Circulația pe drumurile publice în România - nivel al evoluţiei educației și civilizației unei națiuni

După 1989, descătușarea de regimul comunist a adus cu sine și posibilitatea călătoriilor cu autoturismul în țările din vestul Europei. Și eu, ca mulți dintre compatrioții mei, am plecat să văd țări din Europa de Vest, din dorința de a vedea pe viu ce, până atunci, îmi era interzis de conducătorii obtuzi, speriați că vor rămâne fără supuși, pe care să-i poată exploata în numele așa zisei democrații socialiste.

Am reușit să văd Italia, Franța, Luxemburg, Germania. De Cehia, Ungaria nu mai este cazul să va spun, căci le bătusem destul de des înainte de ’89 și știam și istoria și starea drumurilor lor (mult mai bună ca la noi).

În călătoria în care am parcurs peste 3000 de km, am observat comportamentul șoferilor locali, încercând să fac comparații cu cei de la noi.

După părerea mea, în Italia era circulația un pic mai “sportivă”, șoferii erau mai grăbiți și făceau multe manevre riscante, dar la limita siguranței, numai în orașe. Asta demonstra că erau bine pregătiți, își cunoșteau mașinile și nu riscau, ca la poker, în “blind”. Însă dacă vedeau că ești străin, mai ales că pe mașină vedeau de unde ești, erau destul de concesivi să te descurci, când, în intersecțiile imense, trebuia să schimbi direcția de mers, că să faci stânga sau dreapta (turtind linia continuă, evident) pentru a prinde autostrada sau drumul unde voiai să ajungi.

În Franța, la Paris am văzut ambuteiaje care credeam că or să ne țină ore până să ieșim de acolo. M-am convins că în ciuda aglomerației, chiar din acei ani ‘90 (mult mai mică decât acum), sistemul de trafic era bine pus la punct, intervenția poliției se făcea prompt, când apăreau dopurile din trafic (în rest n-am văzut polițiști pe șosele), iar în 10-12 minute ieșeai cu viteză pe traseele indicate, ori de semafoare (unda verde) ori de agenții de circulație.

Ieșirile din străzile laterale pe cele principale nu erau o problema, toți șoferii fiind civilizați, cedându-ți accesul, deși aveau prioritate.

În Germania, am fost plăcut surprins de maniera civilizată în care se desfășura traficul, inclusiv pe autostrăzi, amuzant fiind, când trecea pe ultima bandă un grăbit cu 150 km/h sau mai mult, de ne făcea să vrem să ne dăm jos din mașină, că senzația era că noi stăm pe loc. Și aveam și noi 110-120 km/h. De respectul pentru regulile de circulație (datorat poate și amenzilor nu tocmai mici, dar în principal educației) nu mai e cazul să vorbesc. Dacă era cineva care calca vreo regulă, acela era un imigrant, nu un nativ.

Concluzia trasă, după 30 de ani, în care am fost de mai multe ori cu mașina în Europa, este că nivelul de educație și civilizația unei țări se poate vedea și după cum este traficul din acea țară.

Și acum să ne întoarcem la drumurile noastre cu traficul minunat, în care mulți dintre concetățenii noștri își petrec ore bune din viața lor.

Cu 935 km de autostrada și cu cca 35% drumuri secundare pietruite sau cu pământ, suntem pe locul 24 în UE.

Cauze? Nu mai putem da vină pe greaua moștenire, după 30 de ani, iar poate în alt articol voi spune opinia mea în detaliu. Acum, pot itera câteva cauze principale:

• - Lipsa unui Master Plan de infrastructură elaborat științific din anii ’90, care să fi fost agreat de toate formațiunile politice parlamentare și nu numai;
• - Distrugerea prin privatizare a societăților care mai aveau o baza materială specifică încă bună, care au făcut multe lucrări de infrastructură în străinătate, complexe, dovada acestora fiind parte din creanțele statului român în 1990, de cca 2 mld. $, care s-au dus pe apa sâmbetei sub privirea îngăduitoare a guvernanților de tot felul;
• - Schimbarea țintelor de construire a autostrăzilor din 4 în 4 ani, la schimbarea puterii parlamentare și executive - ce au făcut ceilalți nu era bun, se lua totul de la capăt, cu pașii deja cunoscuți, studii de prefezabilitate și fezabilitate, proiectare, toate cu licitații publice de luni, dacă nu ani, ca termen, și până să intre în execuție, se schimba guvernul și se relua totul de la început.
• - Diminuarea drastică a investițiilor în transportul feroviar, în favoarea celui rutier, cu consecințe grave, în aglomerarea traficului rutier peste capacitatea proiectată. De aici și locul fruntaș al numărului de accidente mortale în statistică UE. Traficul de mărfuri ar fi trebuit să se desfășoare preponderent pe calea ferată, dar la viteze comerciale de 15-20 km/h datorat caii de rulare, acest mod de transport a ieșit din circuitul mărfurilor.

Între timp, lucrările mari de execuție a autostrăzilor au fost licitate de companii străine, unele dintre ele venind numai cu câțiva specialiști, în cel mai bun caz, apoi dând în antrepriză lucrările câștigate la firme românești locale, la prețuri în care probabil, e greu să mai și faci lucrări de calitate. Condițiile de licitație au fost determinante pentru intrarea pe piață a acestor mercenari, una din condiții de participare, fiind lucrări similare valoric cu cele licitate. Păi cine să fi făcut până atunci, în anii’90, autostrăzi sau drumuri express, dacă nu au fost finanțate. Singurele companii care ar fi putut face acele lucrări mari din structura Ministerului Transporturilor, au fost sparte în mai multe companii, privatizate cu metodă MEBO, baza materială făcută dispărută, oamenii trimiși în șomaj sau concediați. Și cei rămași în domeniu, fiind prost plătiți, nu aveau nici un interes motivat să respecte termene sau rețetele de punere în operă. Mulți au plecat după 2007, căci în branșa lor, în vest, se câștiga destul de bine. Și mulți dintre ei chiar erau specialiști în domeniu. De vreo doi ani vedem că s-au mărit câteva societăți cu capital românesc, care chiar reușesc să devanseze și termene, să facă și drumuri sau autostrăzi de calitate. Dacă vor fi și sprijinite, poate mai e o șansă.

Necesitățile zilnice pun la grea încercare pe cei care se încumetă să circule pe artere aglomerate

Între timp se adună accidentele mortale de pe șoselele aglomerate la disperare, din cauza majorării numărului de automobile, România fiind pe primele locuri în UE la acest capitol. Statistica nu contabilizează și tragediile din familiile rămase fără părinți, fără copiii crescuți cu greu sau fără cineva drag, pentru că niște înalți demnitari nu și-au făcut datoria pentru care au jurat cu mâna pe Biblie.

Și ca să fie desăvârșită opera distructivă, necesitățile zilnice pun la grea încercare pe cei care se încumetă să circule pe artere aglomerate, cum este DN1.

După ce ai reușit să intri cu greu de pe o arteră secundară pe DN1, intri în ritmul celor de pe bandă ta. Dar asta nu e de-ajuns, pentru că nu trece mult și vine un “pilot de curse”, grăbit tare, și se pune la 1 metru în spatele tău. Din păcate, nu vreau să discriminez cu asta, dar de obicei este o mașină cu nr. de înmatriculare de Prahova. Probabil că, nu toți, dar unii sunt foarte grăbiți, unde, e treaba lor, dar tu le stai în cale și îți arată ostentativ că trebuie să te dai la o parte, deși văd și ei că pe bandă 1 nu ai loc. Ce să-i spui domnului sau doamnei grăbit(ă), cum e cu drumul critic de frânare, cum scrie în regulamentul de circulație că trebuie să păstrezi distanța față de cel din față, proporțional cu viteza cu care te deplasezi. Degeaba. Odată, eram mai bine dispus, am lăsat geamul jos, întrebând-l pe cel ajuns în dreptul meu, unde se grăbește. Replică a fost pe măsură: “Băi, învață să conduci, mai circulă și tu prin Europa”. De atunci (asta era prin 2000) n-am mai intrebat pe nimeni. Ce poți să spui la așa replică, decât că sunt pline rubricile de accidente rutiere cu acești “ași “ ai volanului, care, când iau la țintă un pom sau un cap de pod, nu-l ratează. Și rămân părinți sau familia să plângă după ei, pentru 3 secunde sau mai grav, 2 minute, castig iluzoriu, în care se puteau gândi la cât de multe mai au de făcut in viaţă.

”Premianții care se grăbesc să-și cumpere elicopter“

Acum, în 2022, problema a devenit și mai acută. Tot mai multă lume pare grăbită și cum prostul obicei se prinde repede, tot mai mulți au început să adopte această tactică stupidă și periculoasă. Și tot lumea se miră cum de, în accidentele de pe DN1, sunt cel puțin 3 sau mai multe mașini avariate. Cine crede că poate frână la 100 km/h într-un metru și nu-l va face praf pe cel din față, este lipsit de cele mai elementare noțiuni de fizică, că de condus e clar - știm toți, și bine… Și asta arată nivelul de educație și civilizație actual, din păcate.

Diferența între acel condus agresiv, care pune în pericol nu numai viața celui care este convins că lui nu i se poate întâmpla nimic, și mersul în coloana civilizat, cu păstrarea distanței funcție de viteza de deplasare, îmi spune că mai avem de lucrat la capitolul educație, să fim considerați și noi un popor civilizat.

Trist este că acum și doamnele sunt în același ritm, grăbite să treacă de tine sau să intre în fața ta, într-un metru, scuza lor fiind că au semnalizat schimbarea direcției de mers. Despre ce prevede Codul Rutier la schimbarea direcției de mers…

Greu de imaginat că doamnele acestea au copii acasă care le așteaptă, că sunt responsabile în ceea ce fac. Nu sunt sigur că toate partenerele la trafic sunt conștiente de puterea mașinilor lor, unele de 2 tone sau mai mult, cu motoare puternice, pentru care și un șofer experimentat are probleme de acomodare.

Mă gândesc cu groază cum ne privesc străinii care se aventurează să circule la noi pe șosele. Și ne mai întrebăm de ce sunt așa de circumspecți când trebuie să ia o decizie în favoarea națiunii noastre.

Poate citind acest articol, cei care sunt de acord cu opinia mea, vor transmite cât mai multor cunoscuți rugămintea pentru un condus civilizat, care să ne ridice și pe noi în rândul țărilor civilizate, fără să mai vorbim de câte vieți pot fi salvate sau câte traume pot fi evitate. M-aș bucură să văd că semnele evoluției în civilizația secolului 21, s-ar putea vedea așa de ușor. E necesar să ne respectăm un pic fiecare și vom avea loc cu toți pe DN1 sau oriunde pe șoselele noastre, fără să stresăm pe alții sau să ne stresăm singuri.

Până se vor construi autostrăzile, trebuie să ne mulțumim cu drumurile care le avem. Și trebuie să avem loc toți, civilizat.

”Premianții care se grăbesc să-și cumpere elicopter “– ar spune unii mai șăgalnici. Dacă nu, să intre în rând cu noi majoritatea, pentru că împreună, cu respect și civilizație vom avea loc toți sub soare. Și vom câștiga și respectul celorlalte națiuni.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic București, în prezent pensionar

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....