Radu Duda, un scenariu transparent

Clocita, mosita si vestita de cel putin un an, candidatura lui Radu Duda la presedintia Romaniei a fost anuntata dupa ce devenise un secret al lui Polichinelle, la fel ca intentiile parintelui ei.

Asadar, cine e candidatul independent care porneste in mars catre Palatul Cotroceni?

Pe scurt, un actor mediocru, devenit printr-un concurs de imprejurari, destul de straniu pentru monarhisti, ginerele Regelui Mihai. Povestea lui e ceva mai complicate insa.

O jurnalista din Elvetia, autoare a mai multor carti despre familia regala, sustine ca Radu Duda ar fi fost plantat de securitate in familia regala, in tulburii ani '90 cand regele ii mai dadea cosmaruri lui Ion Iliescu.

Daca e sa dam crezare acestei teorii, niciodata confirmata, niciodata infirmata pe deplin, Radu Duda a reusit de minune chiar mai mult decat si-a propus. El a ajuns sa-l elimine complet pe rege din viata publica, impunandu-se ca singura voce a casei regale.

Dar din aceasta postura nu s-a remarcat printr-un proiect exceptional, printr-un discurs articulat, puternic, charismatic, nu a aratat o incontestabila statura de lider. S-a remarcat insa prin sinecura inventata special pentru el, postul de Reprezentant Special al Guvernului Romaniei, pe care l-a ocupat din 2002 pana anul trecut, si in virtutea caruia incasa o leafa lunara absolut remarcabila, cu mult peste cea a presedintelui, devenita, mai nou, element de referinta.

Ce rezultate a avut pe banii acestia nu stim exact. Dupa cum nu stim exact explicatia ascensiunii sale fulminante in armata (in 3 ani de la capitan in rezerva, la colonel in rezerva) si nici relatiile sale cu fosta Securitate.

Asadar, ce-l recomanda pe acest om pentru fotoliul prezidential?

Argumente de imagine

Discursul lui Radu Duda de anuntare a candidaturii a fost frumos, elegant, plin de cuvinte tari, foarte bine interpretat actoriceste, dar lipsit de substanta. Sa ne respectam, sa ne desteptam, cu alte cuvinte sa facem sa fie bine, adica o suma de clisee rostite, cu mai multa sau mai putina inspiratie, de mai toti candidatii. Nimeni nu vrea sa fie rau, dar important e sa stii cum sa faci sa fie bine.

Prin apel la valorile monarhice, propune Radu Duda, care ar vrea sa fie un fel de rege salvator si unificator ales prin vot direct. Pai, prin candidatura la cea mai inalta functie din regimul prezidential, el se ataseaza valorilor acestui regim, chiar daca le socoteste, poate, inferioare.

Daca crezi in monarhie, militezi deschis pentru ea, nu candidezi la presedintie. Monarhia prezidentiala sau presedintia monarhica sunt aberatii. El nu poate candida ca principe. Va candida cetateanul Radu Duda.

De fapt, principalul atu al lui Radu Duda ar trebui sa fie imaginea diametral opusa de cea a actualului presedinte, insa ea nu este suficient de viguroasa incat sa o eclipseze pe aceea a lui Traian Basescu. Un model opus nu e suficient, el trebuie sa fie si de greutate egala. In plus, cum spuneam, e un model contradictoriu, derutant.

Este sugerat si un sprijin al Casei Albe, dovedit, pasamite, de implicarea in campania sa a d-nei Betsy Myers, directorul executiv al campaniei lui Barack Obama.

Consilierii traiesc din contracte de consiliere pentru cine are bani sa-i plateasca. Trecerea de la un client la altul nu inseamna ca si intre acesti clienti succesivi exista vreo legatura si cu atat mai putin vreo sustinere. In plus, ca sa ai succesul lui Obama, trebuie sa ai si datele lui Obama, nu numai consilierii lui. Apropos, oare cine o plateste pe d-na Myers, preferata lui Dinu Patriciu, al carei onorariu este cu siguranta ametitor? Independentul Radu Duda?

A fost sugerat si sprijinul Regelui Mihai. Atat doar ca Majestatea Sa n-a participat la lansarea candidaturii, refuzand, probabil, sa legitimeze regimul prezidential din propria tara prin implicarea in alegerile prezidentiale a unui membru cu drepturi depline al familiei regale.

Regele simte aberatia pentru ca s-a nascut rege. Radu Duda nu intelege aberatia pentru ca sangele lui nu e albastru oricat i-ar placea rolul de principe. De altfel, sotul principesei Margareta a fost mereu doar tolerat, in niciun caz agreat de catre monarhisti.

De fapt, se pare ca pe Radu Duda il recomanda pentru Cotroceni un sigur lucru, strategia lui Dinu Patriciu.

Independentul marca Patriciu

Magnatul liberal nu si-a pus niciodata ouale in acelasi cos si nu o face nici de aceasta data. Va avea doi candidati in lupta prezidentiala: Crin Antonescu si Radu Duda. Daca primul poate avea o sansa, cel de-al doilea este, practic, fara speranta. Rolul sau este doar sa smulga cat mai mult din voturile lui Traian Basescu, electorat urban si educat, si sa mai antreneze ceva din masa nehotaratilor.

Daca cumva, printr-o minune, imposibila pe datele de acum, Radu Duda ajunge totusi in turul al doilea, cu atat mai bine, ar fi chiar mai usor de alcatuit o coalitie anti-Basescu in jurul lui.

Odata indeplinita aceasta misiune, voturile astfel castigate ar urma sa fie negociate pentru turul al doilea cu oponentul lui Basescu. In plus, cu cat halcile de votanti luate de la Traian Basescu vor fi mai consistente, iar procentele presedintelui vor scadea, cartelul antibasescian va putea invoca erodarea imaginii sefului statului, scaderea popularitatii lui, abandonarea lui de catre electorat, adica argumente de influentare a indecisilor.

Aceasta strategie e coerenta, dar nitel simplista, avand cel putin trei hibe majore.

Pe de-o parte, ea porneste de la faptul ca voturile smulse de Radu Duda de la Traian Basecu se vor duce, in bloc, in turul al doilea, la contracandidatul actualului presedinte. N-as fi atat de sigura. Unele dintre ele ar putea disparea din nou in absenteism, altele s-ar putea intoarce la Traian Basescu. Va fi o alegere intre doua rele si nu e obligatoriu ca Traian Basescu sa fie considerat de toti cel mai mare.

A doua capcana a strategiei lui Dinu Patriciu este faramitarea voturilor. Pana la batalia din turul al doilea cu Traian Basescu, candidatii cartelului antibasescian trebuie sa se lupte intre ei. Va amintiti efectele confruntarii dintre Teodor Stolojan si Mugur Isarescu in primul tur al prezidentialelor din 2000?

A treia mare problema este tocmai transparenta acestei candidaturi prea de mult timp vehiculata mai ales in tabara liberala. Ma intreb, de exemplu, cum va explica independentul Radu Duda finantarea unei campanii electorale extrem de costisitoare? Daca in spatele lui se vor vedea banii lui Patriciu, falsul l-ar putea arunca in derizoriu.

Inca un model compromis

Cel mai trist in privinta candidaturii lui Radu Duda este ca ea arunca in derizoriu o asteptare si un model.

Romania avea nevoie reala de un candidat nou, proaspat, viguros, in contrapartida nu numai cu Traian Basescu, ci cu intreaga tripleta de varf, prafuita, uzata si compromisa, care ne e oferita spre vot la prezidentiale. Ramanem cu nevoia.

In plus, Radu Duda cu independenta lui marca Dinu Patriciu mai da o lovitura grea ideii de candidat independent, dupa Oprescu marca Iliescu si EBA marca PD-L. Notiunea de independenta politica este decredibilizata cu o eficienta cum numai romanii stiu sa dovedeasca atunci cand se pun pe ingropat o idee.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...