Mai mult sau mai putin oficial, potrivit informatiilor aparute in presa, pana la urma si reprezentantii FMI au constatat ca premierul, de facto, nu se afla tocmai la Palatul Victoriei, ci mai degraba la Cotroceni.
Ideea ca presedintele conduce la propriu Guvernul, iar Emil Boc nu face decat sa repete mesajele si directivele lui Traian Basescu, nu este socanta in sine. Pentru ca actuala putere ne-a obisnuit de atata timp cu aceasta idee, astazi nu mai mira pe nimeni ca aflam despre remanieri, despre politici fiscale sau bugetare direct de la Traian Basescu si nu de la Emil Boc.
Tot presedintele este cel care da termene limita ministrilor, care anunta primul cand si daca au loc rectificarile bugetare, cati bugetari si de unde vor mai fi disponibilizati. Ne-am obisnuit de atat de mult timp cu aceasta anormalitate, incat acum nu se mai cruceste nimeni in fata acestei realitati. Emil Boc a ramas insa un credincios si loial functionar, care nu are initiative, ci se subordoneaza perfect presedintelui, fara a-si impune niciodata propria vointa. Aceasta substituire de forte si functii intre principalele puteri ale statului s-a petrecut lent, de cand Emil Boc este premier (decembrie 2008), dar s-a instaurat complet de la inceputul lui 2010.
Pentru unii mai vizibila, pentru altii mai putin, evidentele si consecintele ei o transforma intr-o realitate frustranta. Paradoxal, se dovedeste a nu multumi pe nimeni. Poate doar Emil Boc isi imagineaza sincer in fantasmele nocturne ca longevitatea in functie reprezinta vreo consecinta a calitatilor sale si o urmare logica a sacrificiului eroic in fata unei nemultumiri tot mai apasatoare a populatiei.
Oficialii FMI au ajuns si ei la aceasta idee, desi vin in tara de doar cateva ori pe an. Suficient insa pentru a observa cu cine trebuie sa vorbeasca si cine ia cu adevarat deciziile importante. Am putea sa reluam si noi istoria relatiei premier - presedinte din ultimul an si jumatate - vom ajunge la acelasi rezultat. De la anuntarea masurilor de austeritate - taierile bugetare si cresterile de taxe - pana la reorganizarea teritoriala si proiectul de modificare a Constitutiei, peste tot intalnim doar gandul si vorba lui Traian Basescu. Premierul, ministrii si partidul afla mereu abia dupa ce hotararea a fost luata.
Doar cine nu urmareste activitatea politica poate sa aiba o alta opinie. Dar, pana la urma, ce ar fi rau ca un presedinte si-a subordonat total un Guvern? Nu se mai respecta echilibrul puterilor in stat, ati putea raspunde. Ei, si? Cine mai are nevoie de puteri separate si independente, cand conducatorul din fruntea statului stie cel mai bine ce trebuie facut? Sa nu dramatizam - romanii au o sensibilitate specifica fata de liderii autoritari, se pleaca usor in fata unei singure vointe - de unde si vestitul proverb "capul plecat, sabia nu-l taie" - nu comenteaza, nu protesteaza si sunt mai rabdatori decat multe alte natii ale lumii.
Aceste trasaturi caracteristice ale poporului roman i-au permis lui Ceausescu sa dainuiasca in fruntea republicii 25 de ani, lui Iliescu sa vietuiasca un deceniu si sa confiste Revolutia, iar lui Traian Basescu sa fie reales in ciuda "dezvaluirilor" personalitatii sale inca din timpul primului mandat. Sa nu va imaginati, totusi, ca Traian Basescu a reusit vreun moment sa instaureze ceea ce urla diversi analisti speriati pe la televiziunile de stiri. Nu exista nicio dictatura a lui Basescu, ba chiar ideea in sine e de-a dreptul hilara. E doar un haos cvasi-general, o disparitie a oricarei forme de autoritate a celor mai importante institutii ale statului.
Intr-un fel, din cea mai importanta perspectiva, disparitia functiei de premier si inlocuirea ei de catre presedinte conduce spre cea mai grava pervertire a statului - nu mai stie nimeni cine este de vina, nu mai exista raspundere, iar intreaga clasa politica este aruncata la gramada, in aceeasi nota. Intr-un cuvant, exact ce se petrece astazi in Romania.
Presedintele se declara tradat de toata lumea. De la partide politice pana la romanii care nu-i inteleg reformele modernizatoare. Astfel a invinovatit toate categoriile sociale - de la bugetari grasi si puturosi pana la mogulii rai, de la magistrati corupti pana la politisti care submineaza autoritatea statului. Din acest motiv, presedintele identifica mereu vinovatii in jurul lui Emil Boc, dar niciodata in persoana premierului. Acesta pur si simplu nu exista, el tine doar locul adevaratului premier.
Daca Traian Basescu s-a substituit intru-totul premierului, atunci oficialii FMI ar trebui sa realizeze ca au ocupat intre timp scaunul presedintelui. Adica exact rolul pe care ar fi trebuit sa il aiba Traian Basescu in relatia cu Guvernul.
1)Succesele inregistrate de guvernul Boc,apreciat de toti... Vezi tot