Aliații lui Putin și amenințarea serioasă asupra democrațiilor occidentale. Cristian Felea: China și Rusia sunt interesate de dominație, un „neo-sclavagism” cu altă față VIDEO

Marti, 16 Aprilie 2024, ora 03:42
4606 citiri
Aliații lui Putin și amenințarea serioasă asupra democrațiilor occidentale. Cristian Felea: China și Rusia sunt interesate de dominație, un „neo-sclavagism” cu altă față VIDEO
Potrivit analistului Cristian Felea, pe măsură ce țările se leagă mai mult economic de China, presiunea asupra lor crește. FOTO Canva Pro

Într-un prezent marcat de tensiuni politice și economice ajunse într-un punct critic, Organizația de cooperare economică internațională BRICS ocupă 40% din PIB-ul global, unde Rusia este liderul militar al națiunilor membre, iar China se poziționează drept liderul comercial al blocului. În cadrul emisiunii Business Focus de la Ziare.com, Cristian Felea, specialist în protecția informațiilor clasificate și analist de surse deschise, descrie detaliat contextul evoluției BRICS și impactul imposibil de ignorat pe care aceste state, alături de potențialul de creștere al organizației, l-ar putea avea în definirea geopoliticii și economiei globale în viitorul apropiat.

BRICS este o organizație de cooperare economică internațională din care fac parte Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Egipt, Etiopia, Iran și Emiratele Arabe Unite, înființată în anul 2009. Analistul Cristian Felea începe expunerea prin a puncta faptul că BRICS este cel mai serios „challenge” la adresa Occidentului după Războiul Rece: „Am avut o perioadă după ce s-a încheiat Războiul Rece de foarte mare optimism. A existat acel optimism al lui Fukuyama care spunea că, de acum înainte, democrația este victorioasă peste tot în lume, e doar o chestiune de timp până când toate statele vor deveni democrații. Realitatea nu i-a dat dreptate – de fapt a recunoscut chiar Fukuyama că lucrurile nu stau chiar așa. Revenind la BRICS, ar trebui, ca să înțelegem rațiunea pentru care s-a creat această organizație în 2009, să vedem că în spate există o istorie legată de Primul Război Mondial, mai exact, eu o văd legată de Declarația Balfour din 1926 (n.r. un raport al stării dominioanelor din Commonwealthul Britanic), care, într-un fel, semnalizează începutul sfârșitului imperiilor coloniale. Cel puțin în cazul Imperiului Britanic, a marcat pasul prin care s-a format Commonwealthul în 1949.” De exemplu, explică Cristian Felea, Africa de Sud, una din membrele BRICS, a profitat de această Declarație Balfour și a obținut suveranitate deplină din Regatul Unit, iar India, în 1947, un alt stat membru al BRICS.

Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent

După al Doilea Război Mondial, s-au creat cele două blocuri: Alianța Nord Atlantică, o declarație puternică a statelor occidentale, în 1949, iar în 1955 s-a creat și Pactul de la Varșovia, în contextul în care oricum era destul de clar delimitat blocul comunist. „Important este că, pe acest fond, trei state, unul din Europa – fosta Iugoslavie a lui Tito –, India lui Jawaharlal Nehru și Egiptul lui Gamal Nasser. Aceste state au invitat și alte state să se alăture unei așa-numite Organizații a Statelor Nealiniate. Multă vreme în timpul Războiului Rece se vorbea despre aceste state nealiniate ca fiind Lumea a Treia. Cele mai multe dintre aceste state făcuseră parte din imperiile coloniale.”

Analistul a explicat că din ceea ce numim astăzi Sudul Global, foarte multe state sunt state foste coloniale, printre care și mai sus numitele Africa de Sud și India, membre ale BRICS. „Brazilia, iarăși, este un stat care și-a câștigat greu independența, rezistând influenței Statelor Unite pe continentul America de Sud. Atunci când s-a creat această mișcare a statelor nealiniate, scopul lor era, într-un fel, acela de a nu se lăsa atrase în confruntarea de bloc și de a avea împreună, dându-și seama că dețin o pondere în ONU, o voce. Sigur că a fost puțin idealism în toată chestia asta. Și Nehru și Nasser au sfârșit nu foarte bine, deși Tito a murit în patul lui, dar s-a opus toată viața lui politicilor Moscovei. Până la urmă, mișcarea statelor nealiniate, chiar dacă după sfârșitul Războiului Rece nu și-a mai găsit rațiunea de a fi, ceva a rămas, iar acel ceva, pe care astăzi nu-l mai numim Lumea a Treia, ci, eventual acea parte a lumii formată din state emergente sau Sudul Global, a rămas cu o imagine despre Occident pe care statele BRICS încearcă să o folosească.”

Occidentul s-a considerat victorios în Războiul Rece, a punctat Cristian Felea. A existat această continuă expansiune în Europa până la porțile fostului imperiu sovietic, recuperând centrul și o parte din estul Europei. „A existat acel strigăt de glorie al democrației neo-liberale care a spus că lumea toată va fi democratică, acesta fiind mersul inexorabil al istoriei, iar o bună parte din lume era cumva alienată, fie că e vorba de state autoritare, în care liderii nu-și doreau democrație sau că ar fi vrut bani din Occident fără condițiile democrației. Aducându-și aminte ce le făcuse Occidentul în perioada colonială, de faptul că în acea mișcare de nealiniere de fapt nu le-a adus nimic, pentru că permanent erau hărțuiți ba de un bloc, ba de celălalt, se adună resentimente. Rusia și China, care sunt, de fapt, ultimele imperii rămase – Rusia, într-o stare mai precară, motiv pentru care este și mai agresiv, iar China se dezvoltă economic accelerat și încă speră că se poate extinde – sunt cele care au pus bazele BRICS. India, Brazilia și Africa de Sud au fost invitate probabil în momentul în care au considerat că este oportun să-și alăture vocea celor două imperii chiar și trecând peste anumite animozități. India a venit probabil în BRICS convinsă de Rusia. Chinei i-a fost mai ușor să convingă state ca Brazilia și Africa de Sud și iată că avem creat un pol care încearcă să fie un challenger serios la adresa Occidentului.”

Nu s-au prezentat astfel încă din 2009, explică analistul, cum că ar vrea să schimbe total ordinea globală. În schimb țările BRICS au pus problema dorinței de a reprezenta o alternativă, ca statele membre ale ONU să nu aibă doar un singur set de repere în instituțiile create de după cel de-al Doilea Război Mondial de către SUA și de celelalte state din Occident, care au putut să-și impună voința. Țările fondatoare BRICS pus problema creării unei lumi globale și multilaterale în care toată lumea să-și găsească o voce care să asigure mai bine egalitatea între țările lumii – mai ales prin prisma Rusiei și Chinei: „Rusia care a pierdut Războiul Rece și China care vrea să devină prima putere a lumii, economică în orice caz și, de ce nu?, și militar.

Africa de Sud a fost invitată abia în 2011, deci la doi ani de la înființare, purtând apoi numele de BRICS. Apoi a durat ceva timp până când alte state au început să ia în considerare noua organizație și au făcut-o în principal datorită faptului că, în ultimii 10 ani, China a investit masiv în țările emergente sau în Sudul Global. Aceste investiții au început să conteze și să intereseze anumite capitale din Sudul Global – sunt alte condiționalități care vin dinspre BRICS decât cele care vin dinspre grupări ca G7, FMI, World Bank ș.a.m.d., prin faptul că nu-ți cere nimeni să fii o democrație. Nu-ți este cerut, ca țară, decât să fii alături de China și Rusia și, în rest, poți să fii ce vrei tu la tine acasă, ayatolah sau dictator. „Dați-ne bani să ne dezvoltăm, poate că ne costă puțin mai mult, dar important este să nu ne deranjați în ceea ce privește modul nostru de a vedea, la noi în curte, organizarea statului”, a punctat analistul.

BRICS și Occidentul: diferențe fundamentale de valori

Cristian Felea a semnalat că BRICS nu se poate compara cu Uniunea Europeană. „Comparația cu UE este destul de complicată, pentru că în UE, dincolo de diferențe foarte mici, nu există niciun stat membru care să împărtășească alte valori. Ori în cadrul BRICS+ diferențele de viziune sunt totuși destul de mari. Nici măcar între China și Rusia nu există o convergență. Modul de a vedea lumea al liderilor de la Beijing nu seamănă absolut deloc cu modul de a vedea lumea al echipei lui Putin de la Kremlin, și cu atât mai puțin cu modul în care concepe lumea premierul indian sau liderii statului sud-african. Brazilia și Africa de Sud, de exemplu, nu sunt chiar atât de radicale în ceea ce privește cooperarea cu Occidentul, India nici ea, în timp ce China are o poziție destul de tranșantă.

Cu toate acestea, explică analistul, pe măsură ce țările se leagă mai mult economic de China, presiunea asupra lor crește. „E pe principiul că două săbii într-o teacă nu prea încap: odată ce ești cu noi, nu mai poți fi și cu ceilalți. Încă e devreme să ne dăm seama cât de asertivă este China, pentru că ei au altă abordare. Nu vin să-ți bată cu bocancul în ușă cum fac rușii în Ucraina, ci întind o plasă care, ușor-ușor, te strânge, te sufocă, te convinge. Și au răbdare să facă asta, în timp ce Uniunea Europeană nu a convins pe nimeni. Spre UE țările s-au dus gata convinse, ca să spunem așa.”

China și Rusia în interiorul BRICS

Analistul a explicat că unele idei despre BRICS au fost întărite sau nuanțate în urma Summitului de la Johannesburg de anul trecut organizat de Atlantic Council cu câțiva lideri de opinie de pe continentul african. „A fost foarte interesant să-i aud vorbind despre cum consideră ei că vede continentul african BRICS. Această organizație înseamnă în primul rând China, o putere economică globală, a doua putere economică a lumii. Iar când spunem asta, înțelegem că China își va spori presiunile, prin investiții străine directe și alte mijloace adiacente, asupra Sudului Global. De ce? Pentru că are posibilitatea să momească guverne cu bani, bineînțeles, în defavoarea Occidentului.

Până să apară BRICS+, încă nu ne puteam da seama de anvergura acestei organizații pentru că, până la urmă, oricât ar fi de mare China, Rusia – cu o suprafață și putere militară atât de mari, care nu se teme să provoace occidentul, India, o țară cu cea mai numeroasă populație de pe glob, totuși ceva lipsea – greutatea strategică. Acest aspect începe acum ușor-ușor să fie completat. Am ajuns de la cinci la nouă state, Argentina și Arabia Saudită sunt în anticameră, cea din urmă a refuzat dar nu definitiv, poate veni și ea oricând. Dacă mai vin în următorii ani încă vrea 20 de state alături de BRICS, deja avem o populație, anvergură economică, dar și o rețea de state care știu să facă business, cum e cazul Orientului Mijlociu. Încep să capete sens anumite deziderate, cum e, de exemplu, moneda de referință a statelor BRICS. Dacă China, Rusia și India nu s-au descurcat până în prezent, venirea unor state care știu să facă business, care au lucrat în tranzacții economice internaționale, pot ajuta. (...) Nu sunt oameni care văd lucrurile ideologic, ci le văd din perspectiva pieței. Practic, China poate să-și aducă know-how și în altă parte.”

Abia acum vedem cât de mică e Europa, a plusat Felea în discuția Business Focus. „Nu vedeam acest lucru când lumea era împărțită și existau imperii și lucrurile stăteau puțin altfel. În acest moment BRICS+ are undeva la 37% din PIB-ul global, în timp ce UE lărgită la 27 de țări, fără Marea Britanie, are undeva la 14,5%, oricum sunt 15%. E de două ori și ceva mai mică decât BRICS. Dacă BRICS mai atrage state, dacă de pe continentul Latin American vin Argentina, din Asia pare să fie interesat Vietnamul, cu o creștere semnificativă în ultima perioadă, sau state din Asia Centrală, organizația va avea și un alt cuvânt de spus în cadrul ONU. Și așa ajungem la întrebarea: „Ce vor de fapt țările din Africa Centrală, din Asia? Vor, de exemplu, modificarea componenței Consiliului de Securitate al ONU.”

Analistul a pus problema mai multor state care s-ar putea face interesate de lărgirea Consiliului de Securitate al ONU și de reformarea organizației, după o oportunitate ratată de reformă odată cu încheierea Războiului Rece. Iar când s-ar pune problema reformei, în orice direcție ONU va da de un stat care urmează să adere la BRICS sau este deja membru, ceea ce ar descuraja și mai mult ONU să se reformeze. În cadrul Summitului de la Johannesburg, purtătorii de cuvânt ai țărilor africane au expus ca punct de vedere că există o nevoie de cooperare atât cu Occidentul, cât și cu BRICS: „trebuie să ia orice de oriunde, dar în primul rând, interesul actual al Africii este o integrare avansată pe continent, după modelul Comunității Cărbunelui și Oțelului, adică o piață economică funcțională. Pentru că în momentul de față nu există monede convertibile între ele. Dacă țările africane nu au reușit să găsească un limbaj comun astfel încât să își crească potențialul economic, fie și numai mobilizând resursele continentului, e oarecum mult mai puțin important ce presiune pune G7 sau BRICS pe continentul african, fiindcă potențialul economic rămâne același, fiindcă nu înțeleg încă cum să se ajute singuri.”

În acest context, China vine cu banii și Rusia vine cu forță brută, cu forță armată. „Și nu este o glumă, pentru că revoluțiile jihadiste pe care i-au scos de pildă pe francezi din Sahel, au făcut loc trupelor rusești Wagner, care de la începutul anului au fost reorganizate și redenumite Africa Corps, care ne aduce aminte de acel Deutsch Africa Corps nazist.”

Analistul a pus accentul în acest context pe faptul că trupele Wagner ajung să aibă contracte cu tot mai mulți lideri corupți africani, ori în condițiile acestea, evident spre deosebire de Occident care, atunci când oferă fonduri are și o serie de criterii de performanță și cer reforme într-un anumit sens, China și Rusia sunt interesate de dominație, un „neo-sclavagism”, cu altă față. Îți dau bani ca să-mi servești interesele și va trebui, ca să te menții la putere, să apelezi la trupele mele, care să-ți conserve poziția de lider corupt în statul tău.” Cristian Felea a explicat că un astfel de stat nu va progresa niciodată, întrucât liderii care acceptă cu orice preț banii chinezilor și se lasă apărați de Wagner nu sunt interesați de comerț liber sau de circulația banilor în piață, având la rândul lor o politică extractivă. Continentul african, lucrând cu BRICS, mai degrabă decât lucrând cu Occidentul pe care nu-l văd cu ochi buni, au șanse să regreseze.

De ce este important pentru români să urmărească știri legate de evoluția BRICS

În ceea ce privește importanța unei aplecări către economia și politica externă care include o urmărire îndeaproape a știrilor despre BRICS, analistul face o comparație cu caracterul imperativ al aplecării asupra informațiilor care vin dinspre Rusia și deciziile militare, geopolitice și economice pe care le ia, mai ales în contextul războiului actual. „Rusia, ca membru-fondator, are o agendă legată și de BRICS, aceeași agendă imperială”.

În același sens, China are un sistem de atragere a statelor cu fonduri, cu investiții care vin mereu laolaltă cu o cerință de racordare la politica și la principiile țării. Pare un loc prosper care va putea aduce un influx de capital folositor unui stat, însă „este doar o poleială și asta trebuie să ne intereseze. Nu există nicio organizație chineză de cooperare care, indiferent cum este denumită, care să nu fie purtătoarea unei încărcături ideologice.”

Nu trebuie să ne temem de BRICS, dar trebuie să fim cu mintea trează și cu ochii deschiși. Trebuie să înțelegem exact și că pe de o parte acest proces va continua – vor fi multe state în continuare deschise să adere la BRICS, pe fondul mecanismului prin care Rusia și China încearcă să atragă adepți care văd lumea într-un anume fel. Totodată, este important și trebuie să amintesc că multă lume din România, în special generațiile mai vechi care au trăit în comunism, „au un discurs foarte ciudat în ultimii ani – Să ne bucurăm de Uniunea Europeană, dar ca și cum n-am fi parte din Uniunea Europeană. Ori noi, din momentul în care am aderat în 2007 suntem 100%, pe deplin, în conformitate cu aspirațiile noastre vădite încă de la Revoluția din 1848, parte a Occidentului. Suntem o parte a Occidentului care cunoaște la nivel global un challenge foarte puternic din partea celor două state lider al BRICS.”

Potrivit analistului, dacă putem înțelege că Rusia nu este un stat amical față de România, atunci ar trebui să analizăm mai bine cum este posibil că lângă Rusia vrea să vină un alt număr de state spunând că vor să schimbe ordinea în lume. „Dacă vor să schimbe ordinea în lume așa cum Rusia vrea să o schimbe la frontierele noastre de est, atunci ar trebui să ne îngrijoreze puțin și la ce putem face astfel încât misiunea lor să nu fie ușurată și să primească și o replică. Altminteri, dacă ne predăm și noi, alături de restul lumii occidentale, în mâinile unor state cum sunt Rusia și China, vom avea parte, în viitor, de aceeași viață pe care o aveam sub Ceaușescu, dacă nu mai rău, că nu putem ști”, a punctat analistul Cristian Felea.

Quarterly Report - Editia 4

ASUS dezvăluie specificațiile pentru ROG Ally X, noul PC Handheld de gaming
ASUS dezvăluie specificațiile pentru ROG Ally X, noul PC Handheld de gaming
ASUS nu a oferit încă detalii oficiale despre ROG Ally X, noua revizie a PC-ului handheld de gaming lansat anul trecut. Cu toate acestea, specificațiile au ajuns deja online, sugerând...
Urgențele sectorului agricol românesc în anul electoral 2024. „Trăim pe 18 cm de scoarță și la mila apei”
Urgențele sectorului agricol românesc în anul electoral 2024. „Trăim pe 18 cm de scoarță și la mila apei”
Deși România se situează pe primele locuri din Uniunea Europeană la exportul de grâu și porumb, importurile de alimente și materii prime agricole rămân o problemă majoră, ajungând la 3...
#BRICS, #BRICS alternativa FMI, #china rusia, #China economie, #China economie mondiala, #China putere mondiala, #Rusia, #Rusia Ucraina razboi, #rusia putin , #analiza economica