Trei condamnați cărora Înalta Curte le-a închis în nas „portița” prescripției. Argumentele judecătorilor care le-au „răpit” ultima speranță ANALIZĂ

Luni, 28 Noiembrie 2022, ora 22:04
25331 citiri
Trei condamnați cărora Înalta Curte le-a închis în nas „portița” prescripției. Argumentele judecătorilor care le-au „răpit” ultima speranță ANALIZĂ
Bogdan Olteanu, Lucian Duță și Șerban Pop. FOTO: Ionuț Mureșan / colaj

Inculpați precum Bogdan Olteanu (fost vicepreședinte BNR – 5 ani cu executare), Lucian Duță (fost șef CNAS – 6 ani cu executare) sau Șerban Pop (4 ani cu executare în dosarul lui Horia Simu) nu mai pot invoca într-o cale extraordinară de atac decizia CCR pe tema prescripţiei, potrivit motivării Completului pentru soluționarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte. Asta deoarece instanțele s-au pronunțat deja și le-au respins cererile de încetare a procesului penal.

Mii de dosare penale sunt pe cale să se închidă ca urmare a deciziei CCR privind întreruperea cursului prescripţiei, însă nu toți inculpaţii pot profita de pe urma ei. Cei care deja au fost condamnați în apel, iar instanța le-a respins argumentul prin care solicitau încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripţiei, nu mai pot folosi acest motiv într-o cale extraordinară de atac.

Printre ei se află Bogdan Olteanu condamnat la 5 ani de închisoare pentru trafic de influență și eliberat provizoriu pentru judecarea revizuirii, o altă cale extraordinară de atac.

Argumentul revizuirii cerute de Bogdan Olteanu este fix intervenția prescripţiei în momentul condamnării lui, pronunțată înainte de a doua decizie a CCR. Cum instanțele de fond și apel i-au respins lui Olteanu capătul de cerere privind intervenția prescripţiei, acum revizuirea lui este sub semnul întrebării.

Lucian Duță, fost președinte al Casei de Asigurări de Sănătate (CNAS), Dr. Lucian Duță a fost primul inculpat VIP care a invocat prescripția, imediat după decizia CCR din data de 26 mai. Magistrații nu au ținut cont de susținerile lui și l-au trimis la pușcărie. De acolo, Lucian Duță a formulat o contestație în anulare care se va judeca în data de 16 decembrie.

Faptele lui Duță datează din 2012, așa că avocații acestuia mizau pe faptul că acesta va scăpa „la mustață” de pedeapsă, având în vedere că anul acesta s-ar fi împlinit un deceniu de la comiterea lor. Totuși, magistrații au arătat în motivarea deciziei de condamnare că termenul de prescripție curge de la ultimul act de procedură comunicat lui Duță în 2017, anterior perioadei considerate a fi „vid legislativ”.

De asemenea, nici Șerban Pop nu mai poate invoca prescripția într-o cale extraordinară de atac, deoarece Curtea de Apel București l-a condamnat definitiv, alături de afaceristul Horia Simu, la 4 ani de pușcărie. Pop mai are o condamnare de 13 ani pentru luare de mită, dar aceea nu este definitivă.

Simu și Pop n-au reușit să-i înduplece pe magistrații care au judecat apelul, nici cu argumentul denunțului, nici cu cel al prescripției. Astfel, cei doi nu mai pot invoca același motiv în contestația în anulare.

Motivarea deciziei ICCJ: cine scapă și cine nu prin prescripției

Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept în materie penală de la Înalta Curte – format din judecătorii Daniel Grădinaru (președinte), Andrei Claudiu Rus (judecător raportor), Maricela Cobzariu, Rodica Cosma, Adriana Ispas, Eleni Cristina Marcu, Adina Claudia Ciolflan și Constantin Epure – a redactat motivarea deciziei din 25 octombrie, prin care a confirmat hotărârea CCR din 26 mai.

Prin Încheierea din data de 15 iunie 2022, Curtea de Apel București a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

  1. Dacă normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripție al actelor de procedură sunt norme de drept substanțial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă sau norme de drept procesual supuse principiului „tempus regit actum”.
  2. Dacă art. 155 alin. (1) din Codul penal, în forma în vigoare în perioada 26.06.2018—30.05.2022, este susceptibil de a fi aplicat ca lege penală mai favorabilă.

Prin decizia din 25 octombrie, ICCJ a hotărât următoarele:

  1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, și art. 5 din Codul penal.
  2. Instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

În linii mari, Înalta Curte a confirmat hotărârea Curții Constituționale din 26 mai, care a statuat că România nu a avut legislație cu privire la întreruperea cursului prescripției în perioada 2018-2022, stabilind următoarele:

  • Consecința includerii în dreptul național a normelor în materia prescripției răspunderii penale în domeniul de aplicare a principiului legalității incriminării rezidă în obligația autorităților judiciare de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor acuzate (…), în special sub aspectul cerinței ca legea penală aplicabilă să fie previzibilă, precisă și neretroactivă.
  • Principiul legii penale mai favorabile este aplicabil actelor normative, prevederilor acestora care au fost declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.
  • În contextul examinării instituției prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.
  • Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.
  • Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.
  • Revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală constată că în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din Codul penal.

ICCJ: Contestația în anulare tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat

Instanța supremă a deschis, astfel, o „poartă” de scăpare pentru mulți dintre inculpaţii vizați în dosare mai vechi, dar, în același timp, le-a închis-o altora care au invocat prescripția în apel și au pierdut.

Aceștia nu se mai pot prevala de acest argument în contestația în anulare, pentru următoarele motive:

  • Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac cu o natură juridică mixtă, atât de anulare, având în vedere scopul urmărit, cât și de retractare, ce poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 și în termenul prevăzut de art. 428 din Codul de procedură penală, la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
  • Întrucât prin intermediul său se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat, dobândită de o hotărâre definitivă, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară supusă unui formalism mai ridicat decât cel incident în cazul căilor ordinare de atac.
  • Astfel, aceasta poate fi exercitată numai în condițiile procedurale stricte prevăzute de Codul de procedură penală referitoare la titularii căii de atac, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora și dovezile în susținerea lor.
  • Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale precitată, se reține că aprecierea eronată a instanțelor de judecată asupra incidenței unei cauze de încetare a procesului penal, inclusiv prescripția răspunderii penale, constituie o eroare de judecată, respectiv „o greșeală de drept, ce implică reevaluarea fondului hotărârii judecătorești astfel pronunțate”.
  • În schimb, „omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la incidența unei cauze de încetare a procesului penal reprezintă o eroare de procedură, în acest caz instanța neanalizând aspectele ce ar putea determina o soluție de încetare a procesului penal”.
  • Așadar, în ipoteza în care persoana condamnată a invocat în fața instanței incidența dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale, iar instanța de apel a examinat această chestiune, invocarea aceleiași cauze de încetare a procesului penal pe calea contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală echivalează cu o critică a raționamentului judiciar al instanței cu prilejul soluționării apelului și ar determina o reevaluare a fondului cauzei. În această situație, s-ar transforma calea de atac extraordinară a contestației în anulare din una de anulare și retractare în una de reformare, lărgind nepermis sfera controlului judiciar, contrar voinței legiuitorului astfel cum a statuat instanța de contencios constituțional.
  • În schimb, în ipoteza în care instanța de apel a omis să se pronunțe asupra incidenței dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale invocate de către persoana condamnată ori dacă acestea nu au fost invocate și nici examinate din oficiu, omisiunea instanței va constitui o eroare de procedură care va putea fi invocată prin intermediul contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală.

În consecință, în ceea ce privește chestiunea de drept invocată de către instanța de trimitere, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală constată că instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

Citește și:
Un fost șef al Camerei de Comerț cere anularea condamnării pentru fraude cu bani europeni. Cum își obliga Sorin Dimitriu angajații să „sponsorizeze” din salarii CCIB
Un fost șef al Camerei de Comerț cere anularea condamnării pentru fraude cu bani europeni. Cum își obliga Sorin Dimitriu angajații să „sponsorizeze” din salarii CCIB
Fostul deputat PNȚCD Sorin Petre Dimitriu – găsit vinovat pentru „jongleriile” cu banii europeni în ultima funcție deținută, aceea de președinte al Camerei de Comerț și Industrie...
Adrian Secureanu de la Malaxa „pariază” pe prescripție. Expertizele, modalitatea „legală” de tergiversare a proceselor după decizia CCR
Adrian Secureanu de la Malaxa „pariază” pe prescripție. Expertizele, modalitatea „legală” de tergiversare a proceselor după decizia CCR
Adrian Secureanu așteaptă cu sufletul la gură, pe 8 februarie, pronunțarea definitivă în dosarul în care a fost condamnat la 5 ani și 10 luni pentru abuz în serviciu pe vremea când era la...