In urma cu doar o luna si putin, cam 40 de zile, Traian Basescu emitea o concluzie de plenipotentiar in economie, asa cum isi doreste sa fie in mai toate domeniile.
Conform tezei sale de atunci, "personal" nu "vedea" surse de finantare in bugetul lui 2012 pentru majorarea pensiilor si a salariilor. Acum da semnale ca postul mare in care a fost surghiunita populatia in 2010 poate fi indulcit cu pagane ofrande banesti.
Din starea de agregare muribund-ascetica, opincii romanesti i s-a promis un strat de vax nutritiv. Odata cu primele zile ale lui Ciresar, inaintea primului examen electoral, "localele" din vara.
Celui mai nevolnic ageamiu ii este limpede ca masura cumpararii ieftine a norodului, cu insisi banii sai, este un vechi si straveziu act populist. Ce conteaza? Important e ca "s-a bagat" la pravalia politica cecul contrasemnat de sefii de la Victoria si BNR.
Urmeaza consacratul dicton zbierat: "Sa se dea cate putin, ca sa ajunga la toata lumea."
In pofida unor convingeri pe care si le doreste aplicate infailibil si, in niciun caz din dragoste de popor, recursurile ce-i sunt servite lui Traian Basescu in timp denota precaritate in constructie.
Este departe de a fi un vizionar politic de anvergura. Se misca bine in terenul politic prezent, are fler innascut, impune respect adversarilor si teama subordonatilor. Toate asezonate sporadic cu replici spontane, unele spirituale chiar.
Capitolul la care este tributar se numeste inconsecventa. Trasatura evitata cu obstinatie de catre demnitarii de inalta tinuta, oriunde s-ar afla. Adevaratii campioni politici merg pana la capat, credinciosi ideilor si faptelor sub semnatura proprie. Isi pun cununa de lauri sau platesc integral factura esecului. Aut Caesar, aut nihil!
Domnul Basescu se aventureaza cateodata in considerente si demersuri pripite, cu final ratat. Pe primele cauta sa le dea uitarii, de celelallte se dezice, rotind timona la 180 de grade.
Cum altfel pot fi catalogate zicerile despre imunitatea Romaniei fata de recesiune; promulgarea legii salarizarii cadrelor didactice si a fostilor detinuti politici anticomunisti, ultimele blocate indirect de catre d-sa?
In fine, inteleptul suprem al conglomeratului ce detine (inca) fraiele decizionale realizeaza ca afinul sau partid este pe cale sa deraieze de pe linia principala a politicii interne.
Serviciile de taina, consilierii, raportorii personali imprastiati geografic in jurul paralelei 45 ii spun ca expressul portocaliu se indreapta implacabil spre depoul infrangerii. Daca macazul nu e actionat acum, pe ultimii metri. Acarul salvator de ruta nu poate fi altul decat cel clasic. Acela care scoate din geanta cu scule oferta baneasca.
Insusi pestritul personaj Sebastian Lazaroiu, autorul metaforelor de tip fratii Grimm, a ajuns recent la concluzia ca PDL este izolat si ca trebuie sa recurga la un gest de "umilinta", intinzand mana catre un aliat. De calibru, fireste. Or, acesta nu poate fi adunatura mioritica avand ca semn electoral branza si talanga din tarla becaliana. Nici saltimbancii popular-diaconesti cu pedigree de Caracal.
Puntea isi are celalalt capat pe taramul Opozitiei. Cea pe care Traian Basescu s-a straduit s-o ridiculizeze ori de cate ori i s-a ivit ocazia.
Foarte dificila intreprindere, dar nu improbabila. Statul major cel mai apropiat, PSD. Ambele sunt de centru-stanga, desi unul n-o recunoaste explicit. Au mai fost pe acelasi balansoar, gratie rezonurilor comune.
Daca ar fi sa luam in consideratie surprinzatoarea declaratie a presedintelui social-democrat, de va ajunge premier, Victor Ponta ar putea recurge la taierile salariale marca Basescu.
Deocamdata, avansul spre decontare este ca si facut. Indicatiile pecuniare promovate de seful statului nu s-au lovit de veto-urile apasate ale lui Razvan Ungureanu si Mugur Isarescu.
Majorarea salariilor apare ca o dorinta cel putin ambitioasa. Intr-un context in care nu se are habar despre ce se va intampla cu economia romaneasca in acest an, respectiv daca tara va inregistra sau nu o crestere de 2% din PIB. In timp ce veniturile la bugetul de stat nu au vreun semn pozitiv in prima parte a anului in curs.
E clar ca se va ataca domeniul investitional. Telegondole, sali de sport, partii de schi, de departe robinetul discretionar al risipei desantate.
In plus, seful Guvernului a avansat ideea unei posibile micsorari cu 3-5 puncte procentuale a contributiiilor de asigurari sociale. De CAS-ul astfel ajustat ar putea beneficia toti angajatii din Romania, nu doar amploaiatii de la stat. Efortul bugetar efectiv implicat de readucerea salariilor la cota din 2010 inseamna 6,4 miliarde lei (1,5 miliarde euro) pentru intregul 2012. Ma rog, cu cele 7 luni ramase din el.
Prin acest dezghet financiar se vizeaza o crestere a consumului, o destindere a comertului intern, un flux de bani mult mai animat. Desigur, in asemenea cazuri, inflatia poate creste. Este important ca ea sa fie "domesticita" in limite rezonabile.
Una din ipotezele aflate in analiza este ca pierderea salariala din sectorul bugetar sa fie recuperata in etape, prima fiind in iunie, iar restul ulterior.
Ce cauta o masura de stanga in practica unei grupari ca PDL, autodeclarata de centru dreapta? Aminteam la inceputul prezentului material. Sau, poate, incercarea coalitiei de la Putere de a raspunde intrebarii deloc comode: ce mai e de facut, cand nimic nu mai este de facut?
Reformuland, ce n-ar da sa reseteze un nemilos cronometru pentru a stopa numaratoarea inversa?