginat din partea supusului si mereu inghiontitului premier.

Ce nu avem de aceasta data este un diferend major in sanul coalitiei aflate la putere, polarizarea pozitiilor in privinta TVA si a pensiilor conferind echilibrul necesar continuarii in formula consacrata in acest an. Bine zicea Bogdan Olteanu, presedinte atunci al Camerei Deputatilor, cand a anuntat suspendarea lui Basescu in urma cu trei ani: "O solutie proasta, la o situatie proasta".