De unde vine furia

La o dezbatere organizata de fundatia Bertelsmann, seful Eurogrupului, ministrul de Finante olandez Jeroen Dijsselbloem, nota fracturi sociale ce se adancesc si care ar explica, intre altele, ascensiunea formatiunilor politice care resping proiectul european.

Este o observatie, ai zice, nu inedita avand in vedere ca de mai mult timp se discuta despre incordare sociala, inegalitati in crestere, costul inechitabil distribuit al crizei financiare si economice.

Dar cand un oficial cu influenta in formularea politicilor in euroarie (ce au implicat doze de austeritate severa) observa ca este amenintata "coeziunea sociala", este de ascultat.

Tot el afirma ca este dificil de adancit integrarea, fiindca s-ar alimenta anxietati sociale, perceptii nationale negative; ca probabil Uniunea are nevoie de un respiro. Brexit-ul este in mintea multor lideri si aceasta eventualitate joaca un rol cheie in climatul actual, insa observatiile lui Dijsselbloem au resorturi mai adanci, in opinia mea.

Slabirea coeziunii sociale, ce echivaleaza cu o diminuare a ceea ce Robert Putnam numea "capital social", reflecta un sindrom in mare parte escamotat de banii ieftini din ultimele doua decenii, cand creditul a fost la indemana pentru multi dintre perdantii in competitia economica.

Tensiuni si frustrari s-au amplificat intr-o magma ce a erupt odata cu criza financiara. Guvernele au fost descumpanite de intensitatea crizei si apoi de intrarea intr-un labirint al cautarilor iesirii din impas.

Lucrurile sunt greu de urnit, deoarece au radacini profunde - mersul productivitatii, demografie, inclinatie pentru investitii mult diminuata din cauza incertitudinilor si a suprainvestitiilor trecute, supraeconomisire indusa de grija fata de viitor, presiunea concurentiala exercitata de tari cu salarii mici si care furnizeaza produse tot mai sofisiticate, tehnologii ce reduc locuri de munca, etc.

Clasa mijlocie si-a vazut randurile subtiate; mai lovite au fost numeroase persoane in industrie. Este aici un revers al globalizarii, sesizat de marele economist Paul Samuelson cu ani in urma. Cand numerosi cetateni pierd locuri de munca, sau isi vad salarii amputate, cand perspectiva devine cenusie, liantul social se deterioreaza.

Si daca se adauga in aceasta ecuatie excluziunea sociala si, in Europa, problematica imigrantilor, se obtine un cocktail exploziv. Terorismul exacerbeaza obsesii, necazuri. Este astfel de inteles teama multor cetateni.

Tehnologii moderne permit o comunicare instantanene si vasta, care aduce la lumina nemultumiri de tot felul, mai vechi si noi. Sunt vremuri ce pun la grea incercare politicul in formele sale traditionale de reprezentare si manifestare.

Dificultatea in a furniza bunuri publice esentiale (intre care siguranta fizica) explica ascensiunea partidelor radicale, vocea strazii, care ia diverse forme. Cand neincredearea in elite traditionale (mainstream) trece un anume prag, poate fi contestata ordinea democratica daca noile grupuri aspirante la puterea politica nu impartasesc valori liberale, ale democratiei.

Asa se pot explica si castiguri la urne ale unor partide xenofobe, ultranationaliste. Aceste castiguri nu s-ar realiza daca nu ar exista un fond social si psihologic imbibat cu furie, nemultumire.

Exista un autism al celor care gandesc ca o concurenta fara oprelisti conduce la omogenizare de conditii economice si sociale. In UE, fondurile europene pot juca un rol pozitiv in acest scop, dar limitat. Autismul s-a manifestat si in neintelegerea faptului ca exista bunuri publice ce nu pot fi asigurate in mod separat, la nivel national. Un exemplu este protectia granitelor externe ale Uniunii si, in legatura stransa, colaborarea institutionala in lupta contra gruparilor teroriste.

Politicieni "mainstream" nu au avut curaj sa spuna adevarul lasand astfel culoar liber unor grupari radicale. Si anul electoral american este definit de radicalismul unor candidati de frunte, ceea ce arata ca sindromul este mai larg.

Revenind la Europa, ea are o mare problema demografica (imbatranirea populatiei), dar a gandi imigratia ca solutie miraculoasa fara a tine cont ca sunt tari cu somaj de peste 20% din populatia activa, ca intre tineri se ajunge uneori la cca 50% somaj, inseamna miopie. Iar imigratia intra in domeniul securitatii cand se impleteste cu amenintarea terorista, cand multiculturalismul se dovedeste un esec.

"Minirazboaiele civile", la care facea aluzie premierul Manuel Valls, reclama o abordare mai ampla si cu resurse mai multe. Altminteri, situatia se va complica in continuare si "ciocnirea civilizatiilor" va fi insotita de mai multa violenta.

Convietuire pasnica poate exista in Europa daca cei care au venit, sau vin de pe alte meleaguri inteleg, asimileaza si accepta civilizatia europeana. Cum spunea un inalt functionar de la Bruxelles cu referire concreta, este nevoie de un "euroislam".

Morala este multipla. Pentru a controla furia este nevoie de politici publice care aparand libertati economice si politice sa asigure echitate, oportunitati egale in societate (ce remarca si Francis Fukuyama in Ordinea politica), sa furnizeze bunuri publice esentiale - intre care si siguranta cetatenilor.

Bunurile publice ajuta reformele structurale de care economii europene au nevoie. "The world is flat" (Lumea este plata), a lui Thomas Friedman, este o iluzie. Oamenii, grupurile sociale, nu pot acomoda rapid si fara costuri individuale si colective schimbari masive de conditii economice si sociale, inclusiv de populatie.

O disonanta cognitiva a operat de-a lungul timpului si nu intamplator Etienne Davignon, unul dintre inteleptii Europei: afirma ca "am pierdut multi cetateni".

Episodul Panama Papers a pus mai mult gaz pe foc confirmand un secret al lui Polichinelle, ca multi dintre cei avuti, companii mari, ascund venituri, profituri in paradisuri fiscale, in timp ce oalele sparte sunt platite de cetatenii simpli.

Si in economiile mai putin dezvoltate, nemultumiri, furia, ies la iveala. Coruptia extinsa si adanca, sifonarea resurselor publice, evaziunea fiscala si evitarea platii taxelor si impozitelor (de catre unele persoane, firme autohone si companii multinationale), traficul de influenta, erodeaza increderea in institutii democratice. La furia ce se poate dezlantui in mod necontrolat trebuie opuse stat de drept, echitate, practici bune in guvernanta publica si private, etc.

Daniel Daianu este membru in consiliul de administratie al BNR, fost prim-vicepresedinte al Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si fost ministru al Finantelor.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

ANAF a început să impoziteze cu 70% veniturile care nu pot fi justificate. Câți bani au plătit deja românii

ANAF a găsit, în cadrul verificărilor efectuate la persoane fizice, venituri de 41,39 milioane de lei a căror sursă nu a putut fi identificată, astfel că a fost impozitată cu o rată extrem...

Putin stă pe o bombă cu ceas: Prăbușirea puterii președintelui s-a pus în mișcare, după ultima mutare

Cel mai important lucru pe care președintele rus Vladimir Putin încearcă să îl transmită prietenilor occidentali ai Ucrainei este că are timpul de partea sa. Însă realitatea este alta, iar...