Obsesia vandutului la Traian Basescu (Opinii)

Din cand in cand presedintelui i se intepeneste cate o idee atat de fix si apasat, ca indiferent de argumente, reactii sau impactul cu realitatea, el continua sa lupte fie si impotriva vantului. Nu e nimic rau in a imbratisa idei si a lupta consecvent pentru ele. E chiar principala lipsa a politicienilor, care isi ghideaza agenda dupa necesitatile cotidiene si nu privesc in perspectiva.

Discursul presedintelui, de la depunerea juramantului de investitura in functia de ministru al Mediului de catre Attila Korodi, este corect in sine. Avizele trebuie date, proiectele demarate sau stopate, iar politicienii trebuie sa ia decizii si sa renunte la demagogie, la ipocrizie si lasitate. Ce poate fi mai inaltator decat un presedinte atat de responsabil. "Din 1997 sta blocata investitia de la Rosia Montana"... da, in principiu asa este. 15 ani de lalaiala clasica romaneasca, unde politicianismul a tremurat intre atractia investitiei si costurile platite electoratului conservator.

Dar si 15 ani din care Traian Basescu a fost si este inca presedinte de opt ani, iar in primii trei a fost ministru partener de guvernare in Executivul sub mandatul caruia a fost demarat proiectul Rosia Montana. Din 2004 pana in 2007 ministrul Mediului a fost Sulfina Barbu. Si, surpriza, din 2007 pana la sfarsitul mandatului lui Tariceanu ministrul Mediului a fost acelasi Attila Korodi, care s-a remarcat tocmai prin reticenta manifestata fata de proiectul Rosia Montana.

Pentru cine are cat de cat memorie, trebuie sa fie foarte clar ca pana acum nu l-a mai auzit pe Traian Basescu facand un astfel de lobby, atat de agresiv si fatis, pentru Rosia Montana. In discursul de la investitura lui Korodi in functia de ministru al Mediului, a repetat atat de insistent ca el e de parere ca e trebuie sa se dea avizele alea, ca locurile de munca astfel create ne-ar salva economia si viitorul si, bonus, ne-ar mai acoperi si din deficitul de la pensii, ca nu are cum sa nu para suspect.

Sa privim putin prin cei 8 ani de mandate prezidentiale. Traian Basescu nu a descoperit enorma oportunitate economica ascunsa in exploatarea zacamintelor naturale, fie ele de aur, gaze, cupru sau petrol, in timpului primului mandat. Ba chiar, la finalul lui, in 2009, ii crucifica pe mogulii care pandesc zacamintele de sare si sa faca Posta posta. Dar atunci Traian Basescu se lupta cu comunistii, practica discursul opus cu "nu ne vindem tara" si promitea pensii si salarii.

Nici macar in 2010 presedintele nu murea de grija Rosiei Montane si avizelor care intarziau deja de 13 ani. Era vremea cand criza trebuia sa isi primeasca tributul si salariile si pensiile erau taiate cu procente record. Marea pasiune pentru exploatarea zacamintelor naturale, dar mai cu seama a aurului de la Rosia Montana, s-a declansat, iertata-i fie coincidenta, taman in momentul in care salariile bugetarilor ar fi trebuit sa fie reintregite.

Cand vine vorba sa isi pledeze cauza, Traian Basescu amesteca cifrele intr-un colaj ametitor, iar trecutul recent ne-a demonstrat cat de bine se pricepe la calcule presedintele. Atat de bine ca s-a intamplat mereu pe dos fata de ce a promis - si in cazul salariilor, si al crizei si in analiza trecutului si, cu putin scepticism, in cazul solutiei salvatoarea intrevazute pentru deficitul de la pensii. A repetat de atat de multe ori deficitul de la pensii, de 3,6 miliarde de euro, in conexiune directa cu investitiile de la Rosia Montana, incat nu poti decat sa banuiesti ca odata primirea avizelor si inceperea lucrarilor de extragere a aurului - gaura de la fondul de pensii va disparea si ea odata cu rezervele extrase pe baza de cianura.

Periculoasa nu este brusca frenezie a presedintelui pentru vanzarea resurselor naturale catre investitorii straini. Nici contradictiile cu trecutul. Ci permanenta iluzie a lui Traian Basescu in privinta ideilor salvatoare, care i se fixeaza atat de ciudat si inopinant in discurs. Credinta sa obsesiva ca doar astfel putem iesi din criza, ca doar astfel mai putem spera "in urmatorii cinci ani" la producerea de locuri de munca.

Daca ar fi asa, e deja tragic. Inseamna ca nu mai avem de fapt niciun viitor aici. In momentul in care se vor epuiza resursele, acest spatiu va deveni unul arid, sterp si plin de oameni fara ocupatie. Macar ar putea sa nu mai acuze presa de campanii negative. Asta e chiar culmea tupeului comic. La cati bani au bagat in campanii de publicitate cei de la RMGC, voci critice la adresa lor nu exista decat la modul singular, total dezorganizat si in mod exceptional sincronizate.

Macar o singura data presedintele ar putea lasa adevarul sa iasa la suprafata pana la capat. Altfel, se intampla sa nu-l mai creada nimeni nici macar atunci cand are dreptate. Nu as vrea sa apuc ziua in care sa-l aud pe acelasi Traian Basescu infierand si condamnandu-i pe cei care ne-au dat strainilor toate zacamintele si ne-au lasat saraci lipiti pamantului sterp. Desi, cred ca nu e tocmai departe.

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...