România are mai bine de jumătate de milion de cetățeni care nu au acte de identitate. Cei mai mulți ar vrea să intre în legalitate dar se lovesc de faptul că nu au o adresă stabilă. Printre ei sunt mulți tineri. Unii nu au nici certificat de naștere. Alții au dar au fost lăsați în voia sorții de părinți, crescând la diverse rude care nu pot sau nu vor să le ofere o adresă de buletin.
Este povestea lui Robert (este un nume fictiv pentru a-i proteja identitatea) un adolescent de 17 ani din județul Brașov. La vârsta la care alți băieți de vârsta lui își petrec ultimii ani de liceu, se pregătesc pentru Bacalaureat sau admiterea la facultate de peste un an, el caută soluții disperate să își găsească un loc de muncă pentru a-și întreține familia. Situația ne-a fost adusă la cunoștință de un ONG.
La 16 ani, Robert a devenit tată. Iubita lui este tot minoră. Cei doi fac parte dintr-o comunitate de romi săracă.
Nu poate să se angajeze legal pentru că nu are buletin. De ce este în această situație? Pentru că, fiind minor, pentru acest document trebuie să se prezinte măcar cu unul dintre părinți la poliție.
Acest lucru nu a fost posibil deși copilul nu este orfan.
A fost crescut de bunici pentru că tatăl natural a plecat la muncă în străinătate, cel puțin aceasta este varianta oficială, și nu au mai ținut legătura. Mama lui s-a recăsătorit dar nu l-a luat și pe el în noua familie.
A abandonat școala după numai două clase, iar acum vrea să recupereze timpul pierdut prin diferite programe susținute de ONG-uri. Poate așa își găsește ceva de muncă decent.
A rugat-o pe mama lui să îl ajute să își facă buletin iar aceasta a acceptat să meargă împreună cu actualul soț la poliție. Doar că acolo tatăl vitreg al lui Robert s-a răzgândit și nu a mai vrut să ”îl ia în spațiu”.
Situația lui Robert nu este singulară. Sunt sute de mii de persoane din mediile defavorizate din România care nu au cărți de identitate, nici măcar provizorii, pentru că nu au o adresă fixă.
Au doar certificate de naștere, în cel mai bun caz și unii au mai făcut și câțiva ani de școală, insuficienți însă pentru a viza la un loc de muncă decent sau măcar la posibilitatea de a-și lua permisul de conducere.
Singura lor șansă este să lucreze în agricultură. Însă în România nici aici nu sunt prea multe locuri de muncă. Dacă vor să meargă ”la cules de căpșuni” în străinătate nu pot tot din cauză că nu au buletin.
Se învârt într-un cerc vicios aparent fără scăpare, multe astfel de persoane căzând victime traficului de persoane.
Pentru a vedea care sunt posibilitățile ca Robert să-și recapete identitatea pe care a primit-o la naștere, am cerut un punct de vedere reprezentanților Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.
”În momentul de față a fost identificată ca variantă următoarea procedură: chiar dacă tatăl natural este plecat în străinătate, minorul se poate prezenta la serviciul public de evidenta pe a cărui raza teritorială are mama (minorului) domiciliul. Procedând la "luarea" în spațiu de către mamă.
Dovada adresei de domiciliu se vă face cu actul de identitate al mamei. Nu necesită prezența tatălui vitreg pentru obținerea actului de identitate raportat la minorul în cauză”, se arată în răspunsul DEPABD.
O a doua situație ar fi ca dacă nici mama minorului nu se poate prezenta, atunci trebuie făcute demersurile necesare pentru ca unul dintre bunici să devină reprezentantul legal al minorului.
Însă în acest caz trebuie ca bunicii să se adreseze instanțelor de judecată. Tutorele poate cere să fie înlocuit în următoarele cazuri:
În România există două grupuri de persoane fără documente, se arată într-un raport publicat de organizația All Together în Dignity:
Există diferite modalități de obținere a documentelor de identitate:
Legal vorbind, se poate obține o carte de identitate provizorie, cu valabilitate de un an.
Persona respectivă trebuie să dețină un certificat de naștere, iar în cazul în care cineva declară ca o găzduiește, poliția trebuie să poată verifica adresa la care figurează.
Această procedură permite persoanelor fără adăpost să aibă o carte de identitate provizorie, dar nu oferă acces la alte drepturi cum ar fi un cont bancar sau o autorizație de a părăsi țara… Faptul că este eliberată pe o foaie de hârtie și nu e dintr-un material rigid duce direct la discriminare pe motive de nesiguranță, împiedicând astfel accesul la un loc de muncă sau la o locuință.
În ce cazuri se eliberează carte de identitate provizorie:
a) "lipsă certificat de naştere", "lipsă certificat de căsătorie" sau "lipsă dovadă divorţ" - pentru persoanele care nu pot prezenta dovada numelui, a prenumelui, a datei de naştere ori a stării civile;
b) "lipsă locuinţă" - pentru persoanele din categoria celor lipsite de adăpost, care nu pot declara adresa unui imobil cu destinaţie de locuinţă;
c) "lipsă dovada adresei de domiciliu" - pentru persoanele care locuiesc într-un imobil cu destinaţie de locuinţă şi nu pot prezenta documentul cu care să facă dovada adresei de domiciliu.
Potrivit ultimului recensământ, cel din 2011, în România trăiesc 16,79 milioane de români (88,9%), 1,22 milioane de maghiari (6,5%) şi 621.600 de romi (3,3%). Celelalte etnii sunt reprezentate în proporții mult mai reduse, după plecarea sașilor și a șvabilor.