Traian Basescu este iritat de hotararea presedintelui Iohannis de a o numi pe Livia Stanciu, dupa doua mandate de presedinte al ICCJ, judecator la CCR. Dupa Traian Basescu, nu poate fi vorba decat despre un gest de multumire pentru bunavointa aratata dlui Iohannis de Livia Stanciu: "e multumirea lui Iohannis ca l-a scos din belea de doua ori".
Pastrand logica lui Traian Basescu, ma intreb pentru ce i-o fi multumit domnia sa lui Daniel Morar prin numirea la CCR. Daca ma uit la dosarele care au zacut prin sertare in vremea cand seful anticoruptiei era dl Morar, cred ca am putea avea macar o parte din raspuns.
Mie mi se pare de salutat numirea in cadrul CCR a unuia dintre cei mai valorosi magistrati ai acestei tari, judectorul care a avut curajul sa trimita dupa gratii un lung sir de VIP-uri, in frunte cu un fost premier al Romaniei, presedintele ICCJ in mandatul careia cea mai inalta instanta din Romania a reusit o emancipare clara de sub control politic, marcata ca atare de rapoartele MCV.
Vad ca Traian Basescu ii reproseaza dnei Stanciu scandalul Rarinca. Adica ii imputa imensa mascarda pusa in scena cu ajutorul, daca nu chiar la instigarea Antena 3, tocmai pentru a da o lovitura severa DNA si ICCJ, Justitiei in ansamblu. O mascarada desfiintata in cele din urma prin decizia magistratilor, dar care a apucat, intr-adevar, sa faca mult rau.
Dar daca are nevoie sa-si atinga un scop pentru dl Basescu e buna si manipularea pusa la cale de cel mai mare, teoretic, dusman. Unde mai pui ca acum pe cei doi ii leaga aceeasi ura inversunata impotriva anticoruptiei.
De ce oare il deranjeaza pe Traian Basescu alegerea lui Klaus Iohannis? Probabil pentru ca pe dna Stanciu nu o poate controla, iar cu prestanta si greutatea profesionala a domniei sale poate reprezenta un mare pericol pentru jocurile pe care oamenii fostului presedinte le-ar face acolo.
De exemplu, sunt gata sa pun gatul ca dna Stanciu ar refuza categoric dezincriminarea abuzului in serviciu, adica un soi de amnistie de proportii in zona coruptiei, de care vor beneficia multi dintre apropiatii fostului presedinte in frunte cu Alina Bica.
Livia Staciu se profileaza ca un real pericol pentu blaturile din CCR care, in opinia mea si din informatiile pe care le am, au dus la multe decizii scandaloase. Nu stiu daca in prezenta dnei Stanciu dl Morar s-ar mai putea erija intr-un fel de informal sef in chestiunile legate de legislatia penala. Gandul ma duce la o vorba romaneasca despre acul pentru cojoc, despre nasul care isi gaseste nas si altele asemenea.
Pe de alta parte, sper ca Livia Stanciu sa nu urmeze linia pe care am vazut-o in general la magistratii deveniti judecatori CCR, adica de a-si continua cariera in aceeasi paradigma, ca magistrati care judeca fondul cauzei, nu doar constitutionalitatea unui text legal.
Un exemplu l-am avut chiar in celebra decizie privind interpretarile unde CCR trece cu mult dincolo de constitutionalitatea textului incriminat, fara a observa ca el nici macar nu era incident in cauza in care a fost invocat, deci exceptia era inadmisibila, dupa cum au subliniat cei doi judecatori cu opinie separata.
Si in cazul exceptiei privind abuzul in serviciu, CCR a cerut instantelor date din dosare. De ce?
Si poate nu e irelevant faptul ca in Curtea Constitutionala nu exista in acest moment nici macar un constitutionalist de marca. Transformarea CCR intr-o suprainstanta de judecata mi se pare o evolutie periculoasa, care poate duce la denaturarea rolului pe care aceasta institutie ar trebui sa il aiba.