Traian Basescu - cand puterea devine dependenta (Opinii)

De cand Traian Basescu s-a implicat explicit in desemnarea candidatului dreptei m-am intrebat al cui joc il face. Dupa recentul interviu pentru EVZ, am inteles. Al sau. Si numai al sau.

Presedintele a intervenit cu toata puterea in alegerile interne din PDL, cam la fel cum a facut si inainte de Conventia din 23 martie. Nu numai ca a lansat un atac virulent impotriva lui Catalin Predoiu, dar a si trasat un plan clar pentru dreapta - unificarea dreptei inainte de europarlamentare si stabilirea candidatului unic pentru presedintie.

Principalul mesaj al lui Traian Basescu a fost disocierea de candidatul PDL, a carui discreditare pare sa o fi urmarit. A luat in brate Miscarea Populara in mod explicit si a dat semnal catre activul PDL - cine il urmeaza trebuie sa voteze planul asumat in alegerile interne de Gheorghe Falca, un candidat in cursa interna fara ambitii prezidentiale reale, dar care poate tine locul ocupat pana cand se poate da la o parte pentru a-l lasa pe adevaratul titular ales de presedinte.

Cine sa fie el? Teoretic exista doua nume, ale celor cu care Traian Basescu a iesit la restaurant pentru a fi pozati impreuna in avanpremiera interviului. Elena Udrea si Emil Boc. Pe amandoi, candidatii USL (pentru ca probabil vor fi doi) de abia ii asteapta.

Fostul premier nu a acceptat deocamdata sa intre in lupta. Daca o facea la alegerile interne era cu mult mai simpla ecuatia. Si eu cred ca bine a facut, pentru ca timpul lui Emil Boc nu a venit inca. Votul, nu numai la noi, este in general emotional, si daca pe argumente guvernarea Boc poate fi reevaluata, emotional e inca prea devreme sa elimini din memoria afectiva o trauma sociala majora precum masurile de austeritate, chiar daca ele au fost in mare masura necesare.

In Polonia, Leszek Balcerowicz, omul care a facut refoma soc fara de care tara sa nu era unde e astazi, dar cu niste costuri sociale uriase, a fost reevaluat rational, dar cariera sa politica s-a sfarsit, nu a mai fost votat chiar daca toata lumea admite ca a salvat Polonia. Poate ca Emil Boc va fi reevaluat, dar e inca prea devreme. Si riscul este ca la prezidentialele viitoare, in loc sa vorbim de esecurile guvernarii USL, sa dezgropam traumele guvernarii Boc. Diversiunea perfecta, oferita pe tava adversarilor si de care vor profita cu siguranta copios. Un asemenea exercitiu ar fi distrugator pentru Emil Boc si de-abia ca i-ar putea curma definitiv cariera politica nationala.

Elena Udrea are vulnerabilitati prea mari si o imagine publica irecuperabila oricat de mari sunt eforturile vizibile si cele invizibile ale domniei sale. Este un personaj detestat de opinia publica si chiar de mare parte din propriul partid, fiind considerata responsabila pentru toate erorile lui Traian Basescu. PSD o acrediteaza pe toate vocile ca adversar pentru ca este adversarul cel mai accesibil, cel mai usor de ciuruit.

Sunt convinsa ca presedintele este constient de aceste lucruri. Este un politician cu prea multa experienta ca sa nu le inteleaga. Si totusi le ignora. In acelasi timp, il respinge cu violenta pe Catalin Predoiu. O violenta suspecta si disproportionata fata de acuzatiile pe care i le aduce. Si sa fie adevarate, ele sunt minore.

Traian Basescu pare decis sa ii faca extrem de dificila decolarea, il ataca virulent cu riscul ca astfel sa-i faca un serviciu, daca dl. Predoiu va sti sa joace aceasta carte. Pare a nu fi nici macar interesat daca fostul ministru poate sau nu sa performeze electoral. Ceea ce e straniu. Te poti intreba, pana la urma, ce are cu el? Dupa cum e straniu faptul ca Traian Basescu respinge insasi ideea de competitie.

Cand un om se gandeste la mostenirea lui politica ar trebui sa il intereseze cel mai bun urmas, adica ar trebui sa lase caii sa alerge liber, Predoiu, MRU, Boc, Udrea, Macovei, poate Funeriu (desi nu si-a exprimat intentia, de ce nu?) cine o mai fi, iar in final sa mizeze pe cel care se dovedeste cel mai performant, adica cel mai apt sa infranga masinaria PSD. Candidatul cel mai bun e cel care se impune natural, in competitie, nu cel care este impus de cineva. Dar Traian Basescu face tot ce poate sa impiedice competitia, de parca s-ar teme de ea, de rezultatul ei.

Eu nu cred ca scopul presedintelui este sa ii faca loc Elenei Udrea sau lui Emil Boc. Eu cred ca presedintele are un singur scop: sa isi conserve puterea politica dincolo de 2014, chiar daca asta inseamna sa ii trimita pe cei doi in misiuni sinucigase, adica sa-i sacrifice.

Traian Basescu are nevoie de candidati asupra carora sa aiba un ascendent, care sa poarte stampila lui, care sa nu se poate ridica fara el, pentru care sa faca el personal campanie. Sa fie produsele lui, Boc marca Basescu sau Udrea marca Basescu. Daca vor castiga, printr-o minune, victoria va fi a lui, si, nu-i asa?, pe principiul "eu te-am facut, eu te omor" isi va mentine ascendentul asupra lor si isi va prelungi mandatul dincolo de limita constitutionala.

Daca pierd, infrangerea va fi a lor, in pofida eforturilor presedintelui, iar morala va fi ca, iata! nu e nimeni in stare sa conduca dreapta in afara de Traian Basescu, deci tot el trebuie sa ramana liderul care sa imparta cartile pe aceasta parte a esichierului.

Dupa ce ne-a anuntat ca, asemeni lui Ion Iliescu, nu va iesi din politica decat cu picioarele inainte, Traian Basescu isi pregateste acum propriul viitor politic. Nu are nevoie de rivali, ii reteaza incipient, ca sa nu existe riscuri, alege doar oameni pe care ii controleaza, astfel incat in 2015 sa se instaleze firesc si neconcurat in pozitia de lider.

Daca l-a deranjat ceva la Catalin Predoiu, nu cred ca au fost declaratiile despre justitie, ci proiectul pe care prim-vicepresedintele PDL l-a lansat, al presedintelui unificator, adica unul in antiteza cu presedintele jucator. O antiteza pe care Traian Basescu nu o suporta si pentru care a pornit ofesiva impotriva candidatului PDL. Traian Basescu nu admite o schimbare de paradigma pentru ca ea l-ar scoate in afara jocului.

Catalin Predoiu nu si-a conturat inca profilul de lider, esential pentru batalia in care a intrat, si nu este dispus (strategic sau structural, nu m-am lamurit) sa intre intr-o confruntare severa, unu la unu, cu Traian Basescu, adica sa replice pe masura atacului. Riscul e sa para moale si inhibat mai ales in fata propriului partid.

Presedintele nici nu vrea sa ii dea timp pentru conturarea profilului de lider, nu ii da timp sa devina, eventual, un tatuc de stil diferit, pentru ca Taian Basescu vrea sa ramana unicul tatuc. Si presedintele ar porni acelasi razboi impotriva oricarui candidat de pe dreapta asupra caruia nu va avea un ascendent si pe care va simti ca nu il poate controla. El sau nimic.

Nu este o lupta pentru mostenire, este o lupta pentru o continuare a puterii dincolo de limitele ei firesti. Si ea risca sa devina extrem de toxica pentru Romania, pentru ca nu permite o desprindere, o evolutie fireasca, o crestere. Romania ii datoreaza mult lui Traian Basescu, cred asta cu sinceritate, dar ar fi tragic ca ea sa devina prizoniera unui Traian Basescu devenit dependent de putere.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...