
Este greu de spus care va fi rezultatul referendumului pus la cale pentru a doua suspendare a lui Traian Basescu. Dupa cum misterioase sunt si mobilurile care i-au dat nastere.
Poate antipatii personale si de grup, poate fervoarea de a castiga alegerile ce vin si obtinerea pe aceasta cale a controlului total al puterii, poate teama de o justitie care tindea sa dovedeasca faptul ca incepe sa-si intre in exercitiul firesc sau, eventual, cate ceva din toate acestea.
Ca intreprinderea a fost paguboasa pentru initiatori, pentru cei vizati, dar si pentru noi, toti, prin retrogradarea imaginii de tara si prin aproape certele dezavantaje de ordin economic pare la fel de evident. Nu asta ne-a lipsit, este sigur! Dar, ce sa-i faci? "Nu sunt vremile sub carma omului", ci a politicienilor care fac si desfac in dispretul total al intereselor celor pe care pretind ca-i reprezinta.
In privinta rezultatelor posibile, ele sunt in mare, doua. Indiferent de sistemul care va fi aplicat in cele din urma sau de efectele finale ale scrutinului.
1. Pucistii obtin majoritatea voturilor exprimate
2. Basescu obtine aceasta majoritate
Ca efecte, sunt posibile de asemenea doua variante
1. Basescu pleaca definitiv de la Cotroceni
2. Basescu revine
Ultima varianta este posibila, daca el va castiga scrutinul sau daca acesta va fi invalidat din cauza neatingerii pragului minim de prezenta necesar, conform deciziei CCR. In aceasta situatie se revine la situatia ante-bellum, adica Traian Basescu la Cotroceni si Crin Antonescu la Senat.
Ramane sub semnul intrebarii ce va face Traian Basescu daca referendumul nu e validat, dar el nu obtine o majoritate a voturilor exprimate. Dupa ce ne-a asigurat ca singura lui varianta este victoria macar cu un vot. Isi da demisia sau nu.
De asemenea ce va face presedintele interimar in cazul ca Basescu castiga sau beneficiaza de lipsa cvorum-ului. Ca si el s-a otarat ca se va retrage definitiv din politica daca rivalul ramane la carma. Poate l-a luat entuziasmul!
Parerea subsemnatului este ca Traian Basescu, daca va fi in situatia evocata va demisiona. Dar nu imediat. De fier sa fie si nu va rezista tentatiei de a-l trimite pe Crin la plimbare, dupa ce tocmai s-a acomodat cu palatul. Sau poate va demisiona tocmai dupa parlamentare. Sau dupa numirea noilor sefi de la Parchetul General si de la DNA. Ar trebui sa fie prea ageamiu (si nu e) ca sa plece imediat. Si, la drept vorbind, dupa ce a suportat atatea afronturi si atatea fortari ale procedurilor, menite sa asigure debarcarea sa, el are suficiente temeiuri si alibi-uri morale s-o mai lase cu eleganta si onorabilitatea.
Ce va face insa Crin Antonescu daca se va trezi in postura de a fi obligat sa-si aduca aminte de amenintarea ca se va retrage definitiv din politica daca marinarul nu e demis? O idee despre aceasta ne este data de declaratia locotenentului sau, Nicolaescu, conform careia Antonescu ar trebui sa-si reconsidere promisiunile, acum ca, la presiunile externe, a intervenit pragul de validare de 50% plus unul.
Pana la urma insa, la stilul USL de astazi, la minciunile, plagiatele, ipocriziile care au devenit moneda curenta in politica autohtona, ce mai conteaza o declaratie? Se va afirma cu seninatate ca a fost gresit interpretata, ca a fost scoasa din context sau, pur si simplu, ca ea nici n-a existat vreodata. Asa ca, asteptam cu urechile si pixurile ciulite.
Impresia noastra, oricum, e ca va mai curge multa apa pe Dambovita pana ce politica romaneasca va descoperi gustul dulce-amarui al onoarei si demnitatii individuale si partinice.
Deocamdata suntem cu democratia si cu bunele obiceiuri tot pe undeva pe la nivelul genunchiului broastei.