Si-a gasit Basescu adversarul la prezidentiale?

Sambata, 25 Iulie 2009, ora 23:55
8502 citiri
Si-a gasit Basescu adversarul la prezidentiale?
Foto: Gardianul

Anii in care a fost tapul ispasitor pentru fiecare problema a tarisoarei noastre, de la inundatii, la de ce ne-am nascut in Romania si pana la denuntarea Monicai Iacob Ridzi, anii in care a fost obligata sa inghita pe nemestecate cadavre descompuse demult, anii in care a vociferat in fel si chip, cu dovezi si dosare, dar a fost ignorata de justitie, anii in care a fost populata de tonomate, tiganci imputite, pui de comunisti, de securisti, de gaozari, de derbedei si pasarici, au fost, in sfarsit, razbunati: Basescu si-a incoronat singurul si adevaratul adversar.

Acest inamic numarul unu al lui Traian Basescu nu este nici coruptia, nici criza economica, nici slabiciunea institutiilor publice, nici relatiile compromise ale Romaniei pe plan international, nici afacerile pe care le face clanul lui, nici dosarele si nici macar insusi Traian Basescu, declarat odata singurul sau adversar redutabil.

Sagetile prezidentiale nu s-au indreptat nici catre pretendentii la "pretiosul" ("My precious" - Gollum, "Stapanul inelelor") lui scaun, presedintele PNL, Crin Antonescu, liderul PSD, Mircea Geoana, si independentii Radu Duda si Nati Meir ci, colac peste pupaza, catre presa, cel mai mare si cel mai consecvent critic al Cotroceniului.

Iar una din legile nescrise al unei campanii, de orice natura ar fi ea, este ca il ataci doar pe cel de care iti e frica.

Fara preambul, fara sa mai incerce sa-si tina in frau cuvintele, care deseori o iau inaintea gandirii, unind zambetul parsiv, de asta data nehahait, cu impusa apasare pe cuvinte si silabisirea, fara fortata diplomatie pe care s-a tot chinuit s-o arate, Traian Basescu a renuntat la toate franele pe care si le-a impus pana acum si a izbucnit: presa e de vina pentru remanierea Monicai Iacob Ridzi.

O concluzie cat se poate de corecta: daca nu exista presa, nu afla nimeni de afacerea de peste 800.000 de euro. Nimeni pe care sa deranjeze!

In ciuda unei logici care frizeaza ingalarea de tip Farfuridi, in ciuda afirmatiilor dure si primejdioase mai ales intr-un an prezidential, a fost poate primul discurs sincer al lui Basescu: "Este o remaniere cu totul speciala. Multi ministri au trecut prin aceasta sala, la remanieri, in mandatul meu, dar acum este o remaniere care are loc pe fondul unei crize - spun eu - a unei crize morale, criza cu doi parteneri: politicieni si mass-media - o batalie teribila pentru banii publici dusa de mass-media si oameni politici slabi, care pun la dispozitia mass-media bani publici. Este, cred, cea mai urata motivatie a vreunei remanieri care s-a facut in mandatul meu".

Numai ca presa nu mai avea nevoie de nicio coroana pentru serviciile prestate in numele democratiei - sutele de anchete in care nu a incetat sa scormoneasca in afacerile statului, in care nu a incetat sa creada ca si Romania trebuie sa aiba macar un remake slab al Watergate-ului, anii in care a continuat sa scrie si sa izbeasca cu clasa politica de toti pereti doar, doar se va sparge odata mafia.

Presa nu mai avea nevoie sa fie chemata, oficial, la palatul Cotroceni, si sa fie incoronata, cu toate onorurile de rigoare, drept singurul adversar al coruptiei si al mitei, al nepotismului si al parvenirii, al camarilei politice dupa triumful ultimelor saptmani de "Ridzi, unde sunt banii?" si "Ridzi, da-ti demisia". Victoria presei a fost insasi plecarea Monicai Iacob Ridzi din Guvern.

Presa, tapul basescian

Mutenia din ultima luna a presedintelui, motivata prin evitarea speculatiilor de tipul "Presedintele ar avea interese intr-o parte sau alta a balantei din disputa Ridzi - trusturi de presa, pierderile de imagine generate de tolerarea cazului Ridzi, afirmatia ca scandalul Ridzi "e o chestiune minora", criza morala a intregii Romanii si goana "dupa bani si dupa imagine platita", trebuiau justificate cumva, iar spatele cel mai potrivit care sa poarte o asemenea povara a fost, evident, presa.

Aceeasi presa care a dus o campanie murdara impotriva mezinei Basescu, aceeasi presa care a visat, pesemne, ca Ioana Basescu a facut afaceri cu deja celebrul Popoviciu, aceeasi presa care nu face altceva decat sa inventeze dosare prezidentiale, aceeasi presa care l-a ajutat pe Omar Hayssam sa fuga din tara taman de pe Otopeni, potrivit informatiilor furnizate de cea mai credibila sursa care a existat si care va exista vreodata in Romania - SRI, aceeasi presa care a vandut Flota, aceeasi presa care a semanat samanta de scandal intre toate institutiile publice, dar si private ale tarii, o premiera istorica pentru perfomantele de pe malul Dambovitei.

Jurnalistii, mereu niste ageamii in materie de orice, niste taraie-brau ai profesiei, usor de intoxicat si de manipulat, potrivit reflexiei din ochiul primului om in stat, au fost intotdeauna asul din maneca prezidentiala, au fost intotdeauna cea mai buna explicatie si cel mai bun raspuns indiferent care a fost natura acuzatiilor sau a intrebarilor si se pare ca au fost alesi sa presteze si pe post de saltea in planul pentru prezidentialele din noiembrie.

De ce ziaristii au fost buni de plata pentru orice esec al sefului de la Cotroceni? Pentru ca, in ciuda mlastinii corupte, plina de slugi, care il flateaza in fel si chip pe Zeus, o parte dintre ei au refuzat sa scrie pe modelul "daca nu poti sa-i invingi, li te alaturi" si s-au aratat mai putin dispusi sa pupe papucul Sultanului. Iar daca Basescu a avut parte si de oficiosi, atat pe tarabe, cat si online, pana si ei s-au saturat sa pupe si sa tot pupe...

Cand sunt multi, puterea creste

Multi ne-am intrebat, nu o data, cam cum s-or fi simtit Carl Bernstein si Bob Woodward, de la Washington Post, cand Nixon a picat definitiv si ireversibil, si am sperat de atatea ori intr-un Watergate romanesc, dar in ciuda ajutorului vizibil primit de la Claudiu Saftoiu, nu s-a luat nicio masura. Niciodata!

Incepuseram sa ne impacam cu ideea ca Romania nu este nici macar America anilor '70, pana la Ridzi, singura izbanda demna de un Watergate. Cat despre mult asteptatul anunt al demisiei, poate ca ne-ar fi adus in stare sa facem tumbe si sa simtim oaresce emotie daca nu era amanat de "tiganeala de solidaritate a celor din PD-L".

Insa fiind ani la rand spectatorii si totodata actorii piesei de teatru "Basescu si romanii", am avut parte de zeci de probleme, de zeci de lectii si de formule de calcul prin care am invatat sa citim printre randuri. Asadar, experienta acumulata ne spune ca presa ridicata la rangul de adversar al lui Traian Basescu este un pseudomiraj, parte a unui plan cu iz de Cotroceni, menit sa tempereze spiritele printre ziaristii care mai ca mureau cu Ridzi de gat daca nu era trimisa, intr-un final, la plimbare.

Tot experienta ne aminteste sa nu spunem "gata" pana nu ajungem la mal... Adica, dragi colegi care v-ati inrosit degetele si care ati ramas aproape fara vlaga in ultima luna, demisia sefei de la MTS este doar o lupta castigata, o singura lupta dintr-un razboi complex. Nu respirati prea mult, caci ce e mai rau va sa vina...

O singura lupta care se datoreaza 99,9% unitatii de care a dat dovada presa in fata scandalulului de la Tineret, aceeasi presa care nu demult se impartea in doua tabere, pro si anti Basescu: pe de-o parte "Antenele" lui Voiculescu si "Adevarul" lui Patriciu, oficiosii Realitatea-Catavencu si Evenimentul Zilei de celalta parte. Or unita, puterile presei s-au inzecit si au transformat-o intr-un uragan capabil sa zdruncine pana si asa-zis intangibilul Cotroceni.

Planul lui Basescu

Ne-a dat impresia ca si-a pierdut din efervescenta, ca nu isi mai poate stapani incrancenarea, ca refuzand o gura de palinca il va omori definitiv, sau cel putin pana la prezidentiale, pe Basescu care chefuia cu Gigi Becali pana la ore tarzii, in noapte, si apoi se urca la vola.

Ne-a dat impresia ca disperarea care il mananca pe dinauntru l-a transformat intr-o creatura care improasca venin ori de cate ori la capatul vreunei intrebari se afla un ziarist, ca in timp ce el isi umfla pieptul ca sa sperie criza, presa tot cu ochii dupa scandal a ramas, ca a fost, este si va ramane o victima - a tuturor si a nimanui.

Haina pe care se pare ca ii place cel mai mult s-o poarte in piesa asta de teatru este cea de victima a presei. Ramasa asadar singura opozanta in fata parjolului prezidential, nu de florile marului a recunoscut-o Basescu drept inamicul numarul unu. Mutenia record de care, spre mirarea unora, a reusit sa dea dovada nu este nici ea gratuita.

Nu a spus nimic astfel incat, dupa saptamani intregi in care a fost decapitat, inviat si apoi iarasi executat de presa, dupa saptamani in care era clar ca nu avea cum sa dea timpul inapoi si Ridzi sa nu fi luat banii, sa intoarca lucrurile in favoarea lui: nu eu, presa.

Strategia, care de altfel ne-a cam plictisit, are o tinta precisa: decredibilizarea presei prin lipirea unei etichete de genul "Remanierea lui Ridzi, o intelegere murdara intre politicieni si presa", prin care baga toata mass-media in aceesi oala. In vreme ce unii jurnalisti l-au criticat si i-au cerut lui Traian Basescu sa argumenteze "acuzatiile deosebit de grave", altii au spus ca presedintele poate castiga simpatie de pe urma perceptiei negative pe care ziaristii o au in opinia publica si de aceea va face tot ce se poate sa o compromita..

Se poate. Dar... se vrea?

Cazul Ridzi este, insa, doar varful aisbergului, spunea presedintele Romaniei, care se poate traduce prin alea iacta est (zarurile au fost aruncate): Basescu a intrat in cursa prezidentiala si lupta impotriva presei. Ne asteapta vremuri vitrege, si pe noi, dar si pe ei.

Insa nu Ridzi este varful aisbergului, ci protectorul ei care, simtind cutitul unor noi dezvaluri la osul puterii, isi aduce aminte de democratie in al douasprezecelea ceas si ne cere sa... fim atenti ce facem cu ea.. Basescu, acelasi Basescu care a transformat Romania in a doua republica prezidentiala din Europa (dupa mama Rusia), ne trage de maneca - "Oameni buni, va rog mult, fiti atenti ce faceti cu democratia".

Presa din Romania, oricum ar fi ea, aservita, corupta, rauvoitoare, plina de gaozari si de tonomate, de filosofi si de tampiti iesiti de pe bancile scolii romanesti, de pasarici si de tiganci imputite mult prea agresive pentru sensibilul nostru presedinte, i-a aratat ca, in ciuda mitizarii de care a avut parte, poate fi batut.

Derbedeii care scriu pentru moguli, filosofii de la stat, gaozarii si tigancile imputite de la televizor, puii de comunisti de la radio care nu demonstreaza minimum de inteligenta nici macar intr-o intrebare, tampitii din online care continua sa scrie in ciuda telefoanelor rosii de la Cotroceni, cu totii am aratat ce se intampla cand devenim un tot unitar care se cheama "presa romana".

De putut se poate. Dar de vrut se vrea? Vrem sa-i aratam lui Traian Basescu ce suntem in stare sa facem cu democratia?

Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Primele zboruri din spaţiul Schengen care vor ateriza duminică pe aeroportul Henri Coandă vor fi cele care vin de la Paris, Viena, Hamburg, Roma, Zurich, Munchen, Amsterdam şi Geneva,...
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Schema de plafonare și compensare la gaze și energie electrică se prelungește încă un an, urmând ca din aprilie 2025 să se revină treptat, timp de un an, la piața liberă, potrivit unei...
#Basescu presa moguli, #tonomat tiganca imputita, #presa adversar Basescu prezidentiale , #stiri Traian Basescu