Ultima carte a presedintelui (Opinii)

Actuala disputa politica nu este un dialog constructiv intre oamenii care au opinii diferite, dar urmaresc interesul national, ci un schimb de lovituri pe viata si pe moarte, intre dusmani care nu se mai pot intelege.

Motivul este destul de simplu, vietile politice a doi presedinti ori poate chiar soarta tinerei noastre democratii, depind de ceea ce vor face romanii pe 29, la referendum. Atunci unul dintre ei, cel care a pierdut, va parasi scena politica.

Daca referendumul va demite presedintele suspendat, acesta va trebui sa plece. Daca nu, chiar daca ar vrea Crin Antonescu sa isi retraga vorba, ii va fi dificil sa explice alegatorilor de ce nu se retrage de pe scena politica, cum a promis, daca Basescu se intoarce la Cotroceni. Astfel, fiecare isi joaca ultima carte si numai unul poate castiga.

Orice om are creierul setat pe invatare, in viata el tot invata, mai mult sau mai putin, fiecare pe domeniul de interes. Astfel ca fiecare are o experienta si un talent unic, care candva poate fi de folos, precum talentele prietenilor in povestea lui Harap Alb.

Astfel, Crin Antonescu a ales sa mearga pe mana celor care vor o schimbare la Cotroceni, un tap ispasitor. O mana cam nesigura, ce poate fi afectata si de faptul ca UE ne-a aratat cartonasul, o mana in care pot fi chiar interese divergente.

Am auzit voci nemultumite chiar intre membrii PSD, care ar prefera sa scape de obligatia lor de a-l sustine pe Crin Antonescu la prezidentiale in favoarea unui candidat propriu sau a unuia confirmat prin preferintele electoratului precum Oprescu.

Mai sunt si printre liberali unii care nu agreeaza modul in care este condus partidul, de alianta ciudata dreapta-stanga. Oricum, probabil acestia sunt o minoritate, ce nu va influenta semnificativ situatia.

Mana este nesigura mai ales dinspre electorat, care desi a fost alimentat cu multa ura pe toate caile, s-ar putea sa nu confirme un angajament asa de puternic precum i se cere.

Vom vedea, sunt foarte curios ce optiune are poporul, daca intra sau nu in jocul politic bazat pe sentimente sau il trateaza intuitiv, cu detasare si obiectivitate.

Solutia multimii poate fi paradoxala, in ciuda indemnurilor intelectualilor de a fi rationala, si este posibil ca Crin Antonescu si cei cu care lucreaza sa aiba dreptate.

Ca are emotii in privinta succesului si ca a ales sa intre personal in lupta este insa evident, probabil ideea obligativitatii prezentei majoritatii pentru validare nu fusese luata in calcul.

Pe de alta parte exista si riscul ca sa culegi ceea ce semeni, polarizarea excesiva a societatii, ura pentru un "dusman" si pe toti sustinatorii lui din motive politice sa nu fie chiar asa dorita. O propaganda prea incisiva si prea opulenta ar putea naste mari intrebari privind onestitatea ei - banii nu vin fara interese.

USL a avut si o cale mai eleganta ca sa vacanteze scaunul de la Cotroceni. Acceptand provocarea cu modificarea Constitutiei si reducerea numarului de parlamentari ar fi luat toata aprecierea poporului, pe care Traian Basescu oricum nu o mai putea capitaliza, nefiind implicat in urmatoarele alegeri, chiar daca de la el a venit propunerea.

Poate ar fi durat ceva mai mult, dar era o cale sigura, atat pentru prezent cat si din perspectiva alegerilor parlamentare. Asa nu ne-ar mai fi testat nici toleranta la criza (foarte utila dealtfel, daca nu te termina!) nici noua, nici leului, nici europenilor ori investitorilor si nici acceptarea democratiei, toti plecau multumiti, iar meritele erau in bagajul USL.

Traian Basescu nu a vrut sa se joace de-a referendumul, sa verifice optiunea populara. Ar fi preferat sa ramana la Cotroceni si probabil a fost tentat sa puna osul la reducerea unei imagini prea bune despre USL, sa speculeze greselile ei, desi s-a aratat destul de rezervat.

Prins in joc, acum joaca destul de bine rolul de luptator pentru democratie, desi a atins si el limitele ei, cand a numit un premier fara majoritate si a determinat nasterea UNPR.

Printre cei care ii sustin pozitia sunt multi intelectuali si cei care vor ca alegerile sa nu se poata impune ori de cate ori are chef un Parlament opus ca orientare presedintelui. Ei vor coabitarea puterilor, asta da bine la publicul avizat, face bine democratiei, puterile putand sa se supravegheze mai bine una pe alta.

Aici avem o optiune destul de sigura, nu se stie insa cat de puternica. Lipsita de forta media a oponentilor, chiar daca poate miza pe greselile lor, nu se poate face la fel de bine auzita. Apelul adresat ratiunii prinde mai greu, dar odata acceptat este mai putin instabil decat cel bazat pe sentimente.

Dincolo de ratiuni si sentimente, ceea ce conteaza este optiunea cetatenilor - ea joaca ultima carte pentru fiecare presedinte. Intelepciunea multimilor depinde de independenta membrilor ei, de lipsa de impunere a unei optiuni de catre o structura centralizata ori de catre persoane influente.

Ratiunea poate fi uneori perfida in interesul ei iar indemnul de a ridica piatra spre a o arunca intr-un vinovat s-ar putea sa nu fie sfatul potrivit intr-o societate ce se pretinde crestina. De aceea este preferabila o abordare independenta, intuitiva a fiecarei cetatean, dincolo de ratiuni sofisticate ori sentimente de ura.

Chiar daca nu acesta a fost scopul, politicienii, mai mult sau mai putin constient, ne-au pus o oglinda in fata, in care ne putem vedea ca popor, iar lor le putem spune ce dorim. Vom vedea si daca suntem capabili sa privim in oglinda exact la ce arata sau se va incerca retusarea imaginii.

Garantii suplimentare antifrauda precum un soft de verificare a CNP-ului celor de pe liste suplimentare sau/si camere in sectiile de votare ar fi utile, ar da bine si pentru organizatori si pentru linistea cetatenilor ca sunt respectati, ca unii nu vor altera optiunea lor.

Aceasta mana ar trebui lasata libera, nu fortata ori sugestionata sa joace ultima carte intr-un anumit fel, un politician care o respecta ii urmeaza optiunea. Putem, si ar trebui sa avem incredere in ea, oricum, o politica ce neglijeaza dorinta ei, indiferent care este aceea, este impotriva sa.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...