Pe cine încurca Ceaușescu dacă ar fi fost lăsat în viață. ”Într-un proces public ar fi spus tot ce știa despre Iliescu, Brucan, Stănculescu sau Militaru”

Avem 33 de ani de libertate. Acum putem spune ce dorim, oricui și oricând, putem călători, munci, trăi, oriunde în lume și, mai ales, ne putem alege conducătorii în mod democratic.

Imediat după Revoluția din 1989, țara a fost condusă de foști comuniști care se ”lepădaseră” subit de regim și de Ceaușescu. Fostul dictator a fost eliminat rapid chiar în ziua de Crăciun.

După puțin timp, mulți au început să-și pună întrebări cu privire la execuția cuplului Ceaușescu. Unii au fost de părere că acesta ar fi trebuit să fie judecat într-un proces public, apoi condamnat. Poate ar fi trebuit să fie închis pe viață sau chiar condamnat la moarte, dar după ce ar fi fost aduse toate argumentele. Mai sunt unii care spun că, de fapt, s-a dorit eliminarea rapidă a lui Ceaușescu pentru ca el să nu cumva ca în apărarea sa să dezvăluie lucruri condamnabile pentru cei care l-au precedat la conducere.

A fost acuzat de genocid, subminarea puterii de stat, distrugere de bunuri obștești, subminarea economiei naționale și încercarea de a fugi din țară.

Procesul de pe 25 decembrie a durat o oră și 20 de minute, iar la cinci minute după anunțarea sentinței Elena și Nicolae Ceaușescu au fost împușcați în garnizoana din Târgoviște.

Pe cine încurca Ceaușescu viu

Istoricul Mădălin Hodor, cercetător la CNSAS, a explicat într-un interviu pentru Ziare.com de ce era practic imposibil ca Nicolae Ceaușescu să rămână în viață după capturarea sa la Târgoviște și de ce nu s-a dorit un proces public unde să i se aducă acuzații și să i se dea ocazia sau să fie obligat să explice faptele sale.

”Nu cred că Ceaușescu avea vreo șansă în zilele acelea”, a spus istoricul Mădălin Hodor. Dar nu crede că ar fi fost ucis de revoluționari, ci mai degrabă de foștii lui apropiați care au dorit să scape urgent de el. Și le-a fost mai ușor după ce acesta a plecat din Comitetul Central și practic a pierdut puterea.

”Bine, dacă rămânea Ceaușescu în Comitetul Central putea să fie linșat de revoluționari. Dar aceasta este doar o ipoteză. Nu sunt 100% convins că nu s-ar fi putut întâmpla și altfel, adică un Ceaușescu rămas spășit într-un birou, poate ar fi scăpat cu viață.

Și când spun asta mă bazez pe faptul că oamenii într-adevăr au o doză mare de dorință de răzbunare. Dar uitați-vă ce s-a întâmplat cu cei din jurul lui care au rămas în C.C. La 5 minute după ce Ceaușescu a plecat, niște manifestanți s-au întâlnit pe hol cu oamenii din anturajul fostului președinte și unul dintre ei, cu cel mai mare tupeu se duce și spune ”tovarăși, dictatorul a fugit, haideți să ne organizăm”. Iar manifestanții, în loc să-l ia să-l arunce pe geam au spus: ”da, haideți aici în birou să ne organizăm, să facem guvernul!”.

Poporul român nu are un spirit atât de crud de acțiune. Unii ar spune că suntem mai prostuți și mai mămăligari, dar noi nu avem o dorință de sânge, neapărat decât în anumite condiții. Deci poate ar fi scăpat cu viață și Ceaușescu”, a spus cercetătorul de la CNSAS.

Însă Ceaușescu a fugit din CC. De fapt a fost mai mult împins de la spate să facă acest lucru într-un moment de slăbiciune în care nu a putut lua o decizie rapidă.

”În ceea ce-l privește pe Ceaușescu fugit, am mari dubii față de cei care au preluat puterea, mă refer la Iliescu și ceilalți, că l-ar mai fi vrut în viață. De fapt, nu am nici cea mai mică îndoială că îl voiau pe Ceaușescu mort, executat, fără proces public. Motivațiile lor erau foarte clare și concentrice. Iliescu era un fost apropiat al lui Ceaușescu. Nu își dorea un proces public în care acesta să înceapă să-și aducă aminte ce anume făcuse el.

Stănculescu era cel care executase ordinele lui Ceaușescu de represiune, iar acesta ar fi putut spune în proces: ”Stai puțin, nu tu ai fost la Timișoara și ai tras în oameni?”.

Brucan îl ura pentru că Ceaușescu îi ura la rândul lui pe toți foștii ilegaliști din Partidul Comunist. Brucan era un stalinist, dar unul care descoperise disidența după ce Ceaușescu îl îndepărtase așa cum făcuse cu toți foștii ilegaliști din cercurile de putere.

Deci nu era o chestiune ideologică, era o ură personală. Iar Nicolae Militaru fusese înlăturat de la conducerea armatei de la București și i se refuzase tot de către Ceaușescu să conducă Academia Militară. După 22 decembrie, aceștia îl doreau pe Ceaușescu mort. Nu există niciun fel de dubiu în acest sens. Iar poporul ”a fost ajutat” să iubească această decizie. Oamenii s-au bucurat când Ceaușescu a fost executat. Dar nu sunt sigur dacă poporul ar fi luat singur această decizie. Nu știu dacă, în cazul unui referendum, toți oamenii ar fi votat ca Ceaușescu să fie împușcat.

Dar cei care au preluat puterea nu doreau un proces public în care Ceaușescu să fie reținut, arestat, judecat, etc”, a explicat Mădălin Hodor.

Fuga lui Ceaușescu: ”La un moment dat a rămas împietrit. Atunci a fost luat pe sus și dus la lift”

Istoricul a povestit ce s-a întâmplat pe 22 decembrie când Elena și Nicolae Ceaușescu au fugit din București. Se pare că dictatorul nu avea în plan să plece, ci să reziste împreună cu armata și securitatea în sediul Comitetului Central.

”Se vorbea chiar și în zilele revoluției că Ceaușescu vrea să fugă, că pleacă la Otopeni să ia avionul, etc. Erau niște zvonuri atunci. Dar și azi scriu unii și alții că Ceaușescu avea planuri de fugă. Într-adevăr, Ceaușescu avea planuri de fugă pentru cazuri extreme, în caz că ne atacau sovieticii, americanii sau ungurii, de exemplu, sau Dumnezeu știe cine. Însă acest lucru nu este excepțional. Cel mai probabil și Klaus Iohannis are un plan pregătit de Statul Major al Armatei și de servicii să se refugieze în caz că țara este atacată de forțe extreme.

Dar de la a avea un plan până la a-l pune în practică era cale lungă. Și cei care nu sunt fermecați de teoriile conspirației știu acest lucru.

Ceaușescu, după părerea mea, nu avea absolut nicio intenție să plece undeva. El voia să rămână în Comitetul Central pentru că de acolo putea să coordoneze lupta împotriva a ceea ce spunea el că sunt forțe acționare și oameni puși în slujba intereselor străine României. Nu avea nicio logică să fugă pentru că în toată perioada 20-22 decembrie s-a tot cărat muniție și armament în sediul CC.

Acolo au fost mobilizate toate forțele Direcției 5 de securitate și gardă și au adus detașamente USLA. Ceaușescu transformase Comitetul Central într-o fortăreață. Există mărturii ale persoanelor care au intrat în CC după 22 decembrie 1989. Au fost stupefiați de cantitatea de muniție și armament care era acolo. Erau stivuite până la tavan.

Practic erau sute de oameni înarmați în Comitetul Central. O spune și Iulian Vlad, șeful Securității într-un interviu prin anii `90: ”eram pregătiți să rezistăm și dacă trăgeam, am fi omorât 10.000 de oameni”. Sigur, nu spune ce se întâmpla cu restul 90.000 care erau în piață în momentul acela și care dacă s-ar fi tras ar fi intrat peste ei și i-ar fi linșat.

Ideea este că Ceaușescu se pregătise să reziste în CC. Însă, pe de altă parte, el nu era un om lipsit de inteligență politică. Știa că odată plecat din Comitetul Central nu mai are putere să conducă. Este lipsit de telefoane, de oamenii din jurul lui. Din acest motiv, pe 20 decembrie l-a adus pe generalul Milea cu Statul Major al armatei în CC. Acesta a venit cu tot cu centrala telefonică prin care ținea legătura cu toate unitățile. Vlad, șeful Securității era tot în CC. Nu a lăsat pe nimeni în sediile lor pentru că Ceaușescu voia să coordoneze de acolo. De acolo a solicitat, în noaptea de 21 decembrie, tancuri de la unitățile din jurul capitalei să înconjoare Comitetul Central”, a explicat istoricul.

Ce l-a făcut pe Ceaușescu să plece dacă era atât de bine păzit? ”Ce s-a întâmplat este rezultatul hazardului, al istoriei”, a spus Mădălin Hodor.

”Încă un argument că nu a existat un plan de lovitură de stat, că nu a fost nimic coordonat, este că atunci când Ceaușescu, fiind anunțat de un aghiotant că mulțimea vine spre Comitetul Central, după ce cordoanele de militari nu au mai putut face față presiunii oamenilor, acesta se îngălbenește pur și simplu - el credea că forțele de represiune o să-i mențină în afara perimetrului -, dar ia o decizie total neașteptată. Cere o portavoce și iese în balcon. El nu a vrut să fugă în acele momente. Un om rațional sau care poate nu era mobilizat de o idee de luptă ar fi spus, ”ok, haideți să plecăm”. Nu, el ia portavocea și iese în balcon, vrând să poarte un dialog cu mulțimea.

Acest lucru ne arată cât de desprins de realitate era Nicolae Ceaușescu în 1989. El nu înțelegea că mulțimea care venea spre Comitetul Central venea să-l linșeze dacă punea mâna pe el.

Iar el credea că poate să mai vorbească cu acei oameni când a ieșit cu portavocea în balcon încercând să se adreseze poporului. Doar că mulțimea a răspuns aruncând spre balcon cu lemne și, după unele mărturii, pietre și alte tot felul de obiecte.

Acesta este un moment foarte important. Ceaușescu a înlemnit. El nu se aștepta la genul acesta de reacție, nu înțelegea ce se întâmpla în jurul lui, zburau pietre pe la urechi. În acele momente, Elena Ceaușescu s-a isterizat și a început să țipe: ”Nicule, hai!”.

Elicopterele erau deja ajunse pe Comitetul Central. Ceaușescu nu a avut nicio reacție în acel moment, era împietrit. A fost momentul în care gărzile de corp l-au luat practic pe sus și l-au dus la lift . De fapt atunci a fost momentul în care în mod ironic, securitatea l-a protejat pe Ceaușescu, dar în același timp a creat situația în care el a pierdut puterea. Ceaușescu dacă nu ar fi fost atât de șocat, de lipsit de reacție, poate ar fi refuzat să plece în acele momente și ar fi cerut celor din C.C. să reziste.

Acest lucru ar fi însemnat că toată securitatea și forțele care erau acolo ar fi trebuit să tragă, să-i împiedice pe manifestanți să intre, să fie o luptă sângeroasă cu cine știe câți morți. Însă istoria a decis altfel, a decis ca securitatea să-l salveze și astfel să asistăm la momentul în care el pierde puterea”, a explicat istoricul Mădălin Hodor.

Execuția cuplului Ceaușescu

La 24 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional. Din cauza paranoiei revoluționarilor, decretul a fost scris de mână într-un WC al Ministerului Apărării Naționale, conform Wikipedia.

Conform unui documentar BBC, Ion Iliescu n-ar fi dorit executarea Ceaușeștilor, dar generalul Victor Atanasie Stănculescu a declarat că în caz contrar armata nu va colabora cu Consiliul Frontului Salvării Naționale. În cele din urmă, Iliescu a acceptat executarea cuplului pentru a obține sprijinul armatei.

Situația este prezentată puțin diferit în cartea ”În sfârșit, adevărul... Generalul Victor Atanasie Stănculescu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu”, apărută în 2009 la editura RAO, în care generalul Stănculescu relatează că Vasile Ionel a fost însărcinat cu organizarea procesului Ceaușeștilor, în legătură cu care Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu și Ion Iliescu i-au cerut să-i suprime pe Elena și Nicolae Ceaușescu.

Completul de judecată al Tribunalului militar, autointitulat „tribunal al poporului” a fost format din doi judecători militari, coloneii Gică Popa (președinte) și Ioan Nistor, și trei asesori populari, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea și locotenentul Ion Zamfir.

Grefierul era plutonierul-major Jan Tănase. Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan Voinea, iar apărarea a fost asigurată de avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu. Deplasarea la Târgoviște a membrilor „Tribunalului Militar Excepțional” s-a făcut cu 5 elicoptere. Într-unul din elicoptere se aflau cele două prelate verzi, în care urmau să fie înfășurate cadavrele soților Ceaușescu.

Procesul a început pe 25 decembrie ora 13:20 și s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana din Târgoviște.

Capetele de acuzare erau:

• Genocid - peste 60.000 victime;

• Subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat.

• Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe etc.

• Subminarea economiei naționale.

• Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.

Aceste acuzații n-au fost dovedite, ci doar numite de acuzatori împreună cu menționarea descrierilor făcute de presă ale unor infracțiuni atribuite de jurnaliști Ceaușeștilor. Avocații impuși cuplului i-au acuzat în loc să-i apere.

Nicolae Ceaușescu a afirmat că nu recunoaște tribunalul și se pare că avea dreptate în această privință, singura calitate oficială a celui care a semnat decretul era cea de a fi unul din liderii loviturii de stat, se mai arată în articolul de pe Wikipedia.

Nici până azi nu a putut fi dovedită existența unor conturi secrete care ar fi conținut banii menționați de acuzatori, conform Ceausescu.org.

Acuzația de genocid nu a fost probată nici până acum.

De la început, Nicolae Ceaușescu a contestat procesul din punct de vedere juridic și nu politic. El și-a păstrat luciditatea, de la debutul procesului și până în clipa execuției.

Din punct de vedere juridic, „procesul Ceaușescu” a avut loc prin încălcarea unor norme procesuale legale, și anume: lipsa unui act de sesizare și neînregistrarea acestui act, necomunicarea către inculpați a actului de sesizare, neefectuarea urmăririi penale și a expertizei psihiatrice în timpul urmăririi penale, nefixarea termenului de judecată, imposibilitatea alegerii apărătorilor, nerespectarea termenului de declarare a recursului și nejudecarea acestuia. Legile românești nu permiteau aplicarea pedepsei cu moartea la mai puțin de zece zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a verdictului.

Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la ora 14:45 și deși verdictul admitea recurs, a fost executată cinci minute mai târziu (14:50), în curtea garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă.

Unul din avocați motivase că din moment ce inculpații nu recunosc tribunalul, nu mai există cale de atac a sentinței, așa că decizia trebuia să devină definitivă.

Înaintea execuției, Elena Ceaușescu a afirmat, fiind pusă în față cu executarea separată a fiecăruia și referindu-se la soțul ei: „Împreună am luptat, să murim împreună!”, conform Adevarul.ro.

Au fost legați forțat la mâini, lucru față de care au protestat vehement.

În drum spre locul execuției Nicolae Ceaușescu a remarcat „Puteam fi împușcați fără mascarada asta!”, apoi a strigat: „Moarte trădătorilor!” și a intonat câteva versuri din Internațională.

După executarea cuplului, pedeapsa cu moartea a fost abolită în România.

Cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Ghencea, unde s-au rătăcit, fiind găsite a doua zi, și duse la morga Spitalului Militar Central. De acolo au fost transportate la Cimitirul Ghencea și înmormântate în secret.

La scurt timp după execuție (ora 14:50), pe postul național de televiziune s-a citit comunicatul privind execuția soților Ceaușescu. Fragmente din filmarea cu procesul și finalul execuției au fost difuzate în aceeași zi la televiziunea națională.

Intensitatea focurilor de armă în București a scăzut după difuzarea pe 25 decembrie pe postul național de televiziune a execuției soților Ceaușescu.

Focuri de armă sporadice au mai fost înregistrate până pe 27 decembrie. Conform liderilor loviturii de stat, Ceaușeștii au fost omorâți pentru a-i opri pe teroriști, dar s-a demonstrat în mod concret că nu au existat teroriști, scrie Hotnews.ro.

O susținere mai nouă din cadrul urmăririi penale a unor „infracțiuni contra umanității” afirmă că noul regim a declanșat o „psihoză a terorismului” prin acțiuni de diversiune, conform Capital.ro.

În 1990, colonelul Gică Popa, președintele completului de judecată care i-a condamnat pe soții Ceaușescu la moarte, a fost avansat la gradul de general de justiție. La 1 martie 1990, un comunicat al guvernului a anunțat că Gică Popa s-a sinucis în biroul său.

Condiția pusă de Geoană pentru a reveni în politică: ”Am să o fac cu toată inima”

Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a declarat că nu se află în căutarea unui alt job internaţional după o poziţie atât de importantă la NATO. El a precizat că,...

Ciolacul îl trimite pe Piedone ”la locul lui”. Liderul PSD susține că nu va negocia cu edilul de la Sectorul 5

Preşedintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat miercuri, 24 aprilie, că locul lui Cristian Popescu Piedone nu poate să fie decât ca primar, în continuare, la Sectorul 5, el precizând că nu va...