Baziaș, localitate situată în județul Caraș-Severin, este cunoscută pentru rolul său istoric și geografic de poartă a intrării Dunării în România. În același timp, este un loc care îmbină istoria cu legenda și care, deși în prezent este pe cale de dispariție, a avut o importanță crucială în trecutul regiunii.
Conform istoricului Mircea Rusnac, „majoritatea românilor au auzit de localitatea bănăţeană Baziaş, pe unde Dunărea pătrunde în ţară. Pe deasupra, cel puţin bănăţenii cunosc faptul că tot de acolo pleca prima cale ferată de pe actualul teritoriu al României, care lega Baziaşul de Oraviţa. Localitatea este importantă şi pentru sârbi, deoarece acolo se află o veche mânăstire a acestora, întemeiată după tradiţie de însuşi Sfântul Sava.”
Baziașul își are originile în Evul Mediu, fiind menționat documentar pentru prima dată în anul 1225.
Potrivit unei legende, fondatorul spiritual al mănăstirii „Sfântul Sava”, Sava Nemanja, ar fi dat numele localității după ce a exclamat „baş ziaş”, însemnând „chiar urli”, deranjat de vântul puternic „Coșava”. În jurul mănăstirii, în timp, s-a format o așezare care a cunoscut numeroase distrugeri din cauza invaziilor turcești. În secolul al XVIII-lea, Baziașul a intrat sub controlul Imperiului Austriac, iar în 1795, a devenit oficial port dunărean.
Istoricul Mircea Rusnac subliniază importanța strategică a localității. „Întemeierea sa a fost legată de ridicarea, încă din perioada medievală, a mânăstirii ortodoxe sârbeşti, în jurul căreia a fost edificată treptat o mică aşezare. O lungă perioadă însă, ea a avut de suferit din cauza deselor invazii turceşti, soldate cu distrugeri şi cu alungarea populaţiei mai departe de Dunăre.”
În secolul al XIX-lea, Baziașul a devenit un important centru economic, mai ales după ce oficiul vamal a fost mutat acolo în anul 1860. Pe lângă importanța comercială a portului, în 1856 a fost inaugurat primul tronson de cale ferată din Banat, ce lega Baziașul de Oravița, fiind prima cale ferată de pe teritoriul actual al României.
„După portul modern şi gara impunătoare, Baziaşul a mai fost dotat în 1860 cu un oficiu vamal, mutat acolo de la Palanca, cu un hotel şi un restaurant,” adaugă Rusnac.
Hotelul Bauer, construit în 1860, a devenit rapid un loc faimos pentru cazinoul său și pentru numeroasele evenimente sociale ce aveau loc acolo. Totuși, gloria acestui loc s-a transformat rapid în tragedie, când proprietarul său, Iosif Brandstetter, a pierdut hotelul la cărți și s-a sinucis. Clădirea hotelului a devenit un simbol al decăderii, ruinele sale fiind astăzi doar o amintire a prosperității de odinioară.
În acea perioadă, Baziașul a devenit și gazda unor personalități de seamă, precum împăratul Franz Josef și împărăteasa Sisi, dar și Carol I al României, care a sosit sub o identitate falsă pentru a prelua tronul. Tânărul principe, sub numele de Karl Hettingen, a poposit la Hotelul Bauer, un loc de lux în acea vreme.
Perioada de aur a Baziașului a fost de scurtă durată. După Primul Război Mondial, localitatea a început să-și piardă din importanță, iar după Al Doilea Război Mondial, relațiile tensionate dintre România și Iugoslavia au dus la izolarea locului.
„Loviturile de graţie s-au produs pentru aşezare în 1919, când în vecinătatea ei a fost trasată noua frontieră dintre România şi Iugoslavia, şi mai ales în 1948, când aceasta a fost complet închisă în urma izbucnirii conflictului dintre Stalin şi Tito,” subliniază istoricul Rusnac.
Astăzi, Baziașul este cunoscut mai ales ca poarta de intrare a Dunării în România, dar locul are un potențial turistic neexploatat pe deplin. Mănăstirea „Sfântul Sava” rămâne un punct de atracție, vizitat de pelerini în fiecare an de Schimbarea la Față, pe 18 august.
Aici mai trăiesc doar câțiva pescari. Zona oferă frumuseți naturale impresionante, cum ar fi Ostrovul Mic, Balta Divici și Rezervația de lăstuni.
Decăderea Baziașului are la baza și dezinteresul pe care autoritățile l-au afișat față de un loc cu atât de mult încărcătură istorică și cu potențial turistic extraordinar. Nu există niciun proiect dezvoltat aici. Reprezentanții administrației locale spun că au planuri pentru a dezvolta zona, dar sunt blocați de faptul că o parte din terenuri nu le aparțin.
„Avem un proiect în derulare, dar momentan ne confruntăm cu unele dificultăți legate de colaborarea cu CFR. În 2006, toate terenurile au fost transferate către CFR, ceea ce a complicat situația actuală.
Proiectul nostru vizează instalarea unui trenuleț turistic, cu punct de pornire de la Socol până la Baziaș, inclusiv piste de biciclete și o plajă în centrul localității Baziaș. În centru, am obținut deja documentele necesare și am primit sprijin din partea autorităților române pentru cedarea terenurilor. Avem în plan și realizarea unor alei de promenadă cu iluminat public, parte a aceluiași proiect de dezvoltare, care sperăm să atragă și mai mulți vizitatori în zonă.
Am fost nevoiți să apelăm la justiție pentru a rezolva anumite probleme legate de proprietatea terenurilor și am înaintat toate actele necesare către Ministerul Transporturilor și Apele Române, care ne-au asigurat că vor găsi o soluție pentru a debloca acest proiect important pentru comunitatea noastră", spune Bogdan Cizmaș, viceprimar în comuna Socol, de care aparține acum și satul Baziaș.
Deși Baziașul este o umbră a ceea ce a fost cândva, locul păstrează o parte din măreția sa trecută. „Probabil că dacă Baziașul și-ar fi continuat evoluția din perioada 1790-1890, ar fi fost astăzi un important centru economic și comercial cu peste 100.000 de locuitori,” concluzionează istoricul Mircea Rusnac.
Astfel de situatii apar ciclic in orice tara in functie de evolutia... Vezi tot