Opinii: Poker politic: totul sau nimic

Mai mult ca niciodata miza alegerilor prezidentiale este "totul sau nimic".In adevar, noul presedinte va numi primul ministru, care va coagula un guvern din partidul care a dat presedintele, adica va face toate jocurile.

Ideea ca si Parlamentul trebuie sa fie de acord cu acest Guvern este o gogoasa, nimeni nu crede ca parlamentarii vor risca sa plece acasa, doar dupa an de mandat, rastimp in care nu si-au amortizat nici a zecea parte din cheltuiala facuta pentru accederea in Parlament. Ori asta se va intampla daca parlamentarii resping de doua ori guvernul propus de presedinte.

Conform Constitutiei, ARTICOLUL 89:

"(1) Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura".

Ce interese au candidatii la presedintie?

Daca guvernul cade de doua ori, in perioada octombrie-noiembrie, viitorul presedinte poate dizolva Parlamentul, daca doreste acest lucru, dupa consultarea, (fara drept de veto), a presedintilor celor doua camere si a liderilor grupurilor parlamentare.

Ideea este atractiva. Pe fondul degringoladei instalate in partidele cu candidati perdanti in alegerile prezidentiale, concretizata inclusiv prin realegerea conducerilor partidelor lor, partidul care a dat presedintele tarii poate exploata momentul prielnic pentru a-si mari ponderea parlamentara, pana la a avea un sprijin consistent. Sau, alternativ, sa racoleze un numar suficient de parlamentari din partidele opozante, astfel incat efectul sa fie acelasi, dar cu costuri mult mai mici pentru tara. Asa se explica apetitul prezidentiabililor pentru motiuni de cenzura, pentru asumari de raspunderi, pentru provocarea parlamentarilor sa tranteasca de doua ori actualul guvern.

Ultimul zvon privind demisia "autoimpusa" a guvernului Boc II duce spre aceeasi concluzie: presedintele Basescu nu mai asteapta sa vada daca motiunea trece sau nu, obliga Parlamentul sa confirme, sau nu, guvernul Boc III, in care caz incep deja sa curga cele 60 de zile prevazute de art. 89 al Constitutiei.

Ce interese au parlamentarii?

In orice caz nu vor sa plece acasa. Cel mai mult ii sperie eventualitatea alegerilor anticipate. Multi nu au bani sa mai faca inca o campanie, nu sunt siguri ca vor mai primi sprijinul partidelor care i-au propulsat in actualul parlament.

Asa ca nu vor sa treaca motiuni de cenzura, pe care le considera o capcana in jocul candidatilor la presedintie. Ca atare este indoielnic ca ar vota motiunea de cenzura, un prim pas spre dizolvarea Parlamentului.

Votul fiind secret, se vor acuza reciproc de tradare, desi e clar ca niciun parlamentar nu simte vreo fericire votand motiuni de cenzura. D-l Mazare a intuit si a spus public ca e o prostie trecerea unei motiuni de cenzura, care avantajeaza actualul si/sau viitorul presedinte, deoarece ii da ocazia sa-si arate "muschii".

Si nu e vorba doar de parlamentarii PSD ci de toti parlamentarii. Mircea Geoana s-a aruncat cu capul inainte in aceasta aventura, fara sa calculeze ce costuri de imagine va suporta, la inceput de campanie, daca motiunea cade la un scor care sa demonstreze ca nu e ascultat nici macar de proprii parlamentari. Cum a facut si la retragerea de la guvernare.

Ori domnul Hrebenciuc a mai imbatranit, ori domnul Geoana nu-l mai consulta. Iar amenintarile domnului Miron Mitrea, depozitarul multor informatii dinamita, ii fac pe mai marii PSD sa nu doarma noaptea. Poate aici se afla cheia ezitarilor PSD din ultimele saptamani.

Ce interese au cetatenii?

Sa existe un consens minim intre presedinte, Guvern si Parlament, pentru a se pune in opera modernizarea Romaniei, reforma constitutionala, integrarea reala in structurile Uniunii Europene. Situatia de acum, in care fiecare putere a statului le faulteaza pe celelalte, nu poate continua, fara prejudicii imense pentru societatea romaneasca.

Nu este normal, ca in numele democratiei si parlamentarismului, sa fie totul blocat, de la Parlament, la Guvern si la institutiile statului. Interesul cetatenilor pare a fi declansarea alegerilor anticipate, pentru ca o putere coerenta, fie de stanga, fie de dreapta, sa-si poata pune proiectele in aplicare.

Adica sa cada guvernele de doua ori succesiv, pentru ca noul presedinte sa poata dizolva Parlamentul.

Criza economica accentueaza dramatic aceasta necesitate, fara coerenta in deciziile puterilor statului nu putem iesi din criza. Este drept, acest obiectiv este extrem de greu de realizat, datorita faptului ca parlamentarii tin cu dintii de scaune si accepta orice compromis, doar sa mai stea inca 3 ani in Parlament.

Ar fi totusi, mai utila, panda reciproca a partidelor, cu procente aproape egale in parlament si in Guvern, situatie in care se fura mai putin? Daca am ajuns sa optam intre coerenta si teama de furat, suntem o societate bolnava.

Ce se va intampla cu asumarea raspunderii pe legea pensiilor?

Daca rationamentul anterior este corect va trece si aceasta asumare, ca si celelalte, in ciuda retoricii ieftine a sefilor de partide. La adapostul votului secret, parlamentarii vor accepta orice ar propune actualul sau viitoarele guverne.

La televizor vor tipa ca din gura de sarpe, dar la vot vor face "ciocu mic", pentru ca interesele personale sunt mai importante pentru ei.

In Romania nu a trecut nicio motiune de cenzura, in special pentru motivele aratate. De ce s-ar produce acum o exceptie? Acesta pare sa fie si calculul guvernului, al premierului Emil Boc: daca tot nu ne darama, macar sa trecem legi importante, asa cum s-a intamplat in septembrie cu cele trei legi trecute prin asumarea raspunderii.

Inca vreo cateva asumari de astea si ne-am facut temele trasate de FMI. Legat de constitutionalitatea si/sau retroactivitatea legii, daca un drept odata castigat poate sau nu sa fie retras, sunt multe de discutat.

Este corecta ignorarea Parlamentului?

In general nu. Este adevarat ca actualul guvern a deschis un front impotriva Parlamentului, ca-i ignora multe dintre decizii, ca premierul Emil Boc pare sa nu dea doi bani pe existenta acestui Parlament. Dar daca socotim ca toata fundatura in care suntem cu sistemele bugetare, educatie, sanatate, infrastructura, aparatul birocratic, invatamantul superior privat, pensiile si salariile nesimtite, cu economia, in special agricultura si turismul, fundatura datorata, in primul rand, legilor "coapte" si emise din creuzetele parlamentare, parca isi merita soarta.

Legile de privatizare emise de Parlament au facut ca din toata economia tarii sa ne alegem cu 150 km de autostrada.

Legile speciale pentru parlamentari, magistrati, militari, alte categorii favorizate de "soarta" legislativa, au fost emanate tot din Parlament.

Atunci cand reproseaza Guvernului cate in luna si in stele, Parlamentul uita sa-si asume partea de raspundere pentru situatia in care se afla tara acum. Prin urmare, daca dupa 20 de ani de parlamentarism si democratie, Romania este tot o tara cu institutii nereformate si nemodernizate, cu o economie necompetitiva, la dispozitia elitelor de prada, vina este, in primul rand, a parlamentului.

Ce e de facut, sa asteptam inca 20 de ani, pana cand o noua clasa politica va intelege sa puna interesele societatii deasupra propriilor interese? Nu e prea mult? Care ar fi solutiile alternative? O intrebare prea grea pentru o singura persoana, poate o dezbatere mai larga sa aduca lumina in aceasta spinoasa problema.

Ce joc face Curtea Constitutionala a Romaniei?

Din pacate, Constitutia isi arata de prea multe ori lacunele si limitele si atunci Curtea Constitutionala emite decizii care sa le suplineasca. Are o plaja prea mare de actiune.

In loc sa lamureasca unele prevederi constitutionale ambigui, Curtea s-a transformat in organism de legiferare, in zona cea mai sensibila, zona constitutionala. De aceea reforma in domeniu este necesara.

Din experienta ultimilor ani ar trebui sa rezulte o Constitutie mai functionala, cu mai putine lacune si ambiguitati. Nici nu suntem o tara cu un sistem legislativ asezat, in care arareori este nevoie de o lege noua. Dimpotriva, legislatia se schimba in rafale, pe masura schimbarilor economice, sociale si politice. De aici si importanta unei Constitutii pe masura vremurilor.

Vor accepta magistratii Curtii Constitutionale legile care le desfiinteaza privilegiile? Va fi un test serios, dupa ce judecatorii din tribunale si-au dat unii altora salarii si sporuri, poate conforme cu importanta muncii lor, dar neconforme cu situatia economica a tarii si a majoritatii romanilor.

Grav ar fi ca magistratii de la Curtea Constitutionala sa respinga legile cerute de FMI. Ar fi lovitura decisiva data acestei tari. 9 impotriva Romaniei. Sau prilej de curatenie bugetara generala. Dar cu ce costuri...

Este corect ca bugetul tarii sa fie privit ca un hoit, din care elitele de prada sa smulga bucati cat mai mari, cat mai repede, pana nu se termina? Si ce se intampla cand se termina? Rapitorii isi iau zborul spre alte zari, la adapostul conturilor grase, iar prostii raman sa se lupte cu criza, aceasta si urmatoarele.

Ce se intampla daca FMI denunta acordul cu Romania?

Ne-am ars. FMI a demonstrat de multe ori ca poate fi mama ranitilor, dar nu mama prostilor. Daca restrictiile impuse nu vor fi indeplinite, din vina Guvernului, Parlamentului sau Curtii Constitutionale, atunci trebuie sa facem fata unui moment cumplit al adevarului.

Piata de credit internationala se va inchide pentru Romania, institutiile de rating vor pune la zid tara noastra. In acest caz va trebui, probabil, sa luam masuri exceptionale peste noapte: sa dam afara 300.000-500.000 de bugetari, sa micsoram salariile si pensiile, sa reducem cheltuielile bugetare la cat ne permitem sa cheltuim din venituri proprii.

Desi sunt bugetar si m-ar afecta, aproape ca-mi doresc un astfel de moment. In loc de "boala lunga, moarte sigura", mai bine o operatie chirurgicala care ne poate insanatosi.

Sa aflam si noi cine suntem. Cat muncim. Cat e de mare plapuma proprie. Sa nu mai stam cu mana intinsa la pomana altora. Sa luam exemplul Poloniei, care a trecut peste criza mai usor. Sa ne intoarcem privirile catre agricultura si turism, pentru care avem resurse extraordinare, neexploatate, datorita neghiobiei conducatorilor de pana acum.

Grecia, Italia, Spania, Croatia castiga din turism o parte insemnata a PIB-ului lor, iar noi, cu o tara binecuvantata de Dumnezeu, nu suntem in stare. Sa concesionam realizarea infrastructurii la cei care se pricep si au resursele necesare, sa construim o autostrada de coasta, de-alungul litoralului, statiuni de schi, balneoclimaterice, la standarde europene.

Poate invata si clasa politica ce costuri are dihonia nationala si revine la o stare "normala".

Daca acesta ar fi rezultatul divortului de FMI, atunci merita incercat.

Concluzie

In concluzie, in perioada de cateva saptamani care ne desparte de schimbarea presedintelui, a darama guvernul reprezinta o joaca de-a democratia, cu costuri posibil foarte mari, in planul relatiilor cu organismele financiare internationale, de care depinde supravietuirea economica a Romaniei.

Dar poate fi si un moment pentru un inceput de terapie intensiva.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...