Puteam sa fac prinsoare pe o cota substantiala ca dupa evenimentele din Justitie, mai exact de la CSM, seful statului nu va ramane impasibil. Recentul discurs de la Cotroceni a dovedit-o.
Magistratura romaneasca la nivel inalt ramane un nod gordian cu capete rasfirate pentru care nu s-a inventat deocamdata un Alexandru Macedon. Normal ar fi ca sabia ce poate transa odata pentru totdeauna nelamuririle din acest mecanism crucial al statului de drept sa fie scoasa dintr-o teaca proprie, din mijlocul lui. Sunt semne ca se si poate intampla.
Nu insinuez ca la mijloc ar fi interese politice, desi aparentele conduc catre o astfel de ipoteza. Se observa ca disensiunile din interiorul cancelariei superioare a dispozitivului impartitor de dreptate capata conotatii ce depasesc arealul oamenilor in roba, devenind subiect de galceava politica.
Exista marturii in acest sens: "Sigur ca n-o sa placa multor tari faptul ca ministri care au dosare pe rol sunt in Guvern, ca selectarea procurorilor e o mare poveste, in Romania, sau ca parlamentarii isi consolideaza iarasi imunitatea", declara marti in alocutiunea sa Traian Basescu.
Trimiterea s-a transformat apoi in afirmatie explicita privitoare la titularul Transporturilor, liberalul Fenechiu, cel care, iata, a trecut din regim de "transformator" al unei afaceri intr-unul de generator al sfadei politice.
Fireste, acest caz a reverberat dincolo de fruntariile tarii. Ce merite speciale sa fi detinut ministrul de Iasi, astfel incat partidul, recte liderul sau Crin Antonescu, sa-l propuna, sa-l numeasca si sa-l sustina in Executiv?
Nu s-ar fi gasit o alta persoana demna de portofoliul cu pricina? Poate fi un raspuns inversunat al PNL la unele optiuni pe care dl Basescu le-a afisat in timp. De altfel, Antonescu a si facut aluzii comparative, mentionand ca insusi seful statului ar avea probleme cu justitia.
Reiterarea temelor MCV si Schengen nu rezolva mai nimic din cele doua ecuatii, iar vinovatiile se impart cu sau fara rest intre fostii si actualii protagonisti ai Puterii. Neputinta, cazurile de malpraxis politic, autofaultarea s-au regasit in guvernarile Boc si au trecut granita in actualul fief al USL.
Asadar, bombeurile aplicate in tibie provoaca reciproc dependenta si imunitate in timp. Fie ca vin de la singurul vector al Opozitiei - Traian Basescu - ori din partea "celor doi lideri majori ai Aliantei".
Pana si limbajul dublu, unul la UE si altul acasa, "ce ne trimite in zona unei tari impredictibile", de care seful statului invinuieste astazi Puterea este...dublu. Il folosesc chiar unii europarlamentari romani din Opozitie.
In ceea ce priveste imprevizibilitatea Romaniei in Europa, aceasta dainuie din '90 incoace, asa ca.... Una peste alta, coabitarea, pactul de neagresiune sau, ma rog, de promovare a politetii dintre Cotroceni si Palatul Victoria, sunt facute, ca orice tratat, pentru a fi incalcate.
Pana si in fericitul scenariu in care Justitia nu ar mai fi subiect de controverse, MCV ar deveni caduc, iar de lunea viitoare ni se deschid portile spatiului Schengen. Deoarece asa au prezis ursitoarele. Sa ne aflam intr-o vesnica neasezare.
Intotdeauna se va gasi in Romania un nod gordian, pe care nu se va gasi nimeni sa-l taie.