Exasperati de ineficienta politicienilor si a politicilor in domeniul Sanatatii, sindicalistii au apelat la Traian Basescu pentru a propune incheierea unui pact national pe Sanatate, dupa modelul celui din Educatie.
Este din start o mare palma pentru partidele politice, faptul ca sindicalistii, altfel deloc mari iubitori ai sefului statului, i-au cerut acestuia sa fie presedinte si mai jucator decat este.
"Am vrea sa stim ca ramaneti factorul de echilibru pentru acele derapaje pe care le-am putea avea. Am putea sa fim nu impiedicati, ci amanati. Am vrea sa interveniti mai direct, sa nu avem dezbateri tot anul viitor", a afirmat liderul Sanitas, Marius Petcu, in cadrul intalnirii cerute de sindicate cu seful statului.
Iar raspunsul lui Traian Basescu a fost pe masura cererii: "Raspunsul meu categoric este da, dar cu conditia sa fie un demers facut cu buna credinta de ambele parti, plecand de la realitate. Ar fi unul din obiectivele mele majore, ca sistemul de sanatate sa beneficieze de o lege care sa duca la modernizarea lui, asa cum e cazul Legii Educatiei. Tinta e ca si la Sanatate sa avem pact pe Sanatate(...) La sistemul de educatie am reusit sa punem in centru intresul studentului. Daca si la Sanatate reusim sa cream un sistem la care pacientul sa fie in centru, ar fi foarte bine".
Sigur ca un Pact pentru Sanatate ar fi un lucru foarte bun, dar, ma tem, la fel de inutil cum a fost si in cazul Educatiei.
Daca lasam la o parte exercitiul general de imagine facut la semnare, el nu a produs, practic, niciun efect. Proiectul Miclea a ramas pe hartie, noua Lege a educatiei renuntand la multe dintre principiile acestui document, ceea ce a si produs o retragere abrupta a profesorului Miclea din dezbaterea publica.
Dar chiar si asa, noua Lege a educatiei inca nu este in vigoare si exista riscuri foarte mari ca ea sa nici nu intre in vigoare in timp prea scurt, caci daca judecatorii constitutionali vor fi consecventi cu ei insisi vor declara din nou reglementarea in afara legii fundamentale, din cauza metodei de adoptare, adica prin asumarea raspunderii Guvernului.
Si sa intre in vigoare, actul normativ este foarte departe a intruni consensul visat la incheierea pactului. Si asta in principal pentru ca, deasupra interesului studentului, al elevului si al invatamantului, in general, se afla interesele profesorilor universitari si ale liderilor sindicali, a caror infratire este de nestirbit.
Asa se face ca Opozitia a si anuntat ca si sa intre in vigoare, Legea educatiei va fi rapid modificata din nou, imediat ce PD-L va pleca de la Putere. Iar Pactul pentru Educatie urmarea tocmai stabilitatea din sistem, crearea unui cadru general pentru invatamant, care sa asigure predictibilitatea pentru elevi si studenti, dupa 20 de ani de haos.
Cum si in Sanatate interesele sunt la fel de mari, ma indoiesc sincer ca un pact, cat de bine intentionat ar fi el, va fi vreodata respectat. La cum sunt relatiile dintre Opozitie si presedinte, ma indoiesc ca ar ajunge sa fie macar semnat sub patronajul lui Traian Basescu.
Dar si sa se intample minunea, litera scrisa are sanse minime sa devina practica. Pentru ca sistemul sanitar are nevoie, in primul rand, de niste decizii politice grele, care sa opreasca drenajul banului public.
In primul rand, este imperios necesara, desi a fost mereu amanata, crearea pachetului minim de servicii medicale de care beneficiaza asiguratul. Asta inseamna ca omul stie exact ce servicii medicale primeste pentru asigurarea standard care ii este retinuta din salariu.
Ea nu poate include decat servicii de baza, garantate insa. Tot ceea ce depaseste acest nivel, orice investigatie mai avansata sau tratament mai sofisticat se plateste din buzunar sau prin asigurari facultative.
Nu poti cere in mod realist sistemului public sa finanteze tratamente de ultima generatie pentru toata lumea, dar nici nu e admisibil ca omul sa se duca la spital cu vata si tifonul in buzunar.
In al doilea rand, ar trebui depolitizata urgent conducerea spitalelelor, care sa intre in management privat sau al unor manageri profesionisti. Acum avem preponderent oameni de partid, care vin si pleaca odata cu Puterea si in timpul mandatului au grija doar sa umple buznarele lor si visteria partidului.
In al treilea rand, ar trebui facuta o ordine drastica intre spitale. Sunt o multime de astfel de unitati care stau deschise degeaba, fara medici si fara pacienti, si totusi comsuma multi bani. Intotdeauna costurile sunt invers proportionale cu eficienta.
In al patrulea rand, aceeasi ordine ar trebui facuta si printre cei scutiti de la plata serviciilor medicale. Au fost pusi la plata, deocamdata, mai multi pensionari, prin scaderea plafonului de exceptare. Dar mai sunt multe alte categorii scutite din motive greu de inteles, cum sunt de exemplu taranii, dupa cum exista datoriile istorice catre sistem ale mamutilor de stat, de care nu se atinge nimeni. E totusi aberant sa plateasca 6 milioane de oameni si sa consume 22 de milioane. Un astfel de sistem nu poate functiona.
Si nu in ultimul rand, este esential sa fie oprit exodul cadrelor medicale, chiar daca el nu-l ingrijoreaza pe Traian Basescu. Iar plecarile de dimensiuni hemoragice din sistem nu pot fi oprite, daca medicii nu vor fi mai bine platiti si nu vor lucra in conditii mai bune, adica daca nu vor fi scosi din sistemul bugetar, iar reforma sistemului nu va duce la o imbunatatire substantiala a finantarii si functionarii acestuia.
Adica ar trebui luate cateva masuri importante, care ar presupune costuri electorale mari si, cel mai grav, ar inchide robinetele de bani publici din care curg acum suvoaie catre tot felul de rasfatati ai diferitelor puteri.
Vedeti vreun partid dispus sa faca asa ceva, cu sau fara pact pe Sanatate? Si cat timp nu vom avea o vointa politica reala, un pact nu poate fi mai mult decat un fel de tichie de margaritar.
De data asta, Racaru e specialist in sistemul medical!
Ieri era specialist in... Vezi tot