Opinii Tonomatul

De cand Traian Basescu a declamat catre tara ca "tonomatele cu euroi din presa romaneasca vor primi zilnic replica" au trecut doi ani si noua luni. Expresia "tonomat" a devenit intre timp arma politica, precum "golanii" lui Iliescu. Pentru partizanii presedintelui stigmat de infierare, pentru adversarii sai sarcastica medalie.

"Pe 23 noiembrie 1889, in clubul Palais Royale Saloon din San Francisco, a fost instalat primul tonomat (juke box) cu fise din lume. Ascultatorii puteau auzi muzica produsa de aparat, numai dupa ce introduceau fiecare cate o moneda. Aparatul putea reproduce o singura melodie, iar pentru a asculta o noua piesa, melomanii erau nevoiti sa astepte cateva zile, pana cand proprietarul schimba cilindrul fonografului, considerand ca cel vechi este demodat."

Textul est reprodus dintr-o serie de articole din perioada 1997 - 2010, de pe site-ul The Writers Almanac, preluat si de Ziare.com in 24 noiembrie 2009, sub semnatura lui Valentin Dimitriu. Tot intr-unul dintre aceste articole, in general comemorative, se spune ca "juke box" vine de la termenul "joog", care in argou inseamna "miscare brusca, spontana, dezordine", translatata prin termenele de "juke joint" sau "juke house" care desemna salile de dans, de jocuri si localurile din cartierele populate de afro-americanii din sudul Statelor Unite.

Lasand insa de o parte scopul muzical al tonomatului - al difuzarii unui gen muzical care la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX nu era acceptat in lumea albilor sofisticati - in acceptiunea lui politizata de la noi inseamna cu totul altceva. Si anume, un ins pervers, lipsit de orice urma de onestitate si morala, care actioneaza pe canalele media ale "mogulilor" la comanda si la un pret ce depaseste cu mult "nickel"-ul american, reprezentand 5 centi, si manevrat doar impotriva presedintelui Basescu si a partidului sau de suflet.

Intr-adevar, "tonomatele pe euroi" si-au primit replica pe canalele media unde Boby Paunescu sau Dan Diaconescu (intr-o scurta, dar intensa relatie morganatica) nu erau "moguli" si, intr-un final emotionant, tragi-comic chiar, pe canalele publice ale TVR si SRR, adjudecate, conform unei morale care imi scapa printre degete, de actualul parteneriat guvernamental PDL - UDMR.

Putem insa afirma fara sa ne crape obrazul de rusine ca Traian Basescu si PD-L au patentat metodologia de antagonizare a presei romanesti? Nici vorba. Ne amintim inca, cei cu ochi sa vada si urechi sa auda, "intifada" lansata de Ion Iliescu si FSN inca din seara de 22 decembrie 1989 impotriva oricarei voci rivale propagandei, acea "lumina" de la etajul 11 al TVR (L), continuata de aceiasi in martie 1990, din 22 aprilie pana in 15 iunie 1990 s.a.m.d.

Ne amintim si campania PSD din 2000 si telefoanele otravite ale lui Miron Mitrea, santajul cu publicitatea de stat si accesul la hartie, ambele amenintari la supravietuirea unei prese critice fragile. Sau putem vorbi despre fenomenul internet, unde propaganda de partid, a tuturor partidelor, a atins cote incalificabile prin hidoseniile manifestate de diversi supusi si interpusi, de comentatori inregimentati si trimisi sa disemineze toxinele alchimistilor din subsolurile sediilor de campanie.

Cine e si cine nu e tonomat?

Si ne punem atunci cuvenite intrebari. Cine este "tonomat" si cine nu e? Oare resursele private folosite in campanii propagandistice sunt mai curand imorale decat resursele publice, guvernamentale? Nu aceeasi moneda circula de-a lungul si de-a latul Romaniei, astfel incat o poate inghiti orice "tonomat", indiferent in ce sala de dans, de jocuri sau locanta ar fi el localizat? Si mai la urma urmei, daca mecanismul ar functiona aidoma fara fisele "mogulilor" s-ar mai numi el "tonomat"? Este oare salariul fisa pentru "tonomat" si daca da, cum procedam? Iar daca nu e, sa se faca mincinosul carcel?

De cand exista putere politica pe fata pamantului, exista si dorinta crunta de a strivi orice farama de opozitie, de critica. Si pentru a-si justifica aversiunea instinctiva fata de manifestarile critice la adresa lor, puternicii zilei, cum istoria ne-a dovedit-o invariabil, sunt dispusi sa recurga la orice metode. Dar cel mai ades, in eter se transmite "Aria calomniei".

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...