Transformarea spectaculoasă a unui grajd într-o casă: "Fugim acolo din București ori de câte ori putem" FOTO

O parte dintre românii care vor o casă la țară cumpără teren și construiesc una, în timp ce unii iau una gata ridicată. Pentru alții, o soluție poate fi casa părintească.

O româncă a relatat experiența personală într-o postare pe Facebook. Aceasta a revenit în locul natal în timpul pandemiei și a redescoperit farmecul vieții la țară. În scurt timp decis să amenajeze un grajd și să-l transforme într-o locuință.

"Am plecat din sat pe vremuri comuniste.

Mi-am petrecut cei 16 ani la țară, aproape de pământ, de animale, bătrâni și muncă la câmp.

Avem doar 10 ani când furam câte un sac cu porumb, o găleată de mere toamna, duse pe umerii firavi.

Rod al pământului și muncii măicuței mele. Nu, nu furam. Ne asiguram hrana din munca noastră.

Urât a fost comunismul! Dar nu departe asta vreau să vorbesc. Se ocupă istoria, sper!

Vreau să vă spun că la nici 17 ani, am ajuns în București. Greu sa ajungi în București la un liceu, dacă nu aveai relații.

Iar norocul meu a fost un Om ce m-a văzut plouată într-o zi de toamnă adevărată, prin noroi, cu cizme de cauciuc prea mari pentru vârsta mea, în noroaie nedemne pentru un copil, doar.

Probabil i s-a făcut milă.

Am 52 de ani și mi-am văzut de viață prin Bucureștiul faimos.

În pandemie, când ne-au închis în casă am râvnit după noroi, ploaie și cizmele de cauciuc.

Atunci am știut că e musai să mă întorc cumva, acolo, unde chiar dacă am avut o copilărie cumva chinuită, puteam fugi sub vreun nuc să respir, să mă încarc, să plâng în liniște și să vorbesc cu mine.

Un singur loc era disponibil. Un grajd-fânar, unde odată, copilă fiind mergem să dau vacilor fân, să le rânesc, să le adăp, să le mulg, să le vorbesc.

Pe acea structură am construit ce se vede în poze.

Dar n-aș fi putut niciodată face asta fără ajutor. Cum sângele apă nu se face, sprijinul absolut a venit din partea altui OM. Se știe el..., e din familie. Harnic cum n-am mai pomenit!

Fără el și acum era în paragină acel loc. A crezut în proiectul ăsta de suflet, ne-a susținut, a muncit cum n-aș fi crezut vreodată că poate munci o mână de om!

Este locul unde mama mamei mele mă chema în miez de ierni grele să îmi dea alune culese toamna și gutuie coaptă le plită. Să îmi aline amărăciunile vieții venite mult prea devreme peste ființa mea. Îmi trebuia mâna aia de alune și un pupat pe frunte. Imediat îmi trecea.

Am reușit să facem doar atât.

Mulțumim Divinității și oricui a gândit și a construit cu noi frumos despre acest loc pustiit de vreme și vremuri. Fugim acolo, din București ori de câte ori putem.

Și cel mai de preț "amănunt", părinții îmi sunt în viață și sunt acolo, peste drum de fânarul meu. Și-s bătrâni tare. De câte ori vin, îi găsesc în poartă zâmbind. Iar când plec, îi las plângând molcom și parcă împăcați cu ideea că data viitoare s-ar putea să nu-i mai găsesc în poartă.

Dacă mă mai sfâșie ceva la vârsta asta, asta e. Gândul că o dată și o dată, am să vin acolo și nu-i mai văd în poartă. Și-au dorit mult să vin acolo și să îmi fac "locul meu".

Iată că, dorința de părinte, probabil rugăciunile lor au făcut că acel loc plin de bălării

să prindă viață.

Mulțumesc pentru atenție și răbdare. Iar dacă îmi permiteți o sugestie. "Reveniți la rădăcini "! Nu lăsați satul, cum zice Steliana în acest cânticel! Încurajați-vă copiii să revină după studii, la sat. Vor avea de lucru și vor ști să schimbe mentalități învechite, nu neapărat nocive! Nicăieri nu-i că acasă!", a scris femeia pe grupul Mutat la țară - viața fără ceas.

"Mult bun gust, eleganță, decență"

Povestea i-a emoționat pe membrii grupului.

"Frumos tot ce ați făcut acolo, dar cu scrisul m-ați făcut praf, citeam și lacrimile îmi curgeau pe obraz!"

"Dar cât de frumos v-ați ocupat de interioare, mult bun gust, elegantă, decență, mi-a plăcut tare mult! Felicitări pentru tot ceea ce ați realizat, stimată doamna!"

"Mi-ați smuls o lacrimă cu povestea dumneavoastră. Mă regăsesc în poveste și da, rugăciunile mamei se împlinesc. Știe divinitatea de ce! Vă doresc multe zile senine în frumoasa căsuță pe care v-ați făcut-o!!! Și sănătate părinților!"

"Mă regăsesc în povestea asta, cuvânt cu cuvânt, și eu am revenit la sat, este minunat, și muncă, dar asta nu înțeleg unii, fără muncă nu se poate."

"Și eu am 53 de ani și anul acesta în august am făcut pasul cel mare, ne-am întors la " rădăcini", cum se spune, după 32 de ani petrecuți în Bucureșți! Încă nu am ieșit la pensie, facem naveta, lucrând cu soțul în același loc ne este ușor! Îmi doream foarte mult și tot timpul ziceam, abia aștept să ne mutăm la țară, nu aveam în proiect să ne mutăm în acest an, dar dorința noastră a fost atât de mare încât Dumnezeu a lucrat și ne-a ajutat să ne îndeplinim visul! E mult de muncă, dar nu îmi pare rău și nu regret nimic!"

"Rai de frumusețe, comoară adevărată, tot ce-i făcut cu sufletul are valoare și durată! Sunteți harnică, talentată, pricepută."

"Emoționant! Foarte frumos și se vede că s-a făurit cu sufletul căsuța! Felicitări din toată inima!"

"Casa părintească nu se vinde! Să va fie de bine la țară, alături de oameni buni și muncitori."

"Doar cei care s-au născut și trăit la țară, mai pot avea resentimente, dor de locurile natale, legătură cu pământul și credință. Ați redat cu atâta claritate timpurile de demult și vremurile actuale. Felicitări mâini de aur!"

Polestar Phone, primul smartphone dedicat posesorilor de mașini electrice? Ce știe să facă

Polestar, producătorul suedez de mașini electrice, a intrat pe piața dispozitivelor mobile lansând Polestar Phone, un smartphone conceput special pentru posesorii de mașini electrice....

Meta oferă acces la sistemul de operare Horizon OS

Meta a anunțat recent că va oferi acces la sistemul de operare Horizon OS, utilizat pe căștile de realitate virtuală Meta Quest, pentru producătorii terți de hardware, precum ASUS și...