Dreptul de a rezista

Vineri, 01 Iunie 2018, ora 22:33
8442 citiri
Dreptul de a rezista

Ce au de facut romanii dupa votul CCR care le desfiinteaza democratia? Dar presedintele, care a fost transformat 'par ordre du mufti' PSD-ist, in paiata? Dar cancelariile occidentale?

Desi, expresie a suveranitatii nationale, a fost ales direct de cetateni, Presedintele Romaniei s-a vazut deposedat de prerogativele sale constitutionale cheie.

Intrucat, printr-o decizie si un ordin abuzive ale CCR, seful statului a devenit, vai, o figura decorativa, electoratul care s-a pronuntat in favoarea lui s-a vazut scos din joc si expediat, cu desconsiderare totala, pe tuse, in timp ce Constitutia a fost calcata, laolalta cu Democratia, in picioare.

Oare ce are de facut, in aceste conditii, dispretuitul presedinte? Dar umilitii romani? La ce ajutor pot ei spera din Occidentul inca democratic?

Desi exulta, alianta PSD-ALDE-UDMR are toate motivele sa tremure de frica, dupa ce s-a folosit de CCR si de mijloace formal democratice spre a crea o noua Romanie, condusa de o oligarhie ce restaureaza ceausismul fara Ceausescu, spre a desfiinta, in numele libertatii, separatia puterilor si, deci, statul de drept. Pentru ca, mergand prea departe, a dat romanilor dreptul de a-i rezista.

Semn ca alianta guvernamentala se teme sunt incercarile tot mai sustinute ale putinilor ei adepti, de a justifica strident si contondent nejustificabilul. Alaturi de ei combat propagandistii rusi din subordinea lui Vladimir Putin, fostul KGBist din Petersburg, oras pe care, poate nu intamplator, Valer Dorneanu l-a vizitat inaintea fulminantei sentinte a Curtii pe care o conduce PSD-istul.

Si unii si altii incearca sa centreze abuziv discutia asupra Laurei Codruta Kovesi, chit ca toata lumea cu scaun la cap intelege perfect ca nu procurorul sef al DNA e problema deciziei CCR. Ca in joc au fost independenta magistratilor si, deci, a justitiei, separatia puterilor si, deci, statul de drept, functia prezidentiala cu prerogativele ei si, deci, votul romanilor, constitutia tarii si democratia, precum si statutul si locul Romaniei in UE si NATO, inclusiv in raport cu regimuri precum al lui Putin.

Analizand declaratia CCR, una abuziva, depasind masiv atributiile Curtii, chiar daca se considera ca e legal constituita, de vreme ce ii ordona presedintelui un act care nu e in atributia ei sa-l dispuna, precum si mincinoasa, intrucat neaga nejustificat motivele de legalitate si constitutionalitatea demersului prezidential, observatorii onesti vor avea dificultati sa conchida ca ar mai fi ceva de salvat la decizia celor sase.

E clar ca lumina zilei spiritul Constitutiei, nu doar litera ei. Nu mai putin clar pare ce au intreprins Dorneanu si ceilalti cinci judecatori ai CCR. Decizia lor definitiva si, teoretic, obligatorie, a ignorat nu doar avizul CSM. Adoptata in absenta unui referendum, hotararea cu pricina a nesocotit drepturile romanilor de a decide daca li se schimba forma de guvernare si sistemul politic, transformandu-li-se tara din republica semiprezidentiala in dictatura parlamentara cu voie de la judecatorii unei Curti violand spiritul si litera constitutiei.

Or, daca, adoptata in raspar cu suveranitatea poporului roman, decizia CCR e, pana la urma, ilegala si anticonstitutionala, in ce masura e obligat presedintele s-o respecte? Dar cetatenii? Dar partenerii externi, care au incheiat acorduri pe baza de angajamente romanesti de prezervare a independentei justitiei, acorduri ce se vad, fie si subtil, incalcate, prin decizii doar in aparenta legale, in conditiile in care normele internationale au, oricum, prioritate in fata optiunilor nationale?

Daca lucrurile stau asa, e de datoria tuturor, nu doar a presedintelui, de a protesta si de a rezista. E, pentru toti, un act de bun simt, de igiena morala si politica si de respect fata de lege si de constitutie, sa refuze categoric transpunerea ori validarea oricaror decizii, oricine le-ar adopta, de natura sa violeze legea fundamentala si s-o puna pe butuci, sa schimbe sistemul politic, institutional si de stat al Romaniei, precum si aliantele ei si, in fine, sa dezavueze vointa suverana a romanilor.

Dreptul constitutional de a rezista (incalcarii suveranitatii poporului, exercitarii unei puteri care nu pleaca de la popor si, deci, distrugerii democratiei si statului de drept) e explicit acordat cetatenilor germani, in conformitate cu articolul 20 al legii fundamentale a Republicii Federale.

Evident, partizanii restauratiei comuniste romanesti, manifestate, dupa un lung sir de defectiuni democratice, si prin sentinta CCR, nu vor atrage atentia asupra acestui drept constitutional, intemeiat pe drepturile naturale, preferand argumentul falacios, avansat si de ministrul roman al justitiei, T. Toader, potrivit caruia si ministrul german al justitiei l-a demis pe procurorul general al Germaniei.

Or, sistemul german, in care statul de drept n-a ajuns sa fie realmente in pericol, e altul decat al Romaniei. In sistemul nemtesc procurorii sunt, partial, parte a executivului si deci pot fi demisi de superiorii lor politici, daca de pilda ataca libertatea presei, cum a facut-o procurorul general german.

In Romania, nu intamplator s-a prevazut, dupa ingerintele masive intr-o justitie complet controlata si corupta prin subordonare politica in comunism si postcomunism, ca magistratii sa fie independenti de executiv si legislativ, astfel incat sa se asigure macar o minima separatie a puterilor, fara de care nu poate functiona statul de drept.

In Germania, procurorul general s-a vazut demis nu pentru ca ar fi incercat sa lupte impotriva coruptiei la nivel inalt, care sapa la temelia unui astfel de stat, ci, dimpotriva, pentru invinuirea de a fi atentat la libertatea presei, care este un pilon esential al democratiei.

Dreptul de a rezista organelor de stat care inlatura ordinea constitutionala, cum a facut CCR prin decizia sa, drept stipulat expresis verbis de Constitutia Germaniei, deriva din dreptul natural. E intemeiat pe filosofia aristoteliana, pe legitimitatea legilor si sentintelor judecatoresti, pe ideea valorii supreme a libertatii si a dreptatii, de care drepturile nu pot fi vidate.

Pentru ca se tem ca presedintele si romanii si-ar putea asuma acest drept, facand jonctiunea impotriva demersurilor antidemocratice ale establishmentului PSD-isto-ALDE-ist, cu care UDMR e complice, sustinatorii cleptocratiei de pe malurile Dambovitei au declansat o virulenta campanie de calomniere a presedintelui. Campania e menita sa-l desparta definitiv de baza sa electorala.

Oneroasa misiune de a-l izola complet, nu doar institutional, ci si politic le-a fost, inutil de subliniat, inlesnita. A facilitat-o, pe de o parte, traditia formelor fara fond romanesti. Si au ajutat-o, pe de alta, greselile evidente, repetate, comise de presedinte.

Le-a savarsit nu doar prin non-combat si ambitia de a fi, cu orice pret, nejucator, ci si pentru ca, prost sfatuit din capul locului si excesiv de legalist si constitutionalist, s-a vazut deposedat de prerogative "pas cu pas", printr-un "altfel de politica", pe cale aparent legala si constitutionala, asa cum democratia s-a desfiintat aparent democratic, in numele democratiei.

Apoi, a usurat aceeasi misiune proasta pregatire politica a unui popor prea multa vreme calcat, comunist, pe grumaz, astfel incat li s-a pervertit unora, prea multora, instinctul libertatii. O parte a poporului, oricum anemiat de emigratia unei bune parti a celor hotarati sa nu renunte la libertate, n-a inteles, deci, pe deplin, importanta drumului la urne, in fata carora unii s-au "pisat pe el de vot".

Cum, nu mai putin regretabil, n-a priceput nici valoarea politica, in democratie, a optiunii in favoarea raului mai mic, in stare sa-i pedepseasca, in caz de malversatiuni, pe potentati si sa contribuie astfel, fie si lent, la primenirea scenei politice.

In fine, dedemocratizarea romaneasca s-a vazut conditionata de problemele generale ale europenilor. Angrenati in criza cronica a refugiatilor, in Brexit, accidentarea raporturilor est-vest din Comunitate, criza americano-irano-siriana, criza populista marcand Italia, incertitudinile politice spaniole si riscul de razboi comercial cu SUA, eurocratii isi inchipuie ca ar avea treburi mult mai urgente decat sa intervina spre a media intre Presedinte, Parlament si CCR intru salvarea democratiei dambovitene.

Prin urmare, din partea lor romanii nu se pot astepta, pe termen scurt, la mare ajutor. Spunem, deci, noapte buna democratiei? Sau mai e vreo solutie? Desigur. Dar nu, neaparat, ca-n '89, o noua "lovilutie".

Petre M. Iancu, Deusche Welle

Citeste si:
Câtă nevoie era de introducerea legii pentru egalitatea de gen în politică. „Republica Moldova a introdus-o din 2016. S-au cunoscut sau nu efectele?”
Câtă nevoie era de introducerea legii pentru egalitatea de gen în politică. „Republica Moldova a introdus-o din 2016. S-au cunoscut sau nu efectele?”
Senatul a adoptat luni, 23 mai, un proiect de lege prin care partidele sunt nevoite să pună pe listele de la parlamentare cel puțin o treime de candidați femei. Inițiativa a împărțit însă...
Liviu Dragnea, la un pas de interdicție pe viață în parlament. Inițiativă legislativă pentru foștii condamnați penal
Liviu Dragnea, la un pas de interdicție pe viață în parlament. Inițiativă legislativă pentru foștii condamnați penal
Persoanele care în trecut au suferit condamnări penale definitive ar putea avea interdicție în a mai candida la alegerile parlamentare decât dacă nu a intervenit o reabilitare, amnistie sau...
Comentarii
Hastalavista
rank 5
Asculta bine Ciumeti Rosii !! Voi o faceti pe LKC urmatorul