Liviu Dragnea afirma ca pe 10 mai judecatorii CCR vor amana luarea deciziei in privinta conflictului legat de revocarea procurorului sef DNA. Ma intreb de unde stie.
Cine il informeaza si in baza carei prevederi legale pe liderul unui partid in privinta deciziilor pe care urmeaza sa le ia Curtea Constitutionala?
Dl Dragnea zice ca, de fapt, nu stie, dar asa banuieste. Are un lider politic dreptul sa aiba banuieli publice in privinta unei decizii a CCR?
Cand Klaus Iohannis a facut deschis apel la CCR sa amane luarea unei decizii in privinta Legilor Justitiei pentru a astepta punctul de vedere al Comisiei de la Venetia, a sarit tot PSD-ul ca muscat de sarpe cum ca presedintele pune presiune pe judecatori.
Cand Liviu Dragnea vorbeste la vedere despre o viitoare decizie a CCR, fie pentu ca o stie, fie pentru a o impune CCR, nu vad pe nimeni oripilat. Dar acelasi Liviu Dragnea se lauda in partid ca are deja o majoritate de 5 pentru admiterea sesizarii. O are?
Lejeritatea cu care Liviu Dragnea vorbeste despre aceasta decizie este cu atat mai ingrijoratoare, in opinia mea, cu cat ceea ce va hotari CCR privind revocarea procurorului sef DNA este de o importanta covarsitoare dincolo de persoana dnei Kovesi, dincolo de anticoruptie. Decizia aceasta ar putea pune o borna esentiala in reconfigurarea statului roman.
Ministrul Justitiei pretinde ca presedintele Romaniei este obligat sa dea curs propunerii de revocare nu numai fara a avea niciun drept de decizie, ci si indiferent de continutul avizului CSM.
Adica, mai mult decat negarea dreptului presedintelui de a decide, ministrul Justitiei arunca in irelevanta totala avizul CSM. Este adevarat ca el este unul consultativ, nu unul conform, deci obligatoriu, dar consultativ nu inseamna inutil.
Insasi existenta obligatorie a unui aviz consultativ arata ca pesedintele are un drept de decizie. Daca nu e nicio decizie de luat, de ce sa aiba nevoie de aceasta consultare a CSM? Etapa aceasta intermediara nu are niciun rost daca propunerea ministrului este obligatorie pentru presedinte.
Mi-e foarte greu sa inteleg cum CCR, care a argumentat repetat in favoarea rolului central al CSM, chiar recent, atunci cand a decis, practic, scoaterea presedintelui din procedura de numire a conducerii ICCJ, poate decide ca un aviz al CSM nu trebuie sa aiba nicio relevanta si presedintele poate fi obligat sa actioneze impotriva avizului forului care vegheaza la independenta Justitiei.
Mai mult, CCR il poate obliga pe presedinte sa semneze un act administrativ stiind ca este ilegal avand in vedere ca CSM l-a avertizat asupra acestui lucru prin avizul negativ? Pentru ca acesta este un rol important al avizului CSM, sa verifice legalitatea propunerii ministrului.
Si ma intreb cum poate face CCR asa ceva avand in vedere si recentul Raport GRECO, care subliniaza repetat importanta cresterii rolului CSM in procedurile legate de conducerile parchetelor: "Procedura pentru numirea in si revocarea din functiile cele mai inalte din parchet, cu exceptia procurorului general, prevazuta de art. 54 din Legea nr. 303/2004, sa includa un proces care sa fie atat transparent, cat si bazat pe criterii obiective, iar Consiliului Superior al Magistraturii sa i se dea un rol mai important in aceasta procedura."
Daca CCR va decide ca presedintele, ales cu votul direct si universal al majoritatii romanilor, este obligat sa incalce un aviz CSM, garant al independentei Justitiei, si sa se supuna practic ministrului Justitiei, om politic intr-un guvern politic numit prin decizia Parlamentului, nu votat direct, inseamna ca CCR schimba practic sistemul politic din Romania pe care il transforma dintr-unul semi-prezidential, cum este acum, intr-unul parlamentar. Varujan Vosganian s-a scapat la Antena 3 ca acesta si este obiectivul.
Dar schimbarea aceasta nu se poate face decat prin modificarea Constitutiei in baza unui referendum. Este o decizie care excede cu mult puterilor legale ale Curtii Constitutionale si ar reprezenta un abuz de putere de neimaginat.
Mai mult, CCR s-ar face vinovata de incalcarea tratatelor internationale la care Romania e parte si care impun independenta Justitiei si a magistratilor.
Un procuror-sef care se afla la discretia ministrului Justitiei fara nicio posibilitate de a fi aparat de CSM sau de presedinte in fata unei demiteri abuzive este un procuror prizonier.
Daca ministrul se enerveaza pentru ca seful lui de partid sau de guvern devine suspect intr-o ancheta, el il poate schimba din functie fara niciun fel de filtru pentru aceasta decizie. Si nu este vorba doar despre procurorul sef-DNA, ci si despre procurorul-sef DIICOT si despre procurorul general al Romaniei.
Dl Daniel Morar, acum judecator CCR, ar fi acceptat sa fie la mana lui Tudor Chiuariu?
Cand aceste legi ale justitiei au fost adoptate in 2004 intr-o formula care il excludea cu totul din procedura pe ministrul Justitiei, numirea si revocarea procurorilor sefi fiind un joc intre CSM si presedinte, aceasta a fost solutia convenita cu UE ca garantie pentru independenta Justitiei.
Inversarea acestor garantii, prin punerea parchetelor la cheremul ministrului Justitiei, ar insemna o incalcare a obligatiilor de atunci. Sa fie adevarat ca Tudorel Toader a recunoscut deschis, chiar sfidator, in fata unor oficiali straini ca se va reveni la reglementarile din perioada Stanoiu? Toate semnalele sunt ca da.
Deci decizia CCR aflata, se pare, la cheremul lui Liviu Dragnea este foarte putin despre Laura Codruta Kovesi si foarte mult, covarsitor, despre viitorul Romaniei, inclusiv cel european.
Fii atent gogoasa de... Vezi tot