Esecul lui Traian Basescu

Din perspectiva istorica, Traian Basescu se apropie cu mare viteza de momentul in care ar putea spune ca o infrangere eroica in alegerile din decembrie ar fi fost preferabila victoriei urmata de prabusirea pe toate planurile.

De fapt, Traian Basescu se indreapta spre un imens esec in toate cele pe care le-a pretins si le-a promis. Asa cum arata acum lucrurile, nu are nicio sansa sa reformeze statul, in schimb are toate sansele ca Romania sa experimenteze sub mandatul sau falimentul economic. Romanii au trait o vreme bine, dupa cum le-a urat domnia sa, insa platesc acel bine iluzoriu printr-un rau ce se anunta din ce in ce mai crunt.

Nu numai ca nu a invins corputia si nu a umplut "tepele" din Piata Victoriei, ci partidul sau se dovedeste corupt si clientelar pana in maduva oaselor. Si-a inceput ascensiunea politica fulminanta, denuntand mafia lui Adrian Nastase si sfarseste prin a se baza pe o consistenta parte a ei, pentru a-si pastra majoritatea.

A inceput de mana cu Monica Macovei si sfarseste de mana cu Elena Udrea, devenita principalul sau reprezentant si purtator de mesaj. Cum a ajuns aici omul care in 2004 concentra, poate, cel mai mare capital de incredere publica din ultimii 20 de ani, omul care a castigat, in total, cele mai multe scrutine directe din istoria Romaniei?

Explicatiile sunt multe si compelxe. Presedintele a vrut, dar a fost impiedicat, vor spune sustinatorii sai, cati au mai ramas. In parte, poate ca da, dar nu e nicio glorie sa ramai in istorie drept presedintele care a vrut, dar mereu n-a putut, asa cum a ramas primarul Traian Basescu. Oamenii l-au ales ca sa poata si sa faca, nu ca sa se scuze.

De fapt, cred ca intreg acest esec, ce se profileaza tot mai amenintator, are la baza un pacat originar: Traian Basescu si-a incalcat principiile, daca a crezut vreodata cu adevarat in ele, scufundandu-se progresiv in concesii si compromisuri tot mai mari. Iar prima si cea mai grava consecinta a tradarii principiilor a fost esecul lui Traian Basescu de a-si reforma propriul partid, atunci cand avea inca puterea sa o faca, atunci cand vorba sa inca era litera de Evanghelie in PD-L. O suprastructura importanta ridicata pe o fundatie subreda si gaunoasa e sortita esecului.

Incepuse promitator, cu decizia din 2002 in virtutea careia liderii PD au avut de ales intre politica si afaceri, decizie care a determinat, de exemplu, retragerea temporara a lui Adriean Videanu. De altfel, dupa preluarea sefiei PD, Traian Basescu a eliminat aproape toata garda veche a lui Petre Roman. A impus o garnitura noua de lideri pe care era de asteptat ca-i va forma dupa alte principii. Plamada era insa fesenista, iar tarele adanc implantate.

Asa se face ca acesti lideri noi nu au evolutat nicidecum spre alt mod de a face poltica, ci spre baronziare. In timp ce Traian Basescu ataca frontal practicile PSD, oamenii din jurul sau nu sperau decat sa le poate aplica ei insisi, in propriul interes. Intai au facut-o mai cu perdea, insa cateva momente cheie le-au dat aripi.

A fost intai suspendarea, cand presedintele a inteles ca fara un partid puternic si fara o majoritate n-are nicio sansa. A acceptat ca partidul sa devina tot mai puternic prin mijloacele deja consacrate, adica ale PSD, si a obtinut majoritatea sigura impreuna cu acelasi PSD, inghitind in guvern baroni consacrati si fosti dusmani de moarte, chiar si un suspect de colaborare cu Cosa Nostra. Nicio mirare ca baronii PSD si PD-L s-au inteles de minune si au feudalizat voios Romania, sub privirea ingaduitare a presedintelui care voia, nu-i asa, sa reformeze Romania si clasa politica.

O contributie majora la esec si-au adus-o si cele cele doua mai slabiciuni ale presedintelui, cele doua Elene. A impus-o pe Elena Udrea tot mai sus, in pofida faptului ca intrupeaza tot ceea ce Traian Basescu ataca mai abitir: lipsa de competenta si relatia blonava dintre politica si grupurile maligne de interese. A promovat-o cu pretul ruperii relatiilor cu multi aliati din societatea civila.

A venit apoi episodul EBA, cand partidul a fost nevoit sa dea tain de 10% din voturi/ sectie pentru ca odrasla sa devina europarlamentar, fara competente si fara proiect, intrupand ce presedintele ataca mai aibitir, adica nepotismul si fraudarea morala a alegerilor. Si cum sa mai vorbesti despre reforma, moralitate si principii cand promovezi personal contrariul. Moralitate, reforma, dar cu Elenele ce facem, domnule presedintele?

Alegerile din 2009 au pus capacul, pentru ca Traian Basescu s-a dat practic pe mana baronilor. A acceptat sa-si intemeieze victoria pe minciuna, acum recunoscuta, in privinta evolutiei economice a Romaniei si pe banii obtinuti de la clientela de partid cu un pret bine cunoscut si asumat. Achizitiile publice scandaloase din primul trimestru al acestui an fac parte din acest pret cocosator pentru Romania la care Traian Basescu a consimtit.

Presedintele a acceptat sa-si intemeieze victoria pe sprijinul unor oameni mai mult decat controversati precum Aurelian Bondrea, care la randul sau a obtinut imunitate pentru fabrica de diplome ,,Spiru Haret", sau Gabriel Oprea, fosta mafie personala a lui Adrian Nastase. Ei nu vor reforma niciodata Romania.

Iar pentru ca derizoriul sa fie desavarsit, promotoarea mesajului reformist in PD-L, sefa de facto a partidului a devenit tocmai Elena Udrea, esenta a tot ceea ce trebuie reformat cat mai repede si fara concesii in politica romaneasca. Intre timp, presa scoate la iveala matrapazlacuri pedeliste pe bani publice demne de anii de glorie ai guvernarii Vacaroiu si Nastase, senatorii democrat liberali au masacrat cel mai crunt legea ANI, iar spectrul pierderii privilegiilor ii impinge pe atat de disciplinatii parlamentari PD-L la revolta.

Teoretic, Traian Basescu poate intoarce foaia, revenind la principiile din 2004. Practic, batalia e pierduta. Ar pierde sprijinul majoritatii, inclusiv al unei mari parti din PD-L, a doua suspendare ar fi o chestiune de timp, iar rezultatul referendumului ar fi probabil cu totul altul decat data trecuta, dupa toata dezamagirea pe care a provocat-o. Traian Basescu isi poate mentine puterea doar prin consfintirea esecului.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...