Slefuitorii de cuvinte / Medalion literar - Victor Munteanu

Victor Munteanu este poet, jurnalist, animator cultural si om de presa de mare anvergura, nascut la data de 29 ianuarie 1954 in localitatea Balusesti, langa Roman (jud. Neamt). Este licentiat in Drept, mai precis in jurisprudenta, si de foarte multi ani locuieste in Bacau.
A debutat cu poezie in anul 1981 in revista "Flacara". Victor Munteanu mai scrie si proza, teatru, editeaza carti. A intemeiat Fundatia Culturala "Georgeta si Mircea Cancicov" al carui presedinte este.
De asemenea, este directorul revistei "Viata bacauana" (organul de presa al Cenaclului literar-artistic "Avangarda XII") si al Editurii Fundatiei Culturale Cancicov. In impresionanta sa biografie mai este consemnata activitatea de conducator de reviste, organizator de festivaluri nationale si internationale de poezie (16 editii ale Festivalului-Concurs National de Creatie Literara "Avangarda XXII", 12 editii ale Festivalului-Concurs de Creatie Literara si Jurnalism pentru Elevi si Studenti "Extemporal la viitor").
Mai este initiatorul si organizatorul a 22 de editii ale "Craciunului scriitorilor", o activitate unica, cu premii si distinctii anuale. Nu ar fi portretul complet daca nu am aminti faptul ca a facut parte din numeroase jurii nationale de literatura. Debutul in volum, unul colectiv, a avut loc in anul 1987 cand la Ed. "Cartea Romaneasca" aparea "Prier" (versuri).
Debutul intr-un volum de autor s-a produs abia peste sase ani (1993) cand a publicat "Vesti la marginea acoperisului" (poeme). De la debut a mai publicat cinci volume de versuri, o antologie de versuri bilingva (romano-italiana) si doua carti de interviuri "Dezvaluiri" (trei volume) si "Personalitati contemporane la ora destainuirilor" (doua volume).
A fost si este colaborator la un numar impresionant de reviste literare. Le amintesc aici doar pe: Ateneu, Luceafarul, Romania literara, Viata Romaneasca, Convorbiri literare, Vatra veche, Poezia, Nord literar, Scrisul romanesc, Dacia literara, Cafeneaua literara, Spatii culturale, Literatura si arta, Columna si Tineretul Moldovei (ultimele trei din Chisinau).
Activitatea sa literara a fost incununata cu numeroase premii si distinctii. Iata cele mai importante: Premiul Uniunii Scriitorilor din RSR (Botosani, 1982), Premiul Editurii "Junimea" (Iasi, 1982), Premiul revistei "Contemporanul" (Tulcea, 1983), Premiul revistei "Cronica" (Piatra Neamt, 1983), Titlul "Cavaler al Culturii" (Bacau, 2006), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (Chisinau, 2016 si 2017), Premiul de Excelenta al Uniunii Scriitorilor din Romania - Filiala Bacau (Bacau, 2016), Titlul de Poet al Iasilor (2016) si Premiul revistei "Convorbiri literare" (Iasi, 2017). O incununare a activitatilor sale culturale este primirea in Uniunea Scriitorilor din Romania in anul 2007.
Este de la sine inteles ca numerosi comentatori ai fenomenului literar s-au aplecat asupra volumelor sale. Voi reda un citat din Ioan Es. Pop: "Solemnitatea poeziei lui Victor Munteanu este naturala, caci vine din interiorul versurilor si nu poate fi nici instrainata de ele, nici contrafacuta. Tulburatorul poem din deschidere da tonul intregii carti, una a intrebarilor dramatice si a raspunsurilor generatoare de noi si infiorate intrebari. (...) Elegia alimenteaza mai multe poeme din aceasta carte, dar cel mai bine ii sta lui Victor Munteanu in haina elaborarilor ambigue. Pare ca ne aflam in timpul unui proces in care inculpatii si judecatorii fac schimb de locuri tot timpul" (cronica la volumul de versuri "Prizonierul tacerii").
In ceea ce ma priveste pot sa afirm cu tarie ca Victor Munteanu este un poet foarte valoros si o personalitate culturala de anvergura, pentru care poezia timp nu mai are de mult secrete. Nu a publicat foarte multe volume de versuri dar din ce a publicat si am citit, nu a facut rabat de la calitate. Este, pe buna dreptate, un poet care se respecta pe sine, dar si pe cititori.
Uite ce este:
Daca deodata ti se face sete
si mergi si tot deschizi ochii si mergi
si arsura iti taie rarunchii:
sa nu bei toata lumina!
Caci multi au orbit din pricina celor prea clare
si-au pierit in stralucirea ei ucigasa!
Dar daca, totusi, ceva te apasa
si te desparte
si te adauga
si-ti vine sa plangi -
bea si tu cat iti trebuie!
Oricum te vei rataci prin bezna ramasa...
Clopot de seara
Intr-o zi, nu voi mai gasi poteca spre casa,
vantul va da foc pasilor singuri.
O soapta va zgaria viitorul copiilor -
cu obrazul decupat din fantana
imi voi luneca umbra amara.
Intr-o zi cand n-o sa mai fiu nicaieri,
mai puternic decat timpul voi fi:
nestiind despre arbori, nestiind despre pasari -
in sfarsit, voi intrece
singuratatea celor ce stiu.
Albire
Nu mai cauta cuvintele prin care
vrei din tine sa fugi,
ele n-au scapat pe nimeni de zodia lui!
Asteapta-te singur,
Chiar daca noaptea isi va gasi culcus
in tristetile tale.
Nu aduna linistea sa-ti inmoi suletu-n ea.
Daca ti-e prea frig de tine insuti,
inveleste-te cu rabdarea odaii.
Orice clipa nu poate fi strivita decat
cu ochii deschisi...
Cuvinte impuscate de toamna
Intre mana intinsa si sabia gata s-o taie,
astept in halta ce nu mai exista:
toti intra-n vagoane,
toti incap in trupurile pe care le poarta
si in limita din care nu pot iesi.
Intre cel ce a fost si cel ce nu mai exista,
astept pe traseul Bacau-Balusesti:
toti incap in numele primit la Botez
si in strigat,
toti isi duc zilele in camasa de forta
a imprevizibilului.
intre o moarte de cancer si una
de accident vascular,
astept ultimul tren deraiat al rabdarii.
Chenoza
Cand te vei trezi dimineata
si nu vei avea unde pleca
si nici de unde veni,
vei primi o hartie pe care sa scrii
numarul celor ce ar fi trait mai bine
daca n-ai fi fost tu
si ai celor pe care i-ai alungat de la usa.
Cand te vei trezi si nu vei mai
avea incotro,
ti se va da o hartie pe care sa treci
numele celor care au suferit
mai mult decat tine.
Iar, cand tacerea va ajunge la
semnificatia maxima
si nu va mai putea usca ranile
mult prea adanci,
te vei ridica si tu sa raspunzi,
dar noaptea iti va pune mana la gura...
Epoca
Literatura incepe cu cei pe care
nu-i voi citi niciodata
din lipsa de timp si de interes.
In limba romana nu se poate muri triumfal.
Cei pe care nu i-am citit vor ingreuna
viitorul,
iar la baza scrisului vor sta
cei despre care nici nu mi-am inchipuit
ca exista.
Adevarata literatura sta in afara
celor 24 de ore:
ea este doar ceea ce a ramas
dupa ce am uitat tot din ce am citit!
Vineri, 06 Decembrie 2019, ora 02:00Sursa: Opinia Buzau 