Inalta tradare a lui Traian Basescu (Opinii)

Ceva in relatia dintre Traian Basescu si Victor Ponta s-a schimbat atat de profund incat astazi s-a revenit la tensiunea din vara trecuta, inainte de declansarea operatiunii de demitere.

Incaierarea mai noua dintre presedinte si liderii pesedisti din USL aduce de data asta in actualitate tema punerii sub acuzare a lui Traian Basescu. O diferenta majora, intrucat punerea sub acuzare inseamna suspendarea de drept a presedintelui, in urma votului a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor, pana la data emiterii sentintei definitive, care apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

E suficient sa privim consecintele acestor pasi, pentru a intelege ca eventuala punere sub acuzare a presedintelui pentru inalta tradare ar echivala cu un cutremur politic, intern si international, de o magnitudine mult mai mare decat ultima tentativa de suspendare initiata de USL in vara anului trecut.

Iar faptul ca, potrivit articolului 96 din Constitutie, judecarea punerii sub acuzare a presedintelui apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie, unde judecatorii au fost de multe ori suspectati ca ar fi inclinati ideologic inspre cauzele presedintelui, ar trebui sa dea de gandit serios in legatura cu seriozitatea amenintarilor profetite de liderii USL.

Cum s-a ajuns aici? Traian Basescu a imbratisat teza cu incarcatura cea mai populista; a spus ca impunerea accizei de 7 eurocenti la carburanti este inutila si tradeaza, in realitate, dorinta Guvernului Ponta de a produce bani pentru campaniile electorale de anul viitor.

Cu aceasta critica in mana a amenintat ca se va opune proiectului de buget si va face tot ce-i sta in putinta pentru a scoate din codul fiscal acciza de la benzina si motorina. Punctul culminant a fost refuzul de a ratifica memorandumul cu FMI, in baza aceleiasi obiectii - acciza este o masura "antieconomica, impotriva intereselor Romaniei si a sanselor de relansare economica".

Traian Basescu spune ca nu isi poate asuma o astfel de masura, iar discutiile se poarta in jurul intrebarii daca refuzul presedintelui de a semna documentul anuleaza sau nu acordul cu FMI si CE. Victor Ponta spune ca da, Traian Basescu, evident, ca nu.

E miza cea mai mica a neintelegerii, intrucat FMI a anuntat ca asteapta decizia finala sau modificari pe marginea scrisorii, pentru a introduce documentul in board. Acelasi lucru il spune si Comisia Europeana: Romania decide daca va continua programul de asistenta, dar esential este sa continue masurile fiscale si reformele structurale.

Asadar, nici Traian Basescu nu are dreptate cand spune ca "Guvernul isi poate asuma sa trimita fara semnatura mea", nici Victor Ponta, cand vrea sa sperie si spune ca nu mai exista acord cu FMI si CE. E mult mai evident ca ambele tabere si-au scos armele din dotare, le incarca si asteapta momentul potrivit pentru a incepe ultimul razboi.

In mod normal, in aceasta ecuatie nu ar fi fost de remarcat decat penibilul situatiei: promotorul si initiatorul acordului initial cu FMI - Traian Basescu - a ajuns sa puna bete in roate celor care inainte proclamau ruperea intelegerii cu "troica", dar astazi nu mai pot trai fara acord si acuza de inalta tradare pe cel care ii lasa fara "preventia" Fondului.

In mod normal, din nou, ar fi trebuit sa gasim intelegere si ratiuni de sustinere a celui care astazi reprezinta si face cat de cat opozitie unei puteri tot mai corupta de la principiile in numele carora a castigat alegerile.

Cu atat mai mult cu cat impunerea unei noi accize la carburanti, in timp ce redeventele pentru resursele de gaze naturale si petrol nu au fost ignorate ca solutie de crestere a veniturilor bugetare, ar trebui sa faca si mai atenti asupra justetii si oportunitatii masurii Guvernului.

E greu insa sa trecem peste evidenta faptului ca tot ce avem in fata azi spre dezbatere este rodul actiunilor, ideilor, viziunilor si, cateodata, umorilor unei singure persoane. Traian Basescu. El a spus ca nu avem nevoie de un acord cu FMI.

Tot el s-a razgandit si Guvernul Boc ne-a executat un imprumut de 20 de miliarde. Acelasi presedinte, dupa ce a castigat al doilea mandat si dupa ce a luat banii de la FMI, a concluzionat ca cea mai buna masura dupa un imprumut e sa taie salariile cu 25%. Si daca nu a putut pensiile, a crescut TVA cu 5 procente. Nu mai discut daca a fost bine sau nu.

Ce conteaza e ca astazi suntem iarasi pe punctul de a avea un stat blocat si, cine stie?, aruncat intr-un alt mare scandal pentru ca un singur om decide ca doar calea sa e cea buna si impinge lucrurile la extrem doar pentru a-si reabilita imaginea sifonata.

Si daca ar avea dreptate in cazul accizei, razboiul presedintelui ramane doar razboiul lui Traian Basescu. Impotriva cui, pentru ce, pentru cine - nici nu mai conteaza. Tintele, adversarii si aliatii s-au schimbat prea des pentru a mai conta. E prea mult cinism si ironie aici pentru a mai fi loc de nuante.

Inalta tradare a lui Traian Basescu este ca a jucat prea mult pentru sine si prea putin pentru echipa care l-a ales de doua ori in cea mai importanta functie in stat. O acuzatie insa pe care USL nu o va putea demonstra in nicio instanta.