Victoria lui Traian Basescu in alegerile prezidentiale a mai daramat un mit, acela ca nu poti castiga niciodata daca te lupti cu presa! Nu o spun eu, vorba asta am auzit-o prin targ de la persoane care au purtat stindarde in razboiul pentru decredibilizarea presei.
Poate nu constientizam, dar, dupa doua luni de campanie, Traian Basescu sustine ca a repurtat victorii impotriva Parlamentului si Presei, doua dintre institutiile pe care se sprijina democratia.
Si intr-un caz, si in altul s-a pus accent pe decredibilizare si apoi s-au transmis mesaje simplificate prin care s-a minimalizat rolul acestora. Va mai aduceti aminte aceasta imagine?
In realitate, Parlamenul nostru bicameral nu este o masina cu doi soferi, ci, daca vreti sa ne pastram in limitele grafice propuse de Traian Basescu, este un automobil cu un sofer si un copilot, primul avand volanul si ambreajul, cel de al doilea avand frana, acceleratia si schimbatorul de viteze. Desi comparatia mea este la fel de simpla ca si cea din caricatura, consider ca e una mai cinstita deoarece rolul celei de a doua camere nu este de a incurca, ci de a preveni si stopa eventualele "manevre" perioculoase ale primului for.
Poate pentru multi acest argument nu este credibil, dar procesul legislativ nu se blocheaza intre cele doua camere, ci in camera decizionala, iar trecerea pur si simplu la unicameralism nu rezolva aceasta problema. A auzit cineva vorbindu-i-se despre cat de greu sau dimpotriva, cat de usor, trec legile prin Parlamentele unicamerale din celelalte tari comunitare? Stie cineva sa zica daca exista mai multe sau mai putine "tertipuri" prin care poti bloca un proiect intr-un Parlament unicameral in comparatie cu o camera decizionala a unui Parlament bicameral?
Ne place sau nu, votul pentru trecerea la unicameralism nu a fost unul in cunostinta de cauza, ci unul impotriva Parlamentului, despre care poporul stie ca este corupt si consuma foarte multi bani, dar despre a carui rol si mod de functionare stie mult prea putine.
Asa este si cu razboiul impotriva presei. Pana in 2004 s-a spus ca era cumparata de cei de la putere prin publicitate de la firmele de stat, iar mai apoi ni s-a inoculat ca este detinuta de moguli, caracterizati ca fiind sefii unor grupuri de interese nelegitime. Presei i se reproseaza atat faptul ca nu este obiectiva, desi peste tot in lume presa este partizana, cat si faptul ca nu isi declara public simpatia pentru o formatiune politica sau un candidat anume.
Pot sa admit ca presa este ticalosita, inteleg ca mogulii sunt rai, pot sa le dau dreptate pana si celor care vad in jurnalisti numai "pasarici" si "gaozari", dar nu despre asta vreau sa discutam acum. Incet, dar sigur, presa a ajuns sa nu mai fie credibila, orice ar spune, indiferent daca are sau nu dreptate, iar acest lucru este mult mai grav decat toate celelalte acuze care i se aduc.
Pentru o parte din electorat singura sursa de informare credibila nu mai este presa, ci Traian Basescu. Daca seful statului spune ca mogulii sunt corupti, poporul il crede chiar daca Justitia nu s-a pronuntat in acest sens in niciun caz. Daca seful statului spune ca nu poate face niciun comentariu in cazul acuzatiilor de coruptie la adresa apropiatilor sai, inainte ca Justitia sa se pronunte, poporul ii da dreptate considerand ca acesta este mersul firesc al lucrurilor. In schimb, daca presa publica o caseta in care un candidat la functia de presedinte loveste un copil, autenticitatea acelei inregistrari este pusa la indoiala chiar din prima clipa. Mai mult chiar, s-a ajuns pana in punctul in care televiziunea publica a fost catalogata ca fiind detinuta de moguli.
Traian Basescu are nevoie sa se declare castigator in lupta impotriva presei deoarece autoritatea ti-o da victoria impotriva unui adversar puternic. Una este sa te proclami biruitor in fata unui adversar invincibil pana atunci, presa, iar alta este sa te lauzi ca abia ai reusit sa strangi cu 60.000 de voturi mai multe decat un...candidat slab precum Mircea Geoana.
Mai in gluma, mai in serios, daca seful statului va continua sa se lupte pentru decredibilizarea presei, peste cativa ani (s-ar putea sa nu mai fie nevoie de foarte multi), am putea avea surpriza ca la un referendum pentru "nationalizarea trusturilor media ale mogulilor" poporul sa spuna "Da".
Atunci nu va mai conta nici cine propune referendumul, nici cum se face campanie pentru adoptarea lui, nici cine o sa fie mogulii, nu va mai conta nici cum va reactiona presa pentru ca va fi prea tarziu.
Basescu vrea mai putin... Vezi tot