Traian Basescu, in cautarea timpului pierdut (Opinii)

Duminica, 08 Aprilie 2012, ora 22:51
10442 citiri
Traian Basescu, in cautarea timpului pierdut (Opinii)

Domnul Basescu si-a asumat cu emfaza si, de multe ori peste litera regulilor, rolul de gambler potentat de prima functie in ierarhia politica. A reusit astfel sa demonstreze ca importanta fara merit obtine consideratie fara stima.

Prima jumatate a concluziei l-a adus in ipostaza personajului mic, virtual si rasturnat pentru o tot mai considerabila parte a populatiei. Cea de-a doua expune vizibil postura din sanul partidului pe care il mai tuteleaza inca.

Cu certitudine, cand ii va veni amurgul politic, nu va face parte din cei putini care cad fara sa se intineze. Domnul presedinte a lansat recent stratagema cu demisia si ajustarea Constitutiei. Un bluff sau mai degraba un troc de tip fanariot pe principiul tejghelei unde orice este pretabil tocmelii. Bazarul de Stanbul cu decor de narghilea si fiertura la nisip.

Proprietarul si musteriul. Unul lasa (la pret), celalalt ofera. Promotie la paner impletit. Vanitatea, difuzarea vointei personale intru satisfacerea ei, siguranta ca viitorul nu va indrazni sa-l refuze s-au diluat. Mai mult, l-au erodat pana la un coeficient de popularitate sub un decar procentual.

In aceasta cheie, domnul Traian Basescu a cumpanit eronat ca o scrisoare adresata "balaurului" tricefal opozitionist va fi in masura sa-l descumpaneasca, sa-l surprinda nepregatit si cu garda jos. A gasit o ipoteza ademenitoare.

Neplauzibila, fie macar si din punct de vedere al timpului fizic necesar unui asemenea demers. Ca o fi incercat si un dram de divide et impera in alchimista-i potiune nu este improbabil. Un sef de stat doldora de stiinta democratiei veritabile nu ar trebui sa-si permita un joc de dame, ocupand cu piesa socotita personala patratul ce i se pare liber in spatele adversarului. Pentru simplul motiv ca respectivul jeton nu-i apartine siesi, ci unei institutii.

In cazul de fata, celei prezidentiale, asa cum a rezultat din girul investirii populare prin vot. Drept urmare, ii este interzisa bagatelizarea conform bunului plac. Lungimea unui mandat nu se discuta la nivelul cuponului de stofa, la schimb reciproc si nici nu poate deveni moneda de schimb.

Totusi, nu din acest rezon a venit raspunsul de imagine al lui Victor Ponta cu ruperea depesei la Romexpo, ci dintr-o inversunare latent acumulata si ridicata la a 3-a. Pana mai ieri, dl Traian Basescu era doar un el si restul lumii. Acum se vede impresurat de forte pe care in repetate randuri le-a subestimat ori, in cel mai bun caz, le-a luat in tarbaca.

Nota aparte o constituie PDL. Pe acesta se zbate a-l mentine in carti. O misiune teribil de dificila. Partidul sau de suflet si simtire nu a avut pepiniera. I-au lisit grupele de pitici si junior, pentru a folosi un termen din sport. Cadristii arcului Puterii si-au pus cotierele de contopisti anacronici, promovand generali de intendenta, transfugi frustrati, delincventi in glazura imunitar-demnitareasca s.a.m.d.

S-au mai probat diplomati gafeuri, doamne platinate. Toti si toate au intetit efectul de sera sub care PDL-ul gafaie in proximitatea imploziei. Seful orchestrei a intreprins tot ce i-a stat in putinta pentru a le creste valoarea, pentru a le conferi calitati. Nu a stiut insa ca o virtute, daca o fi existat printre alesii enumerati, impinsa peste o anumita limita incepe a fi curata meteahna, cum zicea candva Caragiale.

Ceea ce s-a si verificat. Promisiuni de complezenta, superficiale, foarte rar acoperite faptic, reforme conjuncturale, proiecte infiripate in pauze de masa, sortite a priori esecurilor lamentabile, defecte de comunicare, dar mai presus de toate, reactia de tafna.

Cea din urma, ancorata intre cele doua palate si fiefurile unor minivoievozi de provincie. Credinta ca Puterii i se cuvine orice, ca totul poate fi obtinut facil, de la sine, eventual discretionar. Un egoism hranit din victorii personale ori de grup, succedate in avalansa.

Domnului Traian Basescu si oamenilor din feuda sa nationala nu le-a cerut nimeni sa-si pretuiasca poporul. Cu atat mai putin sa-l iubeasca. Nici nu ar fi trebuit sa existe o asemenea exprimare. Pentru politicianul haute-couture acestea sunt valori sine qua non. Din nefericire, nu mai exista demult in inventarul romanesc astfel de repere morale.

Iorga si Titulescu parca s-au topit in tezaurul ce nu va mai veni niciodata de la Moscova. Oare chiar sa nu mai existe un salutar filon de oameni iscusiti si cu uitare de sine? In secolul XX, SUA au indurat doua razboaie mondiale si alte conflicte militare scumpe, marea depresiune economica, aproximativ 12 recesiuni si perioade de panica financiara, socuri in piata petrolului, o groaznica epidemie de gripa, un presedinte asasinat, demisia altuia pe motiv de compromitere.

Toate aceste cataclisme n-au impiedicat tara sa ridice indicele Dow Jones de la 66 la peste 11.500. Pastrand proportiile, ceva asemantor, o tendinta macar, s-ar fi impus dupa '90. Nu a fost posibil. Elita cleptocrata abil tesuta si nutrita de catre liota securisto-comunista a atins cote indemolabile. Politica romaneasca se vede deformata si se simte monstrous. Cu toate consecintele ce deriva de aici.

Randurile deschise catre USL ale domnului Traian Basescu au primit un clar NUP (Neinceperea Urmaririi Pretentiilor). Poate ca presedintele urmarea prin demisie garantata (credibila?) sa prinda un nou mandat de parlamentar intins pana in 2016. Un avantaj de timp, stie domnia sa de ce. Stim si noi. Eventuala imunitate, inchegarea unui pol opozitionist cu sanse sporite in cazul contraperformantelor Puterii ce se prefigureaza.

Deloc improbabila mi se pare si ipoteza ca Traian Basescu sa fi anticipat ca propunerile din scrisoare sa nu-i fie acceptate. Atunci, denota ca "actul de barbatie" vazut doar de Gabriel Oprea nu a fost decat unul intempestiv, de salvare a aparentelor, de disperare in ultima instanta.

Poate ca acum, cand totul in jurul sau se afla intr-un echlibru precar, dl Traian Basescu cauta o fericire ce isi face bagajele ca pe suma nenorocirilor de care n-a avut parte. Sau umbla cu regret dupa timpul pierdut. In cele din urma, vorba lui Wilde, toate drumurile duc in acelasi loc: la dezlegari.

Citeste si:
Iohannis vorbește despre „anomalii generate de SIIJ” la ședința de bilanț a CSM. „Pandemia şi schimbările din mediul politic autohton au frânat reformele” VIDEO
Iohannis vorbește despre „anomalii generate de SIIJ” la ședința de bilanț a CSM. „Pandemia şi schimbările din mediul politic autohton au frânat reformele” VIDEO
Preşedintele Klaus Iohannis a declarat marţi, 7 decembrie, la şedinţa de bilanţ a CSM, că "anomalii" precum cele generate de Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie trebuie...
Principiul care este exact același la vârsta de trei luni, ca și la vârsta la care ești eligibil pentru o demnitate publică
Principiul care este exact același la vârsta de trei luni, ca și la vârsta la care ești eligibil pentru o demnitate publică
Nu îți trebuie o inteligență mai mare de cea a unui prunc de trei luni, ca să te prinzi că poți controla mediul tău înconjurător, format din alți semeni, de diferite vârste, prin...