Nimic altceva decat un sir de infractiuni stabilite ca atare de judecatori. Din pacate, ca de atatea ori in ultima vreme, argumentele justitiarilor sunt valabile doar in dosarele lor din instante, spatiul public din Romania operand cu o alta cheie de interpretare a realitatii.
Astfel, George Becali ar fi creatia sistemului politic actual, un sistem bolnav din nascare, unul caruia orice tratament de insanatosire ii dauneaza si mai mult. Ba chiar, se sustine: avem politicienii pe care ii meritam, asta insemnand ca toate bolile pleaca de la noi insine. Mai, sa fie!
Adica noi, alegatorii, l-am invatat pe Becali sa castige bani din specula cu terenuri si schimburi hiperavantajoase nu cu Armata, ca ea lupta si moare in Afganistan si pe unde se mai intampla, ci cu mai-marii ei si comandantii?
Televiziunea, bat-o vina!
Nicidecum. Becali si-a "forjat" ilustra-i personalitate singur si stimulat de lumina reflectoarelor, e adevarat, in aplauzele noastre inconstiente, dornice de tambalau si distractie.
Intotdeauna modelele aparte, din afara sau de la marginea societatii, antimodelele, originalii cu orice pret si bizarii sar in ochii publicului cu o anumita educatie si de o anumita conditie sociala.
Daca nu ar fi fost ecranul, atat Becali, cat si Vadim Tudor, Dan Diaconescu... erau azi niste oameni la locul lor. Asa se explica aparitia multor, ba chiar a prea multor personaje pe prima scena politica. De pe a doua, a treia scena nu prea avem sanse sa aflam vreodata ceva.
Pentru ca politica in slujba cetateanului si buna guvernare sunt anoste si plicticoase, inclusiv pentru politicienii insisi, e nevoie continua de circ: astfel de personaje ne sunt necesare ca apa si ca aerul. Fac valva in politica romaneasca, si nu numai, strang in jurul lor destui aderenti, creand adesea partide de succes.
Ce lasa in urma? Doar gargara politicianista si fapte demne de un anume gen de literatura. A comicului absurd. De asta I.L. Caragiale si Eugen Ionescu nu puteau fi decat romani.
Al cui e Becali?
Pentru unii analisti, Becali va ramane mereu omul celor din PNL. Dorinta lui arzatoare a fost sa fie considerat liberal. Dadea bine cu ceea ce se credea el pe atunci: om de afaceri. Pofta sa le-a facut insa mult rau liberalilor.
Detractorii n-au vrut si pace sa inteleaga ca liberalii sunt... liberi sa primeasca pe oricine in partid, ca personaje asemeni proprietarului celei mai tari echipe de fotbal din Romania nu sunt deloc singulare si nici mai prejos de altele de aceeasi factura. In plus, dreptul de a face politica e constitutional.
E Gigi Becali creatia postfactum a Securitatii? Daca luam in calcul zazania starnita de aparitiile sale dese la televizor si intorsaturile create unor formatiuni politice, un jurnalist mai putin deontolog ar putea sustine ca actualul locatar al celulei de la Rahova si-a jucat rolul la perfectie: de fiecare data cand un anume politician se afla in clinci mediatic, aparitia salvatoare a lui Becali l-a scos din incurcatura, asa cum i-a salvat si pe altii sau altele, personalitati si institutii.
Atata doar ca Securitatea nu-si facea de lucru cu astfel de insi.
E omul lui Basescu sau o victima a MCV?
A mai ramas o varianta pentru mase: Gigi Becali e creatia lui Basescu. Este afirmatia cea mai vehiculata in literatura orala a ultimelor zile. E omul sau deoarece i se aseamana, niciodata nu l-a atacat, au petrecut adesea impreuna, iar unele aparitii TV i-au facut intotdeauna bine. Astfel se pot gasi explicatii pentru fiecare gest al presedintelui.
In schimb, o varianta soft din lumea buna a mediilor considera ca Becali e victima indicatiilor primite de la inaltii comisari din Bruxelles. Va fi fiind el vinovat ori nu, dar justitia romaneasca trebuia sa iasa cu condamnarea unor pesti mari ca Adrian Nastase, Victor Babiuc, Dumitru Cioflina, de ce nu, George Becali, pentru a mai destinde putin corzile MCV.
Ultima asertiune, sa recunoastem, nu are niciun rost: nu s-ar fi intamplat absolut nimic daca nu existau acele cazuri in care faptele au putut fi considerate infractiuni si condamnate.
O condamnare de poveste
Asadar, ce se ascunde in spatele condamnarii lui Becali? Doar o condamnare de catre Justitie si populismul tipic unor astfel de imprejurari.
Aici nu e vorba de jurnalism calificat, ci de transcrierea unor povestiri orale despre evenimente care ar putea sa aiba foarte putine tangente cu adevarul. Cu atat mai mult cu cat, de fiecare data, se incearca obtinerea unui profit politic si mediatic.
