De 8 Martie. Sa nu uitam sa alegem Romania. Romania adevarata, Romania dreapta

Romania este o tara condusa de barbati curajosi, inteligenti si "buni romani". Cateva sute dintre barbatii care ne conduc dau din coate in mod profesionist sa ajunga sa traiasca public clipa fericita cand ii vor indeparta Angelei Merkel ultima scama de pe reverul sacoului sau. Si sa-i multumeasca cu un cat mai mieros "Danke" pentru privilegiul de a respira acelasi aer cu prea-buna conducatoare a Europei.

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Alte cateva sute de barbati politici puternici si batosi, dar cam putini la minte, se intrec in a condamna tiranii de la Berlin, Paris si Haga, care ne obliga sa bem o reteta de Coca-Cola "de la Bruxelles diferita decat (sic!) sticla de Coca Cola din Romania". Si reteta de pasta de dinti, adauga ei in valtoarea "nationalismului".

Ma conving cu greu sa trec cu amuzament peste gustul indoielnic al presedintelui PSD, care nu stie, sarmanul, ca gustul de Coca Cola din Romania este invidiat de toti vest-europenii.

Din mijlocul acestei turme prea-vesele de sicofanti si de nationalisti de balci, Clotilde Armand, o femeie fragila cu voce delicata, s-a apucat de spus lucruri serioase. Ea face calcule, cere onestitate si fair-play la nivel european. Ea scrie in Financial Times un articol memorabil intitulat: "Eastern Europe gives more to the west than it gets back". Tot pentru Romania vorbeste si ea.

Daca Marcel Ciolacu ne graieste despre lucruri care ii sunt accesibile sarmanei sale minti: "Sa vorbim concret, exista un dublu standard intre produsele din Europa si produsele din Romania. Reteta de Coca Cola de la Bruxelles este diferita decat sticla de Coca Cola din Romania, cea din Romania a devenit aproape mai scumpa decat cea de la Bruxelles. Pasta de dinti! Reteta e diferita in Europa. Rosiile au alt gust", Clotilde Armand ne spune altceva: "In 2009-2015 Romania si-a pierdut jumatate din numarul de medici. In fiecare an, aproximativ 10% din cei ramasi sunt recrutati activ de agentii de resurse umane care cauta profesionisti pentru tratamentul tarilor vest-europene in curs de imbatranire."

Sau: "In 2010-2016 Ungaria, Polonia, Cehia si Slovacia au primit fonduri UE echivalente cu aproximativ 2-4% din PIB-ul lor. Insa, in aceeasi perioada, fluxul profiturilor si veniturilor din proprietati plecate din aceste tari catre Vest a variat intre 4% si 8% din PIB-ul lor. In aceste zile poate ca alegatorii francezi sunt ingrijorati de instalatorii polonezi, insa alegatorii est-europeni sunt nelinistiti din cauza directorilor francezi de companii. La mine acasa, in Bucuresti, imi fac cumparaturile intr-un supermarket cu proprietari francezi, iar furnizorii mei de telefonie si apa sunt tot francezi. Imi platesc factura la gaze unei multinationale franceze - prin intermediul unei banci franceze, fireste".

Si incheie fabulos: "Vestul a realizat profit; Estul a realizat progres. Pactul era reciproc avantajos. Dar daca Vestul va incepe acum sa-si retracteze acele promisiuni, el risca sa rupa contractul social european".

Este o diferenta de abordare care, pe mine unul, ma roade de zeci de ani: asa-zisii nationalisti sau patrioti de la noi vorbesc de retete diferite de Coca Cola sau de pasta de dinti, iar nationalistii/patriotii altora vorbesc de coridoare energetice, de fonduri structurale, de autostrazi pan-europene sau de magistrale digitale.

Clotilde Armand a scris o carte care se intituleaza simplu: "Am ales Romania". Cine citeste cartea (cine mai citeste carti) afla ca Armand nu a ales o Romanie intamplatoare sau indiferenta, ci a ales o Romanie croita dupa modelul propriu. Am admirat, alaturi de multe femei si multi barbati din tara asta determinarea si forta acestei frantuzoaice care si-a gasit menirea la Bucuresti. Am admirat, de fapt, curajul cu care Clotilde Armand a ales sa se opuna unei mafii a partidelor blatiste, care au arestat Romania, prezentul si trecutul nostru. Ea a ales (si pentru aceasta nu am decat o infinita admiratie) sa se lupte chiar impotriva mafiei din centrul Bucurestiului. Caci tinta pe care Clotilde si-a asumat-o este miezul asa-numitei elite romanesti, sectorul 1, cel de unde ne comanda si ne umilesc zilnic atat urmasii nomenclaturistilor si securistilor de dinainte de 1989, cat si favorizatii celor trei decenii scurse de la Revolutie. Printre vilele tovarasilor din Primaverii si fortaretele oligarhilor din Dorobanti si din Domenii, frantuzoaica subtire si mereu zambitoare si-a adunat o armata de sustinatori cu care spera sa sparga monotonia blatului dintre clasici. Sa nu uitam, totusi, de unde a plecat revolutia lui Clotilde Armand: de la un sector luat total in prizonierat de catre famiglia purtatorului de papion Chiliman, cei care mai aveau putin si hotarau, contra sumei potrivite, pana si succesiunea zilelor in calendar. Ei erau feudalii care cresteau pretul apei livrate de firma frantuzeasca Vivendi bucurestenilor. Oare Ciolacu asta cel viteaz de ce nu intreaba pe la DNA de dosarul Apa Nova?

Oare cati dintre noi stim care este cel mai populat oras din Romania, dupa Bucuresti? Surpriza, nu este nici Cluj, nici Brasov si nici Timisoara. Este Iasi, cu peste 370.000 locuitori. Un oras mare, cu rezonante istorice, dar care, de zeci de ani, este ingropat de niste politicieni mediocri. Logoreicul Ion Solcanu, care a patronat decaderea inspaimantatoare a capitalei moldovene din anii 90, Relu Fenechiu, bisnitarul de transformatoare ajuns ministrul Transporturilor si condamnat la cinci ani de puscarie, Tudor Chiuariu, primul ministru al Justitiei cu facultatea la "particulara", condamnat si el (dar cu suspendare) la puscarie, Gheorghe Nichita, primarul care a ordonat politistilor locali sa-i spioneze prea-tanara amanta, Constantin Simirad, profesorul care daduse in mintea copiilor si a infiintat "partidul moldovenilor", spre bucuria voroninilor de dincolo de Prut... Acestia sunt marii barbati de stat care au creat Iasiului imaginea pe care o are. Un mare centru universitar care nu poate da tarii decat nulitati precum Fenechiu si Nichita. Penibili cu totii.

Ei, dar sa venim si in contemporaneitate si sa vedem cine conduce astazi al doilea oras al tarii. Da, tara membra a Uniunii Europene. Iasiul este astazi mosia unuia care s-a lansat ca secund al lui Nichita. Mihai Chirica se numeste. Acest om a reusit sa iasa in evidenta printr-un singur lucru: in august 2018, la varsta de 11 luni, baiatul edilului a cumparat o casa si un teren in zona centrala a orasului, pentru 250.000 de euro. La notariat, bebelusul a fost reprezentat de bunica sa, nu de tata, primarul Mihai Chirica. Acesta a sustinut, cu nonsalanta, ca imobilul a fost cumparat cu banii de la "cumetrie"...

Dupa ce s-a facut de ras cu asta, Chirica s-a mai si transferat de la PSD-ul care l-a facut primar tocmai la...PNL. Socant pentru multi, PNL-ul l-a primit regeste si l-a facut candidat de primar, desigur. Sa fie clar pentru cine lucreaza famiglia. De fapt, Iasiul nu este condus de catre niste partide care se intrec in alegeri, ci de catre niste trusturi ale creierelor care nu se ocupa decat cu astfel de aranjamente "pe sub masa". La Iasi nimic nu se joaca pe teren, totul e stabilit "la masa verde". Acolo unde arbitrii, antrenorii si observatorii sunt toti rude intre ei.

Evident ca nimeni nu cuteaza sa infrunte sau sa puna la indoiala famiglia ieseana. Ba chiar, daca ma gandesc bine cine s-a afisat mai deunazi la brat cu Chirica... Pai si daca te uiti ca de la Iasi nu pleaca niciun ciot de autostrada, ca nicio investitie majora nu se intampla acolo, decat niste mall-uri facute parca pentru dinozauri uriasi, cum sa nu intelegi totul? Da, Iasiul este feuda unor mici coterii, care il promoveaza azi pe Fenechiu, maine pe Nichita si poimaine pe Chirica. Totul, sub un "laudatio" binevenit, de la vocea tunatoare agatata de bratul decorativei Mioara Mantale, poetul bilingv, senatorul si ministrul cu barbita si chelie.

In mijlocul acestui ocean de tristete a mediocritatii nu ai cum sa nu o remarci pe Cosette Chichirau, femeia care indrazneste sa zgaltaie mafia pe care toti barbatii politici o sprijina. Indiferent daca suntem de acord sau nu cu ideile politice ale lui Cosette Chichirau, macar trebuie sa o admiram pentru neinduplecarea cu care incearca sa dinamiteze blatul multi-partinic si multi-anual care a facut din Iasi marele cenusiu al Romaniei. Tot in acest registru, sa nu uitam si faptul ca aceeasi Cosette este cea care l-a "pus cu botul pe labe" pe unul dintre cei mai obraznici si agresivi anti-romani din Parlament, pe cel care justifica la un moment dat campania de represiune impotriva partizanilor anti-comunisti din munti. Nomina odiosa - serban nicolae.

Repet, sa fie foarte clar. Cosette Chichirau salveaza onoarea Iasiului, locul unde nu s-a gasit niciun barbat politic care sa refuze blatul.

In ciuda acestor doua politiciene exemplare, nu am niciun fel de simpatie politica pentru partidul USR-Plus, in care cele doua doamne de mai sus activeaza. Nu gasesc nicio motivatie pentru a lauda un partid care se opune credintelor mele politice conservatoare, cum nu gasesc nicio motivatie pentru a sprijini un partid care se face de ras bagandu-ne pe gat ideea ca toti am avut aceeasi viata, si noi, copiii/nepotii celor anchetati si incarcerati de securitate si ei, copiii/nepotii celor care turnau sau lucrau la securitate sau in nomenclatura PCR. Pentru mine, partidul care nu pune un zid intre turnatori si turnati, intre copiii si nepotii acestora este un partid vinovat de ascunderea adevarului si de relativizarea valorilor morale.

Spun asta pentru a-mi permite, la final si o alaturare de fost(?) taranist. Si anume sa amintesc tuturor ca o fosta colega de PNTCD, Nicoleta Ploscaru, se lupta de una singura impotriva unei mafii la fel de puternice precum cele de la sectorul I sau de la Iasi. Intr-un oras, Constanta, luat prizonier de blatul dintre partidele mari, clasice, intr-un oras in care toti barbatii politici isi asteapta cuminte locul fie in anticamera prea-puternicului stapan al companiei de apa RAJA si al PSD, fie in anticamera celui mai bogat constantean, patronul de platforme maritime, candidati de primari si de credite Eximbank. Da, singurul constantean care are curajul si demnitatea sa se opuna acestui blat oribil este o femeie care si-a crescut singura copilul intr-o lume a barbatilor. Nu trebuie sa fiu de acord si nici nu rezonez cu multe dintre ideile politice ale Nicoletei, dar o admir pentru faptul ca nu se teme de cei al caror nume prea putini au curajul sa il rosteasca in Constanta.

Pana la urma, aceasta tara nu va putea sa mearga inainte daca toti ne vom teme sa spunem ceea ce trebuie spus, daca toti ne vom astepta umili randul in vreo anticamera. Cineva trebuie sa se si revolte impotriva blaturilor.

Cele trei doamne, Clotilde, Cosette si Nicoleta au ales, fiecare in felul lor, Romania. Sper sa le aleaga si Romania pe ele.

De ce va spun acest lucru? Poate dintr-un sentiment de vinovatie care ma "tine" din 1995. Atunci, eu si colegii mei de generatie din PNTCD am acceptat cu prea mare usurinta (sau lasitate) ca cea mai buna dintre noi sa fie exclusa din partid de catre "seniori". Da, spre rusinea noastra, ne-am facut ca nu vedem modul in care doctorita Anca Cernea, fiica lui Ioan Barbus de altfel, a fost exclusa din PNTCD pentru un delict de opinie, pentru delictul de a considera nepotrivita sustinerea lui Emil Constantinescu la presedintie. Acel Emil Constantinescu care a ingropat PNTCD-ul in anul 2000, conducandu-l la iesirea din Parlament, mai mic si mai scindat. Excluderea Ancai Cernea din partid a facut loc unor tineri "in linie" cu conducerea, tineri al caror nume nu ni-l mai amintim astazi nici macar noi, colegii lor...

M-am tot gandit cum as putea sa uit expunerea agramata a doctorandului in stiinte ale securitatii Ciolacu despre nationalism. Si am gasit un pasaj in cartea lui Clotilde Armand: "Atunci s-a facut lumina si m-am trezit in mijlocul Carpatilor. A fost o descoperire extraordinara. Imi amintesc aceste momente de fiecare data cand cineva ma intreaba: 'Cum ti se pare la noi? Nu-i asa ca Romania este o tara frumoasa?' - si mi se pune foarte des aceasta intrebare, aproape de fiecare data cand vorbesc pentru prima oara cu cineva. Atunci, imi amintesc de aceasta calatorie, prima data cand am fost la munte in Romania si am descoperit natura fermecatoare de sus, si spun, cu un zambet larg, cu toata sinceritatea, cu aceasta imagine in minte: 'Da, este o tara extrem de frumoasa', iar atunci, interlocutorul meu si cu mine ne unim sufleteste intr-o clipa in care stim ca avem aceeasi idee despre ce este aceasta tara, intr-o clipa de multumire fata de Dumnezeu care ne-a facut acest cadou: am vazut frumosul, aici, in Romania." Q.e.d.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Despre ce vrei sa scriem?