In anul Centenarului, Romania are nevoie de un diagnostic de tara si de un nou proiect vizionar

Romania a atins primii 100 de ani. Un moment important, dar care trebuie vazut prin lupa obiectivitatii si a introspectiei nationale.

Decizia istorica a Marii Uniri de la 1918 a fost rezultatul negocierilor purtate de catre fortele politice ale vremii, care au inteles ca, dincolo de propriile interese, au responsabilitatea sa puna bazele unui proiect politic vizionar. Cu alte cuvinte, au gandit pentru viitor, nu pentru castigurile imediate ale formatiunilor politice din care faceau parte in acel moment.

Profitand de contextul geopolitic favorabil, diplomatia romaneasca a pus pe masa marilor puteri europene un proiect indraznet, dar sustenabil. Astfel, Romania Mare isi incepea drumul prin istorie.

Privit fara patima patriotica, 1918 reprezinta unul dintre cele mai complexe episoade istorice din memoria noastra colectiva. Un eveniment care ar trebui celebrat mai degraba prin simplitate si dezbatere, si mai putin prin activitati festiviste fara continut.

Proiectul politic al generatiei de la 1918 era concentrat pe modernizarea tarii, astfel Romania dodoloata trebuia sa iasa din starea de inapoiere rurala si sa se alature statelor europene dezvoltate. Avand ca locomotiva monarhia, dar si o clasa politica educata atat in tarile romane, dar si in afara granitelor lor, proiectul national incepea sa prinda contur.

Din pacate, prezentul arata ca intelegerea noastra a acestui proiect politic ramane inca limitata. Comunismul a alterat mare parte din memoria romanilor cu privire la Unirea de la 1918. Iar regimul postdecembrit nu a reusit sa recupereze in totalitate aceasta memorie pierduta si nici sa isi asume responsabilitatea unei scrieri corecte si obiective a istoriei noastre nationale.

Dupa anii grei ai comunismului si o tranzitie dificila, Centenarul a surprins de fapt o natiune imatura, prea putin pregatita pentru urmatorii 100 de ani.

Daca regimul comunist a oprit Romania din drumul dezvoltarii, guvernele de dupa 1989 nu au reusit sa gandeasca un nou proiect de tara care sa repuna Romania pe sinele dezvoltarii.

Chiar daca evenimente precum integrarea in NATO sau Uniunea Europeana au contribuit semnificativ la dezvoltarea Romaniei de dupa 1989, guvernele de astazi nu au reusit sa propuna o foaie de parcurs a tarii, cu o tinta clara, in domenii strategice, precum educatia, sanatatea, infrastructura sau administratia publica.

Instabilitatea politica, precum si clivajele adanci la nivelul societatii, au indepartat Romania de la tinta unei reforme autentice, ramanand tributara unui model politic invechit.

In acest context, Centenarul ar trebui transformat intr-un moment al bilantului national: Ce am facut in acesti 100 de ani? Unde suntem astazi? Ce ar trebui sa facem pentru urmatorii 100 de ani? Sunt doar cateva dintre intrebarile la care ar trebui sa raspundem anul acesta.

Romania are nevoie, mai intai de toate, de un diagnostic de tara. Nu putem construi Romania de maine fara o analiza obiectiva si argumentata a domeniilor prioritare in care Romania nu a dat randament in ultimii 28 de ani. Poate ca adevarul ii va supara pe multi, poate ca orgoliul ii va impiedica pe altii sa accepte situatia, dar la fel ca in 1918, avem responsabilitatea sa gandim pentru viitor.

Romania de azi este prinsa intre o stare de pesimism national si una de populism exacerbat, ambele impiedicandu-ne sa apasam pe acceleratia dezvoltarii si europenizarii.

Centenarul reprezinta momentul oportun pentru un pact national, transpartinic si nepopulist, care sa asigure foaia de parcurs a tarii pentru urmatorii 100 de ani. Fara sanatate, educatie, infrastructura, economie competitiva, Romania nu poate merge inainte. Natiunile mature se construiesc prin viziune, iar Romania, asa cum o arata istoria ei, poate avea aceasta viziune inca o data.

Anul 1918 este o lectie de istorie din care ar trebui sa invatam, dar anul 2018 este un moment in care trebuie sa ne asumam o directie democratica si europeana. Intr-un context regional dominat de nationalism si iliberalism, sansa Romaniei poate sa fie chiar valorificarea proiectului european din care face parte si transformarea ei intr-un pol de referinta regional, economic si geopolitic. Oare vom reusi sa profitam de acest avantaj istoric?

Adelina Tintariu este licentiata in Stiinte Politice la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti. Si-a continuat studiile prin programul de master in Comparative Politics din cadrul aceleiasi facultati. A contribuit la documentarea cazurilor de infractiuni contra umanitatii deschise impotriva fostilor comandanti de penitenciare din perioada comunista Alexandru Visinescu si Ioan Ficior, ambii condamnati. Un alt proiect important pe care l-a coordonat in perioada 2011-2014 a fost cel de transformare in Memorial a fostului penitenciar comunist de la Ramnicu Sarat. De asemenea, Adelina Tintariu este membra a Fundatiei Fundatiei CAESAR incepand cu luna mai a anului 2015.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...