Romania rupta in doua (Opinii)

In ultimele saptamani, scena politica a luat foc intr-o campanie electorala furibunda, bazata 99% pe adjective, plina de fracturi logice, fara viziune, isterizata in miscari browniene.

USL este la un pas de explozie pe toate liniile de demarcatie. PSD umileste cat poate PNL, doar, doar l-o face sa plece de la guvernare cu decontul ruperii USL in buzunar.

Crin Antonescu pare sa isi fi dat mana pe sub masa cu Traian Basescu, care, la randul sau, l-a reevaluat si ii face masaj electoral si personal, si prin Elena Udrea. Amandoi isi vizeaza reciproc electoratele, riscand insa sa si-l piarda pe cel traditional.

Pentru ca "basistii" inghit greu galusca reevaluarii primului pucist si prefera sa imagineze scenarii maiastre, care nu tin la o analiza rationala. Adeptii lui Crin Antonescu sunt cei mai antibasisti dintre antibasisti, asa cum era pana acum si idolul lor, iar indulcirea tonului acestuia ii descumpaneste.

PNL, partid altfel extrem de disciplinat, nu intelege schimbarea sefului si maraie pe la colturi, mai mult sau mai putin vocal. Dan Voiculescu cauta pentru PC un nou vehicul electoral pentru europarlamantare si este gata sa bata palma cu Victor Ponta, peste cadavrul politic al celui care l-a tractat la parlamentare, adica Crin Antonescu. Dar tradarea tine de consecventa neabatuta a lui Dan Voiculescu.

Dreapta vrea unire pe toate vocile, dar cu cutitele pe masa. Intre doua injuraturi se aude cate o chemare la unificare. Una cu ochii vineti, dar unire sa fie.

Daca deschizi televizorul musai auzi o sudalma, o acuzatie. Care e mincinos si palgiator, care e Hitler si vinde interesul national, care da pumni in cap, care ii incaseaza, care e tradator, care e nerusinat, care e blatist. Nu e un inventar complet si nici macar nu imi propun sa-l fac. Pentru ca nu are rost. Nu ajuta cu nimic pe nimeni.

Si in timp ce intreaga atentie e captata de acest spectacol jalnic, dar spumos, despre adevarate teme nu se vorbeste decat in trecere, in secundele dinaintea publicitatii. Nu se vorbeste deloc despre solutii. Nu am auzit nici macar o solutie concreta, fezabila, aplicata, pe cifrele date, nu visand la PIB-ul Germaniei, pentru combaterea evaziunii, pentru schimbarea legii de finantare a partidelor politice, pentru alcatuirea unui buget mai bun, pentru a salva firmele care intra in insolventa intr-un ritm ametitor, pentru a opri exodul medicilor etc.

Temele sunt amintite, niciun politician nu rateaza ocazia de a arata ca stie ce ii intereseaza pe oameni. Toti vor sa fie bine, ca doar n-or spune ca vor sa fie rau. Sa facem sa fie bine! Dar CUM sa fie bine? Concret, fezabil si coerent, cu pixul pe hartie, nu arata nimeni.

Dar nici macar nu e asta cea mai mare nenorocire. Pentru ca, la un moment dat, poate aparea si cineva care sa stie si sa vrea sa spuna CUM. L-ar lasa cineva sa vorbeasca, sa explice in tihna acest CUM? L-ar asculta cineva mai mult de trei fraze fara o sudalma? Am mari indoieli.

Presa este avida dupa adjectiv, dupa declaratii cat mai violente. Pentru ca asa este si publicul pe care inca il mai intereseaza politica si face audientele emisiunilor politice, un public ajuns minoritar. Un public radicalizat care cade in extaz cand Traian Basescu il face pe Victor Ponta plagiator mic si mincinos/cand V. Ponta il numeste pe T. Basescu Hilter sau mai stiu eu ce. Publicul propriu e racorit. Se simte fericit, razbunat pentru viata sa mizera, de parca insulta i-o va schimba.

Si pe acest public se da batalia de audienta. Pe acest electorat se da batalia politica. Pe cei care nici macar nu au rabdare sa asculte ceva consistent si articulat, dar sunt dependenti de vorba grea.

Si ceilalti? Ceilalti nu conteaza pentru ca nu se uita la televizunile de stiri, ci la Discovery, daca se mai uita la ceva si nu prefera un DVD sau o carte buna, nu intentioneaza sa mai voteze, nu mai au nicio simpatie si, cel mai grav, niciun interes. Ca sunt majoritari o arata si audientele telviziunilor, tot mai mici, si sondajele de opinie. Si totusi, pentru ei nu exista oferta sau, cel putin, la ei nu ajunge nicio oferta. Pentru ca ei nu mai vor adjective. Au inteles ca ele nu aduc bunastare, dimpotriva.

Si culmea, desi acesti ceilalti sunt majoritari, niciun partid politic nu i-a stabilit drept tinta si nu a pornit o campanie de cucerire a lor, din usa in usa daca e nevoie. Ceea ce arata cat de limitata este clasa noastra politica, cat de lenesa, pavloviana si lipsita de imaginatie, cat de incapabila sa rupa cercul vicios.

Clivajul din societate a ajuns urias si el nu mai este intre taberele diferitelor partide si ale diferitilor lideri politici, pentru ca reevaluarile au devenit cuvant de ordine. Este clivajul intre cei care vor argument si cei care se hranesc cu adjectiv.

Răspunsul lui Piedone pentru Ciolacu: ”Mă duc, pe cuvântul meu, în prăpastie”. Primarul Sectorului 5 acuză un blat la București

Cristian Popescu Piedone a exclus o retragere din cursa pentru Primăria Capitalei, după o solicitare făcută în acest sens de președintele PSD. Marcel Ciolacu i-a sugerat lui Piedone să își...

Gabriela Firea, acuzată că joacă ”la două capete”. Candidat AUR: ”Nu se decide dacă îşi doreşte să fie primar sau europarlamentar”

Mihai Enache, candidatul AUR la Primăria Capitalei, îi cere Gabrielei Firea să oprească jocul politic "la două capete" şi să se retragă de pe lista PSD - PNL pentru alegerile...