Gazul toxic cu care ne asfixiaza aroganta politicienilor: limbajul abject (Opinii)

Nu exista alt moment mai potrivit decat campania electorala pentru ca fiecare sa demonstreze pe viu daca si-a petrecut proverbialii sapte ani de-acasa in sanul familiei sau a folosit in acest scop maidanul din spatele domiciliului.

Poate ca pentru unii alegatori este distractiv sa-l auda pe demnitarul european Gigi Becali adresandu-se unui coleg bucurestean cu apelativele "dobitoc si prost", mai ales ca si colegul Miron Mitrea tocmai ii servise demnitarului Gigi metafora "dus cu capul".

Nu ne costa nimic sa vorbim elegant

Dar cred ca nu distreaza pe nimeni sa-l auda pe acelasi Gigi Becali calificand un reputat filosof si istoric cu termenul "babaciune", ca replica dupa ce insusi filosoful, simtindu-si provocat sentimentul liberal, il facuse "un cretin profund". Regret sincer scorul de unu la unu.

Rareori gasesti cate un om de spirit care sa se abtina de la abjectii, ca domnul Tariceanu, cand a tras la tinta fara insulte, ci numai cu calamburul "prin oi insine". Elegant.

La polul opus elegantei, seful de partid al domnului Tariceanu, cel care se lauda candva ca ne va demonstra ce va sa zica politica bunului simt, a dat cu respectivul simt de pamant si ne-a aratat ce va sa zica sa vorbesti necontrolat chiar despre alegatori: niste "imbecili". Am pus intre ghilimele, intrucat termenul ii apartine.

Ii apartin si multe alte necuviinte cu care tot non-elegantul sef de partid al elegantului Tariceanu si-a permis sa mazgaleasca in stil grafitti imaginea de pe fata oficialilor europeni, numai pentru ca ei ne indeamna sa respectam statul de drept, in timp ce noi simpatizam mai mult cu statul de stramb.

Seful da tonul

Oricat am vrea sa aratam cu degetul spre vinovatia trecutului, trebuie sa recunoastem ca altii decat Crin Antonescu s-au dat peste cap sa indeplineasca baremurile europene si tot ei ne pregatisera pentru Spatiul Shengen, unde poate ca am fi fost deja cazati, daca nu dadeau buzna peste tara cei care au pus-o in pozitie de harakiri, in numai cateva luni.

Calcand pe urmele sefului de partid, nu se putea ca devotatul Eugen Nicolaescu sa nu dea si el cu ceva grafitti peste fata ambasadorului american, care i-ar provoaca indispozitie, cand se trezeste dimineata si-l observa ca inca mai este in Bucuresti.

Ca barbat, nici n-as fi folosit asemenea termen, specific mai mult doamnelor uneori, cand se trezesc ele dimineata. Indispozitia domnului Nicolaescu pare atat de paranormala, incat mi se pare ca ar fi mai nimerit sa se planga de ea medicului, nu telespectatorilor.

Cuvintele nu sunt fireste abjecte, dar gandul pare chiar mai rau decat atata, daca bagi de seama ca domnul Mark Gitenstein este trimisul celei mai mari puteri a lumii, iar Romania se afla, fata de el, in pozitie de gazda, deci se cuvine sa fie politicoasa si chiar curtenitoare, nu gretoasa sau indispusa pe stomacul gol.

Mai, animalule!

Fireste, cu asemenea exemple, se dovedeste usor ca aschia nu sare departe de trunchi, ceea ce a demonstrat si un fost demnitar, care l-a intrecut pe insusi spectaculosul Gigi, aplicand eticheta de "jigodie frustrata" unui alt demnitar.

Dar istoria nu s-a scris de azi, de ieri. Rememorez cu regret ca limbajul abject l-a inaugurat insusi revolutionarul Iliescu care, ajuns pentru prima oara presedinte, n-a stat pe ganduri sa poarte conversatie la ora de varf, folosind calificativul "animalule".

La fel de reprobabil mi se pare si gestul ajuns de renume mondial al aceluiasi, cand a adunat minerii care devastasera Bucurestiul, nu sa-i mustruluiasca, ci sa le multumeasca pentru faptele lor de vitejie.

Cu toate acestea, nici limbajul nevinovatului Gigi, nici atacurile luptatorului Nicolaescu, nici ofensiva disperatului Antonescu nu ating recordurile europarlamentarului Vadim.

Oalele sparte din capul televiziunilor

Imi cer scuze ca nu pot cobori pana acolo incat sa exemplific prezentand abjectiile domniei sale, dar publicul isi aduce singur aminte cum acestea au pricinuit candva suspendarea sine die a televiziunii lui Dan Diaconescu si tot din cauza spuselor sale exprimate fara perdea au probleme grele chiar in aceste zile trei omorabile posturi de televiziune.

Daca nu ma insel, acelasi Vadim era sa ajunga presedintele Romaniei si chiar ajungea, daca - numai datorita limbajului - nu se coalizau in mod miraculos PSD cu PNL, cu PNTCD si evident cu UDMR, numai sa stopeze dezastrul in ceasul al doisprezecelea.

C.V. Tudor a fost prima persoana din istoria noastra care n-a ajuns presedinte in principal din cauza limbajului. Probabil ca Antonescu va fi a doua.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...