Există acum două date în istoria Conferinței de securitate de la München: 2007 și 2025. Două date, două discursuri ostile care au provocat un șoc simetric în elitele de apărare și diplomatice care se reunesc în fiecare an în capitala bavareză: cel al lui Vladimir Putin și cel al vicepreședintelui Statelor Unite, J. D. Vance, scrie Le Monde.
În 2007, președintele rus, invitat pentru prima dată la München, a uimit Occidentul cu un discurs extrem de ofensator la adresa Statelor Unite, pe care le-a acuzat că doresc să instaureze o ordine unipolară. În retrospectivă, acest discurs a fost văzut ca unul dintre punctele de cotitură ale epocii post-Război Rece, primul avertisment al lui Putin către Occident.
Vineri, 14 februarie, marele aliat american s-a întors împotriva partenerilor săi europeni, fracturând Occidentul. La Washington, există un „nou șerif în oraș”, a avertizat coechipierul președintelui Donald Trump, înainte de a se lansa într-o diatribă virulentă împotriva democrațiilor europene.
În mijlocul unei lumi aflate în plină transformare geopolitică, prezența vicepreședintelui american J.D. Vance la Conferința de Securitate de la München din 2025 a stârnit un val de controverse. Discursul său, care părea mai degrabă un atac direct la adresa Europei decât o oportunitate de a construi poduri de colaborare, a adus în prim-plan un nou tip de război ideologic pe care Vance îl poartă cu vechiul continent.
Vance, cunoscut pentru viziunea sa profund conservatoare și pentru pozițiile dure față de diverse aspecte ale politicii internaționale, a vorbit despre o „amenințare internă” care ar pune în pericol viitorul Europei. Nu Rusia, nu China, ci chiar „democrațiile” europene, despre care a spus că ar fi confruntate cu o criză a valorilor fundamentale. Într-un moment în care Europa se află într-un punct de cotitură, cu multiple crize pe cap, discursul lui Vance a fost perceput de mulți ca fiind o lovitură directă la adresa valorilor tradiționale care definesc Uniunea Europeană.
„Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult în legătură cu Europa nu este Rusia. Nu este China. Este o amenințare care vine din interior”, a spus Vance, sugerând că societățile europene sunt în pericol din cauza unui proces de decădere internă. A urmat un atac la adresa migrației, despre care Vance susține că reprezintă o „provocare existențială” pentru civilizația europeană. Dar, în loc să discute despre provocările externe, Vance a îndreptat atenția asupra „mizeriilor interne” ale Europei, comparându-le cu o epidemie care riscă să distrugă structurile fundamentale ale democrației.
Această abordare a stârnit reacții vehemente din partea oficialilor europeni, care au considerat că un astfel de discurs nu face decât să adâncească prăpastia între Europa și Statele Unite. „Când un reprezentant american se prezintă în Europa și critică așa-zisele deficiențe democratice ale continentului nostru, în timp ce America însăși trece printr-o perioadă de criză politică și socială profundă, nu poți să nu te întrebi ce se află cu adevărat în spatele acestui discurs”, a comentat un diplomat european, subliniind ipocrizia acestei declarații.
Unii observatori consideră că Vance vrea să își consolideze imaginea de apărător al unui ideal conservator american, departe de compromisul multilateralismului și al colaborării internaționale. Acest tip de discurs, care atacă Europa pe teme de migrație și identitate culturală, are un scop clar: să se prezinte ca un apărător al valorilor fundamentale ale Occidentului, în fața unei Europe care, în opinia sa, riscă să își piardă identitatea.
În același timp, se ridică întrebarea despre intențiile reale ale SUA. Discursul lui Vance, ca parte din strategia mai largă a administrației Trump, pare să indice o ruptură profundă între pozițiile politice ale Statelor Unite și ale Europei. Împotriva unui climat de colaborare și securitate comună, Vance adâncește diviziunile ideologice, propunând o abordare mai unilaterală și mai agresivă în politica externă.
În final, întrebarea rămâne: ce impact va avea acest „război ideologic” asupra relațiilor transatlantice? Europa, aflată într-o perioadă de fragilitate economică și politică, va fi capabilă să răspundă cu fermitate la provocările lansate din partea unui aliat tradițional sau va ceda, din nou, presiunilor interne și externe? Răspunsul la această întrebare ar putea redefini arhitectura alianțelor globale și locul Europei în lume, spune Le Monde.