Un român a reconstruit din ruine casa bunicilor cu materiale 100% originale: "Nu am folosit nimic nou, nici măcar holșuruburi" FOTO

Flavius Dordea, un român în vârstă de 49 de ani, inginer mecanic stabilit din 2007 în Austria, a reușit să transforme șura din curtea casei unde a copilărit într-o adevărată bijuterie, folosind aproape integral doar materiale recuperate de la case bătrânești.

Pentru a păstra cât mai mult din autenticitatea unei case tradiționale ardelenești, Flavius a renunțat la tehnicile moderne de construcție, respectând pas cu pas regulile străvechi pe care le-a descoperit într-un manual dedicat. Acolo unde materialele bătrâne lipseau sau nu au mai putut fi recuperate, Flavius s-a îndreptat către atelierul unor meșteri dintr-un sat învecinat, care respectă întocmai tehnica autentică de realizare a țiglei.

Nu doar zidurile au fost readuse la viață, ci și vechi obiecte găiste în gospodăria bunicilor. Butoiul vechi, din lemn de stejar, unde bunicul Simion păstra vinul, a fost transformat într-un ”dulap” care susține chiuveta din baie. Fiecare grindă, stâlp sau cărămidă din zidul casei au fost demontate, curățate centimetru cu centimetru, tratate și apoi reutilizate, iar rezultatul este de-a dreptul spectaculos.

Nu a fost un proiect ușor, transformarea vechii șuri nu s-a făcut peste noapte, ci în mai bine de cinci ani, în condițiile în care a fost ajutat de tatăl și nepotul săi și l-a avut drept sfetnic pe arhitectul Eugen Vaida, o personalitate în domeniul restaurării de case vechi tradiționale.

Odată finalizat proiectul de restaurate a Casei lui Simion, cum îi spune acum Flavius, mai multe fotografii au fost postate pe Facebook, iar aprecierile au curs, sute de oamenii fiind intersați să afle detalii despre acest proiect.

Într-un interviu acordat ziare.com, Flavius vorebște despre greutățile întâmpinate în timpul șantierului, recunoscând totodată că restaurarea casei bătrânești din satul bunicilor l-au determinat să-și schimbe profesia, devenind acum la rândul lui sfetnic pentru cei care vor să-i urmeze exemplul.

Mărturisește totodată că a trebuit să facă un mic sacrificiu la interior, acceptând să folosească materiale de construcții moderne (faianța) în zonele sensibile din casă, lavoar și cuptor.

Ziare.com: Cum ați ajuns să renovați o casă bătrânească, de unde până unde această decizie, având în vedere că cei mai mulți dintre români visează la o casă nouă construită de la zero.

Flavius Dordea: Dorința de a duce mai departe povestea Casei Lui Simion. Simion a fost bunicul meu, țăran din satul Șaroșu pe Târnave, județul Sibiu. El a construit casa la sfârșitul anilor 1950. Mică, cu două camere și o boacaza peste curte, o casă cu elemente simple de arhitectură tradițională românească. Casa, curtea și grădina sunt locuri în care, alături de ceilalți cinci nepoți ai bunicilor, mi-am petrecut cel mai mult din timpul zilelor de vacanță. Un colț de sat destul de renumit pentru ospitalitatea și buna dispozitie a celor ce au locuit acolo.

Ziare.com: Când ați început renovarea și cât a durat?

Flavius Dordea: Expertiza casei, actualizarea documentației, cadastrale, întocmirea proiectului tehnic și a detaliilor de execuție le-am realizat în perioada 2015-2016. Lucrările de reparație, modernizare și extindere le-am început în anul 2017, imediat după obținerea autorizației de construire. Perioada 2018-2019 a fost dedicată amenajărilor interioare, finalizării instalațiilor termice, alimentării cu gaze naturale, apă și a sistemului de canalizare. Fiind o casă la sat, în curte mereu este câte ceva de lucru. Anul acesta am realizat încă o parte din trotuarele din curte, căsuța pentru fântână și cuptorul de pâine.

Ziare.com: Care au fost cele mai mari provocări. Eventual vorbiți-ne despre surprizele peste care ați dat pe parcursul derulării proiectului. Au fost momente când ați vrut să renunțați, a fost mai complicat decât v-ați fi așteptat.

Flavius Dordea: Dezmembrarea și transformarea vechii șuri și a grajdului într-o clădire de locuit au fost o etapă mult mai complexă decât am estimat inițial. Fiecare grindă, stâlp și contrafisă au fost atent demontate, numerotare, curățate și tratate. Zidurile vechi au fost decopertate de tencuială și fundațiile consolidate. De la bun început ne-am propus să recuperam și să reutilizăm cât mai multe materiale de construcție aflate în curtea casei, și anume piatra, cărămida, cherestea, țigla. Orele de manoperă gândite inițial cu acesta faze de execuție au fost din păcate subestimate. La fel și cu partea de proiect dedicată pentru refacerea clădirii vechi. Am învățat din mers că restaurarea și reparația caselor înseamnă atenție mult mai mare pentru detalii și implicit un timp mai mare de realizarea lucrărilor. Surprize plăcute am avut multe pe parcurs văzând lucrurile cum capătă forma dorită. Mai puțin plăcute au fost “surprizele” legate de nerealizarea la timp a rețelelor publice de apă și canalizare. Deși aceste proiecte au fost în programul administrației locale, în momentul în care noi am hotărât începerea lucrărilor, nici până astăzi cele doua rețele publice nu au fost realizate. Am fost nevoiți să facem o fântână nouă pentru acces permenent la apă și să montam fosa septică pentru apele menajere. Oprirea proiectului nu a fost nici un moment pe agenda de lucru.

Ziare.com: Ce a fost cel mai complicat în timpul renovării?

Flavius Dordea: Ne-am lovit de lucruri mai complicate, de exemplu la realizarea șarpantei după un model tradițional fără holșuruburi și colțare. Am apelat la răbdare și judecată. Întotdeauna ne-am gândit de mai multe ori înainte de a tăia sau ciopli un lemn.

Ziare.com: De unde ați avut știința restaurării unei case bătrânești, construită pe alte principii, cu alte materiale decât cele folosite în prezent. Spuneați că meseria dumneavoastră nu are legătură cu domeniul construcțiilor.

Flavius Dordea: Am avut alaturi priceperea celor apropiați: tatăl, vărul și nepotul meu. Ei sunt echipa cu care am început lucrul. În plus, se cade să amintesc că am avut mereu în șantier una dintre cele mai bune cărți referitoare la reparația caselor vechi din zona de Sud a Transilvaniei, “Casa țăranească sasească din Transilvania. Ghid pentru restaurarea caselor vechi” publicata de Asociatia Monumentum.

La fel de importante, mai ales în momentele delicate ale proiectului, au fost sfaturile și incurajările domnului Eugen Vaida, arhitect cu vastă experiență în proiectarea de arhitectură în mediul rural transilvănean. Fără acest sprijin, doar pasiunea pentru trecut a unui inginer mecanic nu este suficientă într-un astfel de proiect.

Ziare.com: Sunt detalii de interior, legate de amenajări, originale. Mă refer aici, de exemplu, la ”dulapul” de sub chiuvetă, jumătatea de butoi. Cum ați ajuns la soluția aceasta?

Flavius Dordea: De obicei, atunci când nu-și mai poate îndeplinii rolul inițial, un butoi din lemn de stejar ajunge în foc. Unui stejar îi trebuie 80, 100 de ani pentru a ajunge la maturitate, pentru a fi folosit corespunzator în industria lemnului. Toti ne dorim dealuri împădurite, orașe și sate mai puțin poluate. Cred că recuperarea lemnului dintr-un vechi butoi de stejar ne ajută să mergem pe drumul cel bun reutilizării și protejării mediului. Pentru mine a fost oportunitatea de a-mi aduce micul aport la ceea ce înseamnă economia circulară. În plus, îmi oferă plăcerea zilnică de a vedea butoiul în care își păstrau bunicii mei vinul din care își cinsteau neamurile, vecinii, prietenii și colegii de muncă ce le treceau pragul casei.

Ziare.com: De unde faceți rost de materialele de construcții tradiționale. Sunt exclusiv recuperate de la alte case vechi? Se mai produc încă în circuit închis? Nu văd, cel puțin în fotografiile publicate, nici urmă de gresie și faianță pe care o găsim în magazinele clasice de bricolaj.

Flavius Dordea: Aproximativ 30 la sută din cantitatea de material lemnos folosit la proiectul “Casei lui Simion” este recuperată din vechea șură aflată în curtea noastră. Cărămizi de foarte bună calitate le-am recuperat din zidurile grajdului, altele le-am cumpărat de la un vecin care a demolat un gard vechi. Pentru șarpanta casei am refolosit țigla veche, bineînțeles după ce am curățat-o și am înlocuit bucățile deteriorate. Pentru partea nouă a casei am cumparat țiglă realizata manual la țiglăria de la Apoș, un sat tare frumos de la noi din județ în care timpul s-a oprit puțin în loc și care păstreză, prin grija Regelui Charles al II-lea, obiceiul realizării manuale al țiglelor.

Ziare.com: Îmi spuneați că de la renovarea acestei case bătrânești ați ajuns să oferiți consultanță și mâna de lucru altora care își doresc restaurarea unor case vechi. În această calitate de antreprenor, simțiți că există un val de români (și nu numai) care își doresc readucerea la viața a vechilor gospodării? Simțiți că românii se întorc la vatră sau este doar un sector de nișă în domeniului construcțiilor, rezervat doar celor care își permit financiar să restaureze o ”bătrânească”.

Flavius Dordea: Toate orele lucrate în proiectul Casa lui Simion, cheltuielile aferente recuperării materialelor de construcții reutilizabile, punerii în practică a ideilor le-am contabilizat atent. Alaturi de experiența căpătata am pus pe hârtie un plan de afaceri care s-a dovedit atractiv pentru obținerea unei finanțări din foduri europene nerambursabile. Asta ne-a permis achiziția unor echipemte de lucru performante. Așa a luat ființă o mică firma care, în pofida dificultățior specifice domenilui de activitate, a împlinit trei ani de activitate și are proiecte duse la bun sfârșit atât în România cât și în străinătate.

Ziare.com: Ce le recomandați celor care au moștenit casa bunicilor și vor să o dărâme pentru a valorifica terenul, cum se întâmplă în cele mai multe cazuri

Flavius Dordea: Cu toții ne dorim un confort al locuinței puțin mai bun decât al bunicilor sau al părinților noștri. Dacă au opțiunea de a păstra și utiliza în totalitate sau parțial ceea ce aceștia au lăsat în urma lor, îi încurajez să facă acest lucru. O casă, un zid, o ușă sau fereastra moștenite fac parte din zestrea și identitatea fiecăruia.

Declin pe piața construcțiilor. Cum a influențat PNRR sectorul rezidențial

Jucătorii din domeniul construcțiilor se confruntă cu un „context de piață dificil”, inclusiv pe fondul unei creșteri economice foarte scăzute. Deși finanțările din PNRR...

Kitsch-ul, încă o boală incurabilă a secolului

În România, imperativul din țările vestice care obligă constructorii să nu impieteze specificul locului e opțional. Siluetele dizgrațioase ale vilelor de vacanță au apărut ca ciupercile...