"Domnule procuror general, pentru ca tot ne-am intalnit aici, vreau sa va spun ca o sa va mai sun, cand o sa fie probleme care vizeaza functionarea sistemului, pentru ca, pana la urma, eu v-am numit, prin decret", i-a spus presedintele Train Basescu procurorului general Tiberiu Nitu.
Sunt voci in sistemul judiciar, intre care si cea a reprezentantei UNJR, judecatoarea Dana Garbovan, care apreciaza ca formularea presedintelui sugereaza o relatie nepotrivita dintre politic si justitie: "Daca ne reamintim ca Procurorul general a fost numit in functie ca urmare a unui compromis politic, afirmatia isi releva gravitatea, sugerand o datorie a acestuia fata de cei ce l-au numit. Or, o astfel de datorie nu exista si nu trebuie sa existe".
Dincolo de interpretari, afirmatia presedintelui cuprinde un adevar cu mult mai grav.
Asa este, presedintele Basescu l-a numit pe Tiberiu Nitu in fruntea ministerului Public din Romania, sef peste procurorii din Romania, cea mai emancipata si mai temuta dintre categoriile de magistrati. Si prin aceasta numire, pe care Traian Basescu a punctat-o, presedintele a admis practic reintrarea parchetului sub control politic.
Da, fara sustinerea constanta si ferma pe care Traian Basescu a asigurat-o pana in primavara acestui an justitiei, niciunul dintre dosarele care duc acum la condamnari spectaculoase, in frunte cu aceea a lui Adrian Nastase, nu ar fi fost posibil. Fara Daniel Morar, Monica Macovei, Catalin Predoiu, oameni sustinuti de Traian Basescu la carma justitiei, ceea ce vedem astazi nu s-ar fi intamplat. Din acest punct de vedere strict, Adrian Nastase are dreptate sa se considere o victima a sistemului lui Traian Basescu, adica a sistemului independent.
Emanciparea politicului de justitie nu s-a produs automat, ci prin intermediul unor oameni cheie, care au tinut spatele procurorilor si au facut fata, unoeri eoric si cu riscuri imense, tavalugului politic.
Ce isi imagina Traian Basescu atunci cand l-a numit pe Tiberiu Nitu in fruntea parchetului general? Mai ales mana in mana cu ministrul Justitiei Cazanciuc, finul premierului. Isi imagina ca omul avizat negativ de CSM, cu profil de politruc, alesul Monei Pivniceru, anterior dezavuat de exact cei care pusesera in practica reforma, se va da de trei ori peste cap si va deveni un aparator al independentei magistratilor, un nou Danile Morar, care va continua munca celor care au trimis in fata instantei politicieni de prim rang?
Ce era de asteptat sa faca Tiberiu Nitu altceva decat a si facut? Adica sa bata din calcaie la orice ordin politic, asa cum s-a intamplat, de exemplu, in cazurile Bolintineanu si Papici? Da, Codruta Kovesi a preluat DNA, dar ea este subordonata ierarhic procurorului general, adica lui Tiberiu Nitu.
Sigur, prounerea era in mana lui Victor Ponta, era cu totul neverosimil sa crezi ca premierul, interimar la Justitie in acel moment, il va propune pe Daniel Morar in fruntea parchetului general, solutia ideala pentru asigurarea independentei parchetului.
Dar de la Daniel Morar la Tiberiu Nitu existau totusi si alte optiuni de compromis. Ar fi trebuit ca presedintele macar sa incerce sa obtina si un alt nume. Poate ca un regres era imposibil de evitat, dar o prabusire in neant ar fi trebuit impiedicata cu orice chip, poate chiar cu pretul ruperii coabitarii.
Una este sa faci un compromis acceptabil, alta sa faci compromisul cel mare. Si nu este vorba doar de Tiberiu Nitu, ci despre toata garnitura de oameni asezati in pozitii cheie ale parchetelor, cu legaturi nepotrivite in mafia fotbalului, de exemplu, sau despre procurori dezgropati din adancurile epocii Nastase-Staniou. George Muscalu, acum vicepresedinte CSM si procuror sef al Serviciului de prevenire si combatere a infractiunilor de terorism si a celor contra sigurantei statului din cadrul DIICOT, este doar un alt exemplu.
Cand l-a numit pe Tiberiu Nitu in fruntea parchetului general cu maxima convingere in capacitate acestuia de a face o buna figura, dupa cum a aratat atunci presedintele, Traian Basescu a admis practic incetarea anticoruptiei. Degeaba ii da acum telefone, degeaba ii bate obrazul in public. Raul a fost facut si este iremediabil.
Este raul care ar fi trebuit evitat, repet, cu orice pret. Pentru ca odata cu instalarea lui Tiberiu Nitu in fruntea procurorilor, care ii sunt subordonati ierarhic, independenta acestora depinde exclusiv de presiunea externa, dupa cum am ajuns sa ne convingem deja.
Sa nu ne amagim. Traian Basescu nu este un impediment real in fata asaltului PSD impotriva justitiei. Daca nu exista aceeasi presiune externa cu adevarat imposibil de respins, Traian Basescu insusi n-ar mai fi astazi presedinte. Peste presedinte, actuala majoritate poate trece, cu mai mult sau mai putin scandal, fara probleme.
Dar, am mai spus-o, presiunea externa trebuie sa aiba si ce sa sustina. Si teama mea este ca din interior, presiunile, intimidarile nevazute asupra procurorilor, le pot taia pe tacute elanul, fara ca nimeni sa mai poata interveni. Si ma tem ca exact aceasta este treaba d-lui Nitu. Mi-as dori sa ma insel.
Din mandatul lui Traian Basescu nu vor ramane foarte multe reforme certe. Reforma justitiei ar fi putut sa fie principalul punct al mandatului domniei sale. Copilul pe care sa-l fi crescut si pentru care merita sa se sacrifice. L-a sacrificat insa in numele unei coabitari care nu a adus nimic alceva bun.
Da, d-le presedinte, dvs. l-ati numit pe Tiberiu Nitu si in felul acesta ati pus o bomba la temelia principalului edificiu al mandatului dvs., o bomba pe care nu o puteti controla si, cu atat mai putin, dezamorsa.
A fost o coabitare intre guvernare si... Vezi tot