Trebuie spus din capul locului ca frustrarea nu este un defect de caracter decat in masura in care devine trasatura dominanta. In mod obisnuit, fiecare poate fi frustrat intr-un anume moment si fericit ca i se realizeaza dorintele, in altul. Cele doua stari pot fi alternative si chiar concomitente.
De frustrari se vorbeste adesea in politica romaneasca, mai ales cu referire la adversari. Dar, daca frustrarile mele sau ale noastre conteaza mai putin spre deloc, fiindca nu pot modifica imediat comportamentul social, frustrarile liderilor sunt foarte importante deoarece pot influenta sau chiar pot determina decizii politice ale caror consecinte ne privesc pe toti.
Relatiile cu China
Una din frustrarile lui Traian Basescu e provocata de politica externa a Romaniei, mai exact, de relatiile economice promovate de Guvernul Victor Ponta: "Ajungem sa ne incurcam. Vrem cu China, vrem cu Statele Unite, cream confuzie prin atitudine, ma indoiesc ca SUA nu pot dezvolta programe IT sau de telefonie in Romania".
Este adevarat, Constitutia ii confera presedintelui nu doar prin art. 91 atributii de mare responsabilitate in domeniul politicii externe, dar, in ceea ce priveste relatiile economice, comerciale cu alte state, initiatorul principal este Guvernul.
De aceea, afirmatia de mai sus nu putea sa treaca neobservata de prim-ministru: "Domnul Basescu e depasit de situatie... Statele Unite au un parteneriat strategic cu China, dincolo de schimburi economice. Parteneriatul nostru in cadrul NATO este baza fundamentala a securitatii noastre".
De la transparenta, la suparare
De remarcat ca ambele sustineri sunt corecte pana la un punct: da, se poate crea confuzie la nivelul perceptiei publice, mai ales cand actiunile Executivului nu sunt pe deplin transparente ori nu sunt comunicate corect si la timp. Insa nimeni nu a pus vreodata in discutie parteneriatele cu UE, SUA si NATO, nici in contrapondere cu relatiile economice cu China, Rusia, Serbia, Coreea de Sud...
In plus, ar trebui sa vedem si cum procedeaza guvernele statelor luate de noi ca model: toate tarile dezvoltate economic, inclusiv SUA, Germania, Polonia... au relatii economice extinse cu China, au parteneriate pe diverse domenii si schimburi comerciale ajunse la cifre astronomice.
De altfel, expertii mondiali se asteapta ca, in viitorul apropiat, China sa devina prima putere economica a lumii.
Politica si comert
Care ar fi alternativa? Fiindca daca deschizi un calculator, un telefon mobil sau alte produse electronice nu se poate sa nu descoperi ca piesele sunt in majoritate chineze, sud-coreene, taiwaneze... Ar fi de preferat comertul prin intermediari pentru a nu-l supara pe Traian Basescu? Le-am putea produce noi insine? La ce preturi?
Este adevarat ca "SUA pot dezvolta programe IT sau de telefonie in Romania", dar cei ce au venit cu oferta apartin firmei Huawei, iar conditiile oferite au corespuns probabil cererii Romaniei. Pe deasupra, cu ocazia Forumului Economic si Comercial din Europa Centrala si de Est - China (Palatul Parlamentului, noiembrie 2013) s-au incheiat si alte contracte si intelegeri cu partenerii chinezi, iar unele dintre acestea au ajuns deja in faza de proiecte, urmand sa treaca in executie.
Legea si interesul public
Si apoi legislatia romaneasca nu interzice Guvernului sa incheie orice contracte doreste, activitatea acestuia fiind supusa controlului parlamentar si supravegheata de organele de justitie. Ceea ce-l deranjeaza probabil pe presedinte este ca atributiile sale economice nu au fost prevazute prin lege, iar prim-ministrul, ministrii, autoritatile economice nu au socotit ca este cazul sa se consulte si cu Traian Basescu.
Nu se poate cadea nici in cealalta extrema. Sa ne amintim ca legile dinainte de 1989 privilegiau comertul cu Uniunea Sovietica si cu celelalte tari din lagarul socialist, in principal, cu membrii fostului CAER si cu partenerii Tratatului da la Varsovia.
Consecintele au fost descoperite imediat dupa Revolutia din decembrie: industria romaneasca s-a dovedit a fi un "morman de fiare vechi", morman care, alaturi de terenuri si Bancorex, a constituit principala sursa a celor mai mari averi de azi.
Mai trebuie spus ca, pana la urma, frustrarea prezidentiala ne prinde bine si Guvernului Ponta, dar si noua: actiunile guvernamentale sunt indeaproape supravegheate, nu doar de organele specializate, ci si de presedinte, iar riscul de a gresi se micsoreaza.