Modificarile Constitutiei, intre reforma si regres (Opinii)

Nu stiu cum isi imagineaza Traian Basescu ca actuala majoritate, destul de fragila, va face rost de voturile suplimentare necesare pentru modificarea Constitutiei, cu atat mai mult cu cat o parte dintre masurile propuse lezeaza grav baronetul PD-L, iar presedintele controleaza tot mai putin partidul. Chiar si asa, aceste propuneri merita analizate, caci ating cateva dintre sursele problemelor din societatea romaneasca.

Asadar, ce ar vrea Traian Basescu? In principu, 5 modificari majore: reducerea numarului de parlamentari, conform referendumului, revenirea la mandatul prezidential de 4 ani, dizolvarea automata a Parlamentului in cazul unei suspendari a presedintelui invalidata de referendumul de demitere, plafonarea deficitului bugetar la 3 % si inlocuirea judetelor cu euroregiuni. O compozitie amestecata, asa zice, intre masuri reale de modernizare a Romaniei si modificari cel putin utopice, daca nu chiar periculoase.

Reducerea numarului de parlamentari, spre deosebire de trecerea la Parlamentul unicameral, se poate face si printr-o lege organica. Exista chiar si un proiect de lege pe aceasta tema. Asta nu inseamna insa ca stipularea in Constitutie ar fi inutila, caci in Romania legile au stabilitatea unei frunze in vant, asa ca orice masura poate fi urmata de o contramasura in functie de interesul de moment. Cert este ca avem un numar de parlamentari cu mult prea mare in raport cu populatia (1 parlamentar la 46 de mii de locuitori, prin comparatie cu 1 parlamentar la 122 de mii de locuitori in Germania spre exemplu). Iar norma aceasta de reprezentare ar ramane aberanta si in cazul unui parlament ultraperfomant nu doar pentru ridicolul legislativ actual.

La fel de binevenita ar fi si reorganizarea administrativ teritoriala a Romaniei. Actuala impartire pe judete isi are originea in sistemul comunist si avea o menire clara: un mai bun control asupra populatiei. Autoritati locale foarte numeroase aveau de supravegheat un numar relativ mic de persoane. Argumentul nu mai este valabil, dar am ramas cu o multime de institutii bugetofage si care fac imposibila o guvernare coerenta si o dezvoltare unitara la nivelul intregului teritoriu.

Cum ar fi insa ca in loc de 41 de presedinti de consilii judetene sa avem doar vreo 4? In loc de structuri ale ministerelor la nivelul fiecarui judet (prefecturi, inspectorate scolare, de polite, de mediu etc cu toata functionarimea aferenta) sa le avem la nivelul fiecarei regiuni? Economia ar fi uriasa, absorbtia fondurilor europene mult usurata, premisele unei dezvoltari unitare mult sporite.

Si tot fireasca ar fi introducerea unei simetrii in procesul de suspendare a presedintelui: cine pierde, pleaca acasa. Cat timp Parlamentul nu risca nimic din aceasta actiune ne putem trezi oricand, indiferent de numele presedintelui in cauza la actiuni abuzive de suspendare, extrem de costisitoare si de traumatizante pentru societate. Dar atunci cand parlamentarii vor avea la randul lor ceva de pierdut, cand prin declansarea suspendarii isi pun la randul lor mandatele pe masa, ma tem ca elanul in aceasta directie va fi mult temperat si evaluarea situatiei cu mult mai atenta.

Avem insa si doua propuneri discutabile cel putin pentru ca urmaresc introducerea in legea fundamentala a unor prevederi circumstantiale, valabile in acest moment politic, dar care se pot dovedi paguboase pe termen lung.

Atunci cand mandatul presedintelui a fost stabilit la cinci ani si deci alegerile prezidentiale au fost decalate de cele parlamentare logica a fost simpla si corecta: decontaminarea reciproca a agendelor celor doua institutii fundamentala si existenta unui factor de stabilitate in anii electorali. Asa ceva functioneaza in tari cu traditie si cultura politica serioase.

La noi insa decalarea alegerilor nu a facut decat sa amplifice balamucul si sa bage Romania intr-o campanie electorala fara sfarsit in care sunt implicate toate instituiile indiferent de tipul de alegeri organizate. E clar ca nu eram pregatiti pentru o astfel de modificare, dar acum ce facem? Ne resemnam si regresam sau, dimpotriva, incercam sa evoluam? Daca tot am fortat schimbarea, mai bine ne tinem acum de ea, facem votul uninominal cu adevarat uninominal si incercam sa corectam mentalitatile bolnave nu capitulam in fata lor. Cu alte cuvinte, ne intoarcem in anii '90 sau tintim catre 2020?

Dar cea mai extravaganta propunere mi se pare cea referitoare la deficitul bugetar. Sigur ca ea raspunde tentatiei politicienilor romani de a silui economia in functie de interesele lor electroale, si anul 2008 ne-a aratat exact cat de departe poate ajunge aceasta nebunie. Dar la fel de adevarat este ca economia nu poate fi tinuta astfel in chingi, alt lucru pe care l-am invatat recent, la scoala crizei economice pe care o traversam.

Este posibil ca intr-un anumit moment pe care acum nu-l anticipam, un guvern responsabil sa fie nevoit la un deficit bugetar mai mare pentru a raspunde unor imperative dramatice ale acelui moment. Chiar si acum au existat tari UE care au traversat criza relaxand deficitul pentru a putea face investitii majore ca masura de redresare. Va fi insa blocat de o prevedere constitutionala procustiana. Cu ceva vreme in urma guvernatorul BNR atragea atentia ca legile economiei pot fi la fel de constitutionale sau neconstitutionale precum legea gravitatiei. Nu ele sunt corecte sau gresite, ci aplicarea lor. Asa ca mai bine Constitutia ar interzice prostia si ticalosia.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...