Comunismul, socialismul, respectiv extremismul de stânga încă seduc electoratul în Europa. În România chiar există astfel de partide, care promovează idealurile din vremea lui Dej și a lui Ceaușescu.
După 1945, respectiv după ce naziștii și aliații de extremă dreapta au pierdut Războiul, comunismul a fost importat forțat în multe state europene, la presiunea URSS. Extremismul de dreapta a fost șters.
După Revoluția română, comunismul și socialismul au fost și ele șterse cu buretele de pe scena publică. Astfel, comuniștii „de ieri” deveniseră „democrații și capitaliștii de azi”. În anii ‘90, adepții comunismului și fascismului, două ideologii radicale și opuse, nu se mai manifestau la tribuna publică, deși aveau adepți. Niciunii nu au mai contat pe scena politică, însă tabăra comuniștilor, deci extrema stângă, a rămas tolerată de lege, până astăzi.
Însă, manifestările de extremă dreapta au intrat în vizorul legislativului. În Parlamentul României, în 2002, a fost dată o lege privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. În 2015, printr-o altă lege, mișcarea legionară a fost inclusă printre organizațiile criminale, de tip fascist.
În ziua de azi, în Franța, principiile social-comuniste nu sunt repudiate. Popularitatea lui Jean Luc Melenchon, liderul „La France Insoumise” (Franța Nesupusă), partid de stânga radicală, propune reforme dure, preia idei apropiate din marxism, precum naționalizarea unor sectoare economice, redistribuirea averii etc. În Parlamentul Republicii Moldova, din 101 locuri, 26 aparțin opoziției, mai precis Blocului Comuniștilor și Socialiștilor (BCS), compus din două partide, Partidul Socialiștilor și Partidul Comuniștilor.
În România, mișcările radicale „exotice", de stânga, comuniste și socialiste, care se autointitulează „progresiste” prin statut, sunt de asemenea, legale, dar încă nu au șanse reale de a atinge vreun prag electoral.
Politologul George Jiglău distinge două tipuri de curente cu influențe comuniste.
„În primul rând, poate fi un fel de nostalgie, însă capătă dimensiunile de legendă, odată cu trecerea timpului. Nu cred că aceste percepții sunt asociate, din oficiu, cu bunăstarea, viața luminoasă din perioada lui Ceaușescu, este vorba mai degrabă despre nostalgia tinereții, pentru mulți dintre cei care se identifică cu această ideologie. Pot fi foști socialiști care cumva, pe măsură ce au înaintat în vârstă, au devenit mai radicali și, astfel, și-au spus comuniști.
În al doilea rând, poate fi un soi de simpatie față de comunismul mai occidental, mai modern, avem exemple din Franța. Un comunism care face apel la idealurile foarte progresiste, de gospodărire în comun, de comunitate puternică. Absența proprietății private, colectivismul, rămân elemente importante, dar nu cu nuanța totalitară pe care am cunoscut-o în istoria recentă. Vorbim despre un comunism mai modern, într-un stat comunist, dar în slujba cetățenilor, fără a propaga interesele unor elite", a declarat analistul pentru Ziare.com.
Comunismul pe model vechi sau nou nu are prea multe șanse de a atrage susținere, astfel încât să gestioneze marile direcții ale societății, crede profesorul universitar.
„Sunt partide mai degrabă exotice. Trebuie analizat fenomenul pentru a vedea dacă este vorba despre comunism nostalgic sau forme de comunism mai modern, un fel de neocomunism asimilat în zona democratică. Nu cred că reprezintă un pericol la adresa democrației în momentul de față. Nici acest comunism nostalgic, nici acest comunism mai 'occidental', progresist, deci vorbim despre fenomene mai degrabă benigne.
În Franța avem exemple, de asemenea, în Spania, Podemos, în scădere bruscă, care nu foloseau cuvântul comunist, dar care făceau apel la anumite idei, regăsite în perioada comunistă. Erau tineri, o mișcare generată în urma unor proteste. În Franța, Melenchon este un fel de socialist, populist, care nu spune despre el că e comunist", a mai punctat Jiglău.
Mulți dintre adepții principiilor comuniste preferă să nu utilizeze termenul de „comunist", care, în ziua de azi, are mai degrabă o încărcătură negativă.
„Ideile de pe vremea comunismului sunt foarte prezente, dar nu se folosește în spațiul public cuvântul 'comunist'. Cei care-l utilizează nu au tracțiune, deci nu de acolo vine pericolul real.
Se folosesc niște narative, niște tactici de comunicare publică, pe care le-am găsit și-n perioada regimurilor comuniste, foarte active din punct de vedere politic, latente - au fost tot timpul prezente, care acum vedem că sunt foarte prezente din punct de vedere electoral, dar care nu folosesc cuvântul 'comunist'", a mai punctat politologul.
NPCR se promovează drept continuator al fostului partid unic în perioada 1947-1989. Logo-ul conține spice de grâu și o carte pe care este imprimată secera și ciocanul. Pe site-ul oficial apare citatul „Proletari din toate țările, uniți-vă! Zdrobiți orânduirea cea crudă și nedreaptă, ce lumea o împarte între mizeri și bogați!”. Până la final de 2023, comunitatea nostalgicilor comuniști a realizat ziarul online „Scânteia” și a publicat știri despre „prietenia româno-rusă”.
NPCR își asumă, prin statut, încadrarea în zona de extremă stângă a spectrului ideologic:
„Noul PARTID COMUNIST ROMÂN – NPCR este un partid nou, progresist, un partid pentru oamenii muncii, de la oraşe şi sate, toţi cei ce cu mintea şi braţele contribuie la progresul social. Are ca doctrină ideologia comunistă elaborată de Marx şi Engels îmbogăţită în mod creator de V.I.Lenin, de Nicolae Ceaușescu şi de alţi militanţi ai mişcării muncitoreşti, socialiste şi comuniste româneşti şi internaţionale”, se arată pe site-ul partidului.
Formațiunea comunistă își propune tranziția „spre o societate de tip socialist, bazată pe proprietatea comună asupra principalelor mijloace de producţie, tip de societate ce prin modul de repartiţie a produsului social, asigură celor ce muncesc un nivel al veniturilor mai ridicat decât sistemul capitalist, raportat la acelaşi nivel al producţiei materiale, premisă pentru asigurarea unui nivel de trai optim tuturor cetăţenilor”.
De asemenea, „scopul final al Noului PARTID COMUNIST ROMÂN – NPCR îl constituie, edificarea unei societăţi cu un mod de viaţă comunist, bazată pe o înaltă conştiinţă a oamenilor, fraternitate, libertate conștient asumată în cadrul comunității și egalitate socială”, se mai arată pe site-ul oficial.
În plus, NPCR „Se opune oricăror forme de manifestare totalitară, exclusivistă sau de discriminare: etnică, politică, socială, culturală sau de orice altă natură. Se pronunţă pentru o societate democratică în care drepturile si libertăţile cetăţeneşti sînt garantate de lege şi respectate în fapt, iar poporul este suveran”.
Comuniștii contemporani, autointitulați „progresiști”, susțin că nu doresc impunerea socialismului prin forță, „ci ca o expresie de voinţă a poporului exprimată prin referendum, fiind determinată de o necesitate istorică, înaintarea societăţii româneşti spre o nouă treaptă de progres şi civilizaţie, progres ce trebuie să fie în folosul tuturor cetăţenilor, în condiţii de echitate, egalitate, libertate şi justiţie socială”.
Asociațiile-prietene ale Noului Partid Comunist Român sunt Asociația de Prietenie Româno-Rusă, Asociația „Che Guevara” și Asociația „Simon Bolivar”.
NPCR îi omagiază atât de Gheorghe-Gheorghiu Dej, reprezentant al comunismului internaționalist, al leninismului, cât și pe Nicolae Ceaușescu, dintr-un punct adept al comunismului naționalist, dar și al izolaționismului.
Pentru că lipsesc informații esențiale de pe site-ul oficial, NPCR este un partid destul de mic și dezorganizat.
Se recomandă pe site-ul oficial drept „membru fondator al Partidului Stânga Europeană”, internaționala partidelor socialiste, eurocomuniste și social-ecologiste din Europa. Logo-ul principal al partidului amintește de actualul partid aflat la guvernare, PSD, prin culorile alb și roșu, dar și font. Însă diferă însemnele. PSR utilizează ca simbol un soare, în care este scris acronimul formațiunii. Simbolul secundar este chiar stema Republicii Socialiste România, deci din perioada 1965 - 1989. Stema socialistă se afla în centrul drapelului național, decupat apoi la Revoluție. Președinte al PSR este Constantin Rotaru, un cetățean cu studii economice, în vârstă de 69 de ani, din județul Vâlcea. Rotaru a fost deputat de Vâlcea în legislatura 1992-1996, din partea Partidului Socialist al Muncii. Membrii structurilor de conducere din partid sunt publicate pe site-ul oficial.
PSR, creat în anul 2003, se consideră continuatorul Partidului Social Democrat al Muncitorilor (PSDMR), înființat în anul 1893. În 2010, PSR a hotărât să-și schimbe denumirea în Partidul Comunist Român, în 2011 a trecut la „Partidul Alianța Socialistă”. Din 2015 se numește Partidul Socialist Român (PSR).
PSR se autointitulează în programul publicat pe site-ul oficial „un partid autentic de stânga, cu un program de inspirație marxistă”, care „militează pentru înfăptuirea în România a Modelului socialist de dezvoltare durabilă, pe baza Statutului socialist de drept și a Economiei socialiste de piață”.
Spre deosebire de Partidul Comunist de dinainte de 1989, Partidul Socialist Român susține că acceptă pluralismul politic și democrația parlamentară. PSR este „un adept al reformei republicane de organizare a statului”. PSR „respinge teoriile și practicile totalitare de orice fel, dogmatismul și exclusivismul ideologic, hipercentralismul economic, precum repudierea globală a tot ceea ce e creat valoros și progresist poporul român în perioada 1944-1989”.
PSR comunică foarte activ prin intermediul propriilor platforme, pe internet.
Un alt partid format din nostalgici comuniști. Stema partidului cuprinde mai multe simboluri, de culoare galbenă, pe un fundal roșu. Simbolurile sunt, printre altele, spice de grâu și o stea. Și această formațiune susține că este adeptă a pluralismului politic. De asemenea, „colaborează cu partidele și formațiunile politice de stânga, centru-stânga, cu alte formațiuni progresiste și democratice care militează pentru consolidarea democrației și statului social de drept, pentru promovarea și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pentru suveranitatea, independența și integritatea teritorială a României”.
De asemenea, pentru a nu întâmpina probleme de legalitate, PCR - sec. XXI, „recunoaște și respectă Constituția României și legile Statului român, susține separarea puterilor în stat și pluripartitismul, respectă „Declarația Universală a Drepturilor Omului” adoptată de Organizația Națiunilor Unite la data de 10 Decembrie 1948, Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, intrată în vigoare pe 1 Iunie 2010, toate protocoalele și reglementările, în materie, adoptate de Uniunea Europeană”.
Înființat în 2015, PCR - sec. XXI notează pe site-ul oficial că „urmărește numai obiective politice, în scopul atragerii cetățenilor la stabilirea, susținerea și promovarea celor mai potrivite soluții pentru dezvoltarea economică, socială și culturală a țării, pentru înfăptuirea idealurilor de cunoaștere și progres a tuturor cetățenilor în contextul european și mondial actual și de perspectivă, determinat de revoluția tehnico-științifică contemporană”.
Un partid înregistrat în anul 2015, cu sediul în București, condus la acea vreme de către fostul miner Miron Cozma.
„Semnul permanent al Partidului Social Democrat al Muncitorilor PSDM este „triunghiul.” El reprezintă un triunghi isoscel având înălţimea egală cu jumătate din bază, în interiorul căruia se află inscripţionată prescurtarea PSDM . Semnul permanent este inscripţionat pe siglă, drapel şi alte însemne oficiale ale partidului, în aranjamente grafice aprobate de Comitetul Director, la propunerea Comitetului Executiv Central”, se arată în actul de înregistrare al partidului, ce are o prezență palidă pe internet.