Francul elvetian - lectie de responsabilitate (Opinii)

O mare dezbatere a fost lansata dupa cresterea spectaculoasa a cursului francului elvetian: ce facem cu romanii care au contractat credite in aceasta valuta si care acum sunt, intr-adevar, intr-o situatie extrem de dificila? Cum ii ajuta statul?

Am sa va nemultumesc probabil pe o parte dintre dumneavoastra cu raspunsul meu: cu nimic. Si nu spun asta pentru ca nu as avea toata compasiunea pentru necazul in care se afla. O am. Dar aici nu cred ca e vorba despre sentimente. E vorba despre principii.

Si principiul suna in opinia mea asa: daca acesti romani sunt ajutati in orice fel prin interventia statului, de exemplu prin obligarea bancilor sa suporte anumite pierderi, aceste masuri vor fi platite indirect de restul.

Atunci cand a explodat moda creditelor in franci elvetieni, ea a prins pentru ca acest tip de imprumuturi avea doua avantaje aparente: dobanzile erau substantial mai mici decat cele in lei sau euro, iar conditiile de creditare erau mai lejere. Adica puteai sa te califici pentru un credit in franci elvetieni chiar daca nu intruneai conditiile pentru un imprumut in euro sau lei.

Sigur ca era tentant. Multe asemenea oferte au fost prezentate ca promotii. Din start cand vedeai asa o pleasca te puteai intreba care o fi smecheria, ca doar nu ne imaginam ca vreo banca face cadouri. Dar si daca nu te intrebai singur, tin minte ca BNR si analistii economici au tot atras atentia ca aceste credite sunt foarte riscante si au explicat de ce, adica exact din motivele pe care le vedem acum. Ni s-a tot spus atunci si ni s-a repetat ca cel mai sigur este sa te imprumuti in moneda in care esti platit tocmai pentru a te pune la adapost de riscul cursului de schimb.

Cei care au luat aminte la aceste invataturi si-au asumat sa plateasca dobanzi mai mari pentru a fi siguri ca nu vor avea probleme. Si acum, intreb, o fi corect ca ei sa plateasca mai mult in folosul celor care au ales dobanzi mai mici in conditii nesigure si o vreme le-a fost mai moale la plata ratelor?

Veti spune: sa suporte bancile, ca au de unde. Au, poate, dar nicio banca nu isi asuma pierderi de buna voie. Va face in asa fel incat sa-si recupereze paguba. Cum? Din noi comisioane aplicate celor cu credite in regula. Deci toti cei prudenti, care au ales dobanzi mai mari, vor fi taxati pentru salvarea celor care s-au crezut mai smecheri. O fi corect?

Se poate merge si mai departe dupa cum explica Moise Guran: "economia este ciclica, la fel este si cursul valutar, rostul sau este acela de a proteja, in final, locurile de munca, pentru ca o apreciere a leului, care ti-ar face tie rata mai usor de platit, ar putea duce la somaj. Te-ar putea lasa, adica, fara slujba, sau, si mai rau, i-ar putea lasa fara slujba pe altii, nevinovati, care nici n-au astfel de credite.

Altfel spus, uite, noi, in Romania, avem acum un numar de banci care sunt expuse pe astfel de credite. Daca tu iesi in strada si ii ceri Guvernului o ordonanta care sa-ti permita sa platesti creditul la o diferenta de 20% fata de nivelul la care l-ai luat, atunci banca pierde cam jumatate din banii pe care ti i-a dat tie. Cum banca nu lucreaza cu bani de acasa, ci cu bani ai altor romani, s-ar putea ca ea sa blocheze fonduri ale unor companii care ar avea, de exemplu, de platit salarii".

Mai e o idee creata, de interventionism pe piata valutara si plafonare a cursului leu- franc la valoarea dinaintea socului. De ce e creata explica tot Moise Guran: "Vad ca multi intreaba de ce nu intervine BNR ca sa apere cursul francului. La Bucuresti se tranzactioneaza doar euro, aceasta este moneda de referinta. Altfel spus, ca sa faca cursul francului cat a fost inainte de aceste evenimente, BNR ar trebui sa duca cursul euro la 3,7 lei. Ceea ce ar fi un soc urias, ar baga practic toti exportatorii romani pe pierdere".

Da, in Ungaria s-au luat masuri in spijinul celor cu credite in franci elvetieni. Dar, dupa cum explica Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, acolo majoritatea creditarii era de acest fel si discutam deja despre o problema de sistem.

In Romania, creditele in franci elvetieni sunt minoritare, 75 de mii, 3,6% din total. Deci cei mai multi dintre romani n-au muscat momeala. Cred ca singura lor solutie corecta este in relatia individuala cu banca si ea poate consta intr-o conversie a creditului, de exemplu. Dar repet, nu o solutie guvernamentala, ci bilaterala.

Este daca vreti si o lectie, foarte importanta de responsabilizare. Cand semnezi un act cu asemenea consecinte trebuie sa stii in ce te bagi. Te gandesti de o suta de ori, intrebi, te informezi. Este o chestiune de educatie, nu in sensul in care toti trebuie sa devenim experti bancari, ci trebuie sa ne obisnuim sa fim atenti, prudenti, sa punem intrebari si sa nu facem nimic pana cand nu avem toate raspunsurile.

Daca de fiecare data cand nu o facem, statul, ca un tata bun, sare si repara, data viitoare se vor gasi altii care sa se arunce cu capul inainte in altceva, pe ideea ca au o plasa de siguranta. Poate chiar unii dintre cei care au fost pana acum prudenti. In plus se creeaza si precedentul. Daca cei cu francii au fost ajutati, o sa ceara ajutor si cei cu alte probleme asemanatoare care sigur vor aparea daca nu ne invatam sa fim responsabili.

Dupa 25 de ani de capitalism cred ca e cazul sa ne lamurim odata ca suntem fiecare pe cont propriu. Vrem libertate? Ea nu inseamna numai sa faci ce vrei, ci sa si stii ce faci si sa decontezi erorile daca le-ai comis. Nu e placut, dar altfel vom ramane mereu un stat asistential si, mai rau, un stat cu oameni care nu au exercitiul propriei supravietuiri. Si asta mi se pare foarte daunator.

Samsung a lansat noul model Galaxy C55. Ce specificații oferă

Samsung a lansat, în China, noul model Galaxy C55, eveniment care a avut loc fără prea multe anunțuri spectaculoase. Telefonul este, în esență, identic cu modelul Galaxy M55, dar se distinge...

Marile orașe europene, într-o criză a locuirii. ”Clujul rămâne doar al bogaților și al turiștilor”

Oameni din întreaga Uniune Europeană se confruntă cu o criză a locuirii fără precedent, agravată de inflație, sărăcie energetică și risc de excluziune socială. Un raport de la vârful...