Surprinzătoare capcane puse de conjuncturile internaționale în evoluția "impetuoasă" a economiei românești, cu consecințe asupra pensionarilor

A venit și vara, am scăpat de frica gazelor, pe moment, cu energia, așa plafonată cum au “forjat-o” domnii de la Ministerul Energiei, sub supravegherea “atentă” (cum altfel, la banii lor!) a celor de la ANRE, fără nici un deranj major de la Oficiul Concurenței sau de la Protecția Consumatorului, constatând cu stupoare, că, ce au plămădit guvernanții, ne îngroapă până la gât în datorii, fără speranța unei reveniri în termeni mai prietenoși. Motivarea - simplu, economia de piață n-are morală, este care pe care, sau alte precepte “liberale” atât de dragi d-lui Florin Câțu și altora ca domnia sa.

De 6 luni și ceva, pe fondul majorărilor de prețuri la carburanți, energie și gaze, s-au făcut încasări la Bugetul de Stat cu 47% mai mari în decembrie-februarie față de aceiași perioada din 2021, o scădere la 23% în martie și cam tot așa în aprilie (deh, conflictul din Ucraina), fără să vedem recuperările masive anunțate la TVA și impozit pe profit de către ANAF, cu toată schimbarea de la vârf și promisiunea de digitalizare completă a procesului (a câta? ), repunerea în funcțiune a scanerelor de TIR-uri la granițele importante, ş.a.m.d. Nimic n-a fost scăpat. Doar că rezultatul se lasă așteptat... De bani… să nu vorbim.

Paradoxul care intrigă pe mulți dintre guvernanții care se gândesc la “bunăstarea” semenilor lor, e, că, de ce cresc prețurile la pompa de carburanți tot mai des, de aia traficul pe străzi, șosele și autostrăzi, e mai aglomerat. Cred eu, că nimeni nu poate înțelege că în secolul 21, nu mărești prețul la carburant să micșorezi traficul, pentru că mobilitatea este o a doua natură a oamenilor acum. Nu mai poți întoarce roata la anii 1930, ca să-i înghesui în tramvaie sau trăsuri. Doar setea fără margini a celor din sectorul energetic, girați de toate organismele de reglementare și de Ministerul Energiei, de îmbogățire rapidă, fără scrupule, face ca situația excepțională din piața mondială, cu conflictul din Ucraina, cu embargourile puse Rusiei pe carburanți, gaze și energie, să fie folosite ca pretext pentru specula deșănțată (și e un cuvânt moale) pe spinarea conaționalilor, care sunt puși cu spatele la zid de mirobolanta reglementare a “pieței libere,” creată de PNL și continuată și de actuala coaliție, fără ca elemente esențiale, care ar putea așeza prețurile în matca lor, să fie luate în considerare. Poate, de teamă să nu-i deranjeze pe actorii din piața reglementată așa de bine.

După cele două faze de “plafonare” consfințite prin OUG, de către Guvernul Nicolae Ciucă, am ajuns la prețuri cel puțin duble la energie și gaze, ofertele din piața concurențială nu reflectă deloc costurile avute de producătorii autorizați, controalele efectuate devoaland revânzări succesive a aceleiași cantități de energie, fără ca, după sancțiunile “drastice”, și amenzile “exemplare” date celor în abatere, să se constate vreo revenire în parametrii civilizați al tarifului de Kw sau Kwh. Dacă stau și mă gândesc că aproape de 50% din aceste valori sunt diverse prestații sau accize care se varsă la Bugetul de Stat, cad pe gânduri și mă întreb cât e fantezie și cât e realitate din această bătaie de joc, numită “piață concurențială”.

Cu bătaia de joc, am mai avut parte de-a lungul anilor, și hai să spunem că ne-am cam obișnuit să fim desconsiderați. Dar, parcă, ca acum, n-a fost niciodată. Nu este posibil ca după o lună de existență, din salariul sau pensia ta, să plătești gazul și curentul, restul de 20-30% trebuind să-l împărți pentru celelalte obligații fiscale sau funcționale, cu mâncarea și medicamentele făcând acrobații demne de yoghini. Dacă cumva mai e și un copil în casă... s-a rezolvat problema.

S-a tot bătut moneda pe coșul minim de consum, care în 2021 era cca 2800 lei/pers. Acum s-a dus “pe rău în sus “ (era mai bine ”în jos”, ca în poezie, că poate se întărea Leul față de Euro) și a ajuns la cca 3100lei/pers. Când se discută în CES acest aspect, toată lumea sare în sus – vai, cum o să putem suporta o creștere de 50% a salariului minim, Ministerul de Finanțe nu a venit cu nicio inițiativa să reducă corespunzător impozitele până la nivele de net de 3000-3500 lei, a păstrat grila de impozitare ca și la salariile de 5000 de lei sau mai mari.

Și vedem acum în piața forței de muncă, că cca 5 milioane de conaționali (rezultatele recensământului vor spune cifra relativă, dar asta e opinia mea) sunt deja plecați, fără ca ceva să-i determine să se întoarcă, pentru că le e, sigur, mai bine acolo. Vedem că cei aduși din Nepal, Vietnam și alte țări cu o “tradiție” muncitorească, extraordinară, necesită salarii de 3500-4000 net, pe lângă alte obligații date de reglementările internaționale privind migrația forței de muncă (numai la ai noștri nu se aplică, când sunt trimiși în Germania sau Italia, pe contracte dubioase). Și atunci te întrebi, ce fel de țară vrem să avem peste 10 ani? Să vedem pe Calea Victoriei numai alte naționalități, cum se vedeau pe Rue de Rivoli, în Paris, din 1998? Pentru că francezii nu mai erau prin zona.

Dacă această forță de muncă ar fi chiar calificată pentru meseriile la care aplică, nu aș comenta. Dar am avut ocazia să văd prieteni de-ai mei chinuindu-se cu 30-40 de migranți, fiind în culmea fericirii când au reușit să scape de ei, după câteva luni. De profit de pe urma lor… să lăsăm.

Și atunci? Ce vor să facă acești domni guvernanți cu națiunea, pe care, nu se lasă, vor numai ei s-o conducă. Ce reglementare minune se gândesc să aplice, să mărească salariile la un nivel în care cei care-și vând forța de muncă, să fie mulțumiți și să nu mai plece în alte țări, dacă veniturile sunt aproximativ comparabile (nu vrea nimeni să câștige ca în Luxemburg din prima, dar nici cu 400 de Euro nu-i da ghes nimănui să-și întemeieze o familie și să facă rate la o casă, că nu e vreo bancă să-i dea, la salariul asta, un împrumut.

Asta nu au înțeles guvernanții noștri când au pus jaloanele în primele forme de economie de piață. Toată lumea din alte țări, indiferent că este pe salariul minim sau au mai mult, pot să facă un credit pe care îl pot plăti - 300-400 Euro rată - mai rămân și cu bani pentru o viață decentă, nu risipă, dar munca lor pe care o vând, are valoare. Nu degeaba Germania, motorul economiei UE, mărește de la 1 octombrie 2022 ora de manoperă, de la 10.45 Euro/oră la 12 Euro/oră. Patronii de acolo nu dau faliment dacă măresc așa de mult salariul mimim?... Vorbim de 232 Euro/luna creștere. De ce? Pentru că ei înțeleg că salturile din piața energiei, inflația, trebuiesc compensate, dacă mai vor să aibă forță de muncă calificată și aceștia să fie mulțumiți de realizările lor la sfârșitul zilei de muncă. Altfel, e o utopie “fumată” deja: “Jane, fă-te că muncești, că și ei se fac că te plătesc”. Și nu cred că, la nivelul inferior de calificare, ce face un german în 4 zile, romanul nostru se chinuie 20-21 de zile să facă la fel. Am spus de multe ori că ceva e putred la statistică, dar cu atât m-am ales. Conjunctura era nefavorabilă unor modificări structurale - anii ‘96-2000.

De când s-au pus bazele remodelării economiei noastre în regim de piață concurențială, nu am văzut o preocupare a guvernanților pentru protejarea forței de muncă, pentru mărirea constanta și bine potrivită cu necesitățile viitoare, a locurilor de muncă noi, cu specializări de nișă, care mai de care mai complicate, dar din care patronii pot alege, și salariații pot pleca acasă, după o zi de muncă, mulțumiți de câștiguri.

Au încercat sindicatele, prin anii ’94-97 să mai facă ceva demonstrații, să ridice în agenda publică nivelul de trai scăzut al salariaților. Dar n-a durat mult. Unii din lideri s-au dus în politică, unde erau foarte determinați să schimbe legislația, să schimbe lucruri, stări de fapt, etc. Au fost înregimentați în starea amorfă a majorității mediocre din care era și mai este format, încă, fiecare partid din Parlament sau din afara sa.

Consecință, din toate idealurile cu care porniseră la drum, în care-și puseseră încrederea membrii de sindicat care-i sustinuseră, s-a ales praful și pulberea, mulți cu pretenții de lideri providențiali, acum fiind simpli anonimi, fiecare cu regretele și cu conștiința lui.

Și dacă ei n-au reușit să creeze, împreună cu partidele de la guvernare, un cadru prin care să poată păstra și crește forța de muncă locală, să determine comportamente civilizate ale patronatelor față de muncitori, care nu aveau altă șansă să se recalifice datorită vârstei, unii având meserii care nu mai erau căutate, cine să o facă?

Avarismul și fățărnicia celor care s-au ocupat cu privatizarea societăților comerciale înființate după 1990, vânzare numai în pierdere a activelor, dizolvarea multor societăți care aveau nevoie numai de ceva tehnologizare și câteva importuri de completare, pentru terenul pe care erau amplasate, mult mai valoros pentru noii acționari, decât chinul producției, care trebuia modernizată, trebuiau plătite salarii și utilități, într-un cuvânt, trebuia pus osul la treaba. Ei, dar de asta aveam noi nevoie? Bineînțeles că nu. Mai ușor se închidea activitatea, se trimiteau oamenii în șomaj sau li se plăteau câteva salarii compensatorii și după aceea, se revarsa butoiul cu miere peste ei și familiile lor, după ce înstrăinau terenul pentru dezvoltări imobiliare.

Între timp, cei care ieșeau la pensie erau purtați pe drumuri cel puțin trei luni, până reușeau să completeze dosarul de pensie. Și când vedeau că după 30 sau 35 (după gen) de ani de muncă, de abia au cu ce să-și plătească întreținerea și utilitățile, se luau cu mâinile de cap și încercau să reziste cât pot. Câți dintre ei n-au murit cu obida în suflet că au muncit o viață întreagă, cu speranța că la pensie or să trăiască, cât le-a fost scris, măcar decent. Nu s-a putut. Și nimeni nu e vinovat. Mai ceva ca în tragediile grecești – destinul implacabil.

Din toată avuția care a existat în 1990 nu cred că statul mai deține ceva de valoare în sectorul economic care să poată fi pus gaj la vreun împrumut extern. Și despre creanțe de încasat - nici o vorba. Nu e treaba dumneavoastră, e răspunsul dat, în cel mai bun caz.

S-a făcut o nouă lege a pensiilor, cu chiu cu vai a fost votată în Parlament de toate partidele, a fost promulgată de Președintele României din 2018. În această lege, cei care au lucrat la ea, spun că au corectat inechitățile existente în legislația anterioară, a fost elaborată o nouă formulă de calcul a pensiilor, favorabilă echitabil și bărbaților, și femeilor.

După părerea mea, faptul că aplicarea legii trebuia să înceapă în 1 septembrie 2021, ea fiind publicată în 8.07.2019 în Monitorul Oficial, deci în vigoare, a fost cea mai mare eroare politică a PSD, care a și plătit pentru asta, deși a fost primul partid în alegerile parlamentare. Dar scorul nu i-a permis să facă guvernul.

(O să-mi spuneți de precizările la Legea 127, ce prevedeau majorarea punctului de pensie în 2019 și în 2020 - și, la ce le-a folosit? Trebuie talent și la dresul busuiocului, și puțin noroc).

La fel de vinovat a fost și PNL, când la asumarea răspunderii pe Legea Bugetului de stat pe 2020, în ianuarie 2020 a susținut sus și tare, că a prevăzut fondurile pentru aplicarea Legii 127/2019, și în septembrie 2020 a dat 14%, după care în februarie 2021, guvernul Câțu a trecut prin guvern prorogarea completă a Legii 127, după 1 septembrie 2023. Tot ce s-a desprins din dezbaterea media sau cea politică, a fost că această lege este nesustenabilă, că ce se colectează la Fondul de Pensii nu este suficient pentru majorările impuse de noua lege. Și că efortul bugetar ca să acopere aceste majorări ale punctului de pensie prevăzut în Lege, ar fi fost de 17 mld Lei. Inutil să reluăm toate fazele, amuzante acum, atunci erau tragice, ale doamnelor Violetă Alexandru și Raluca Turcan, pentru că ele decideau atunci existența noastră, mai bună sau mai rea. Si a fost după competenţa domniilor lor.

Ce a fost interesant din toată disputa, politică, socială, profesională, și cum mai doriți să-i spuneți, a fost că nimeni din cei prezenți la dezbateri nu a prezentat concret, care este cuantumul încasărilor lunare la Fondul de pensii, restanțele și care sunt contribuabilii restanțieri, care sunt valorile nerecuperate de la societăți dizolvate și situația recuperărilor de la acționari legali.

Ce rețin, dar poate nu am înțeles eu bine, cineva care, prin 2019, era Ministrul Muncii, a declarat într-o emisiune TV că deficitul în luna noiembrie la Fondul de Pensii era de 4 mld Lei, că în luna decembrie 2019 soldul va fi zero, iar în luna ianuarie 2020 soldul va fi pozitiv. Asta datorită mutării celor 10.5% de la angajator la angajat, cumulându-se un procent de 21% din fiecare salariu, care nu mai putea fi omis, pentru că angajatorul risca să fie dat în judecată de către angajat. Dar știm că în decembrie 2019 a venit guvernul Orban la putere… Și n-a mai fost nici o discuție despre sold și nici despre cât se colectează la Fondul de Pensii.

Această remarcă a fost făcută o singură dată, după aceea, fiind direct interesat, am urmărit atent fiecare discurs al decidenților pe problema pensiilor. Niciunul nu a mai făcut vreo referire la cât se colectează, care sunt restanțele și cine sunt restanțierii. Dacă sunt sume care se transferă de la Bugetul de Stat lunar către Fondul de Pensii, să se facă publice, este în interesul tuturor ca principiul transparenței să se aplice și în acest caz. Nu cred că am fost singurul atent la acea declarație a acelui Ministru al Muncii, care sunt convins că, citind aceste rânduri, își aduce aminte ce a declarat. Și acum, are toate pârghiile la dispoziție să redea demnitatea seniorilor, aruncată în derizoriu atâția ani.

În prezent, procentul acela de 9,4% introdus de dl. Ghinea în PNNR, spun cei avizați, îi împiedică să facă o nouă majorare a pensiilor având în vedere situația economiei și inflația care a depășit prognozele și așa sumbre, cu toate că, păreri avizate ale unor lideri externi și ale Președintelui României, cereau ca nu pensionarii să suporte dezastrul creat în piață de acțiunile Rusiei. Aici conjunctura a fost favorabilă seniorilor, poate pentru prima dată, după mulți ani de ignorare. Dacă se mai și aplică…

Iar nimeni nu spune ce se întâmplă legal, dacă se depășește acel procent de 9,4%, oricum arbitrar (cum să aduni indemnizații, soldele militarilor, ajutoarele celor de la CAP și să le spui la toate pensii). Ce contribuții s-au plătit, bine, nu de către oameni, dar trebuia ca statul să preia această sarcină și să verse în fondul de pensii, contribuții, conform legislației în vigoare, la nivelul pensiilor pe care le achita acelor persoane în baza diverselor legi date, după părerea mea, fără precizarea clară a sursei de finanțare. Așa cum pentru pensionarii Caselor de Pensii, banii au fost virați de către Ministerul de Finanțe, lunar în toți anii de muncă, așa ar fi trebuit acum, pentru cei care nu au avut prevăzut achitarea contribuțiilor de pensii, statul să le achite Caselor de Pensii sumele necesare pentru plata acestora. Sunt convins că dacă, contribuțiile tuturor celor care intră în procentul actual de 9.4% din PIB, ar fi fost vărsate în Fondul de Pensii, nu s-ar mai fi pus problema lipsei fondurilor de aplicare a Legii 127. Este o opinie, m-aș bucura să aflu un punct de vedere avizat și argumentat pe problemă.

Dezamăgirea mare este că, tocmai cei care au inițiat și susținut legea 127/2019 în toate fazele ei până la promulgare, acum se ascund, după ce s-a stabilit în PNNR o nouă lege a pensiilor, lucrată cu Banca Mondială. Pot înțelege forța unui text oficial într-un document al Statului Român. Pot înțelege că nu poate fi retras sau modificat, fără consecințe. Ce nu înțeleg, este de ce, cine a introdus fără să aibă documente legale în spate, semnate de responsabilii pe problemă, nu răspunde legal în orice formă, pentru crearea acestei nedreptăți unor milioane de cetățeni, care așteaptă de ani buni corectarea inechităților și un nivel de trai decent. Nu poate fi mai bun cu mult acest trai, dacă cei mai mulți pensionari au, după calculul formulei vechi, pensii în jurul unui punct de pensie. Și ce nu mai înțeleg de ce nu s-a creat până acum un Forum cu participarea principalelor organizații de pensionari, Ministerul de Finanțe, Ministerul Muncii, Ministerul Economiei, MAPN, Ministerul Justiției, Ministerul de Interne, care să ia în discuție Legea 127, să vadă ce nu este bun, după nici doi ani de la promulgare, să înlocuiască articolele prin consens și să treacă la aplicare. Poate dl. ministru Câciu mai face o surpriză și reușește să facă ANAF să încaseze măcar la nivel de 45-50% din datoriile contribuabililor către Bugetul Statului. Și să pună la dispoziție Ministerului Muncii resursele necesare corectării nedreptăților și majorării punctului de pensie, indiferent pe ce Lege. Nu de alta, dar așa poate îl mai spală de păcate pe colegul sau de la Muncă, cu cele 120 de zile păsuire, de care a uitat, ca și când n-ar fi spus nimic la începutul guvernării.

Cred că treaba asta cu modificările la Lege n-ar dura mai mult de 30 de zile.

Digitalizarea, bat-o vina!

Și mai e o problemă, introducerea în format digital a dosarelor de pensii. Pe 30 iunie 2011, s-a introdus REVISAL-ul. Deci de 11 ani, tot ce s-a transmis la Casele de Pensii, este în format electronic. Din timpul d-nei Raluca Turcan, am înțeles că se introduc dosare de pensii în format electronic. Dânsa spunea acum un an și ceva, că a introdus cca 1.500.000 de dosare în format digital. Cu noua coaliție s-a urgentat digitalizarea dosarelor și s-au angajat cca 1000 de specialiști, pentru accelerarea procesului. Dl. Budăi ne comunica de curând, că are cam 2.500.000 de dosare gata (?!), sperând că le va termina până la sfârșitul anului pe toate.

Dacă ne luăm după ce a fost pus REVISAL-ul să facă, atunci ar fi trebuit ca toate dosarele de pensionare date la Casele de Pensii, după 30.06.2011, să fie în format digital, din care conform programului existent pentru calculul pensiei, se extrag din baza de date a REVISAL, datele necesare stabilirii drepturilor fiecărui pensionar.

Deci, pe această logică, problema ar fi digitalizarea dosarelor de pensii de dinainte de 30.06.2011.

Într-o comunicare transparentă și aplicată, oficialii, cu asta ar fi trebuit să înceapă. Situația actuală, câte dosare sunt în format de hârtie, câte dosare în format electronic necesită refacerea bazei de date pentru că nu mai corespunde sau nu este compatibilă cu algoritmul de extragere de date folosit pentru calcularea pensiei, câte dosare sunt gata de recalculare la zi.

Statistica, bat-o vină ne arată cât este media de viață în România și vedem că, peste 74 de ani sunt puțini care trec, doamnele fiind mai longevive – 78 de ani. Deci pe această bază, câți pensionari peste 74 de ani mai sunt în plată (aceștia oricum sunt incluși în REVISAL) Numai cei peste 76 de ani ar mai putea avea dosarele în format de hârtie.

Cred că o reevaluare rapidă a ce a mai rămas din pensionari, după pandemia care a decimat în principal această categorie de vârstă, cu stabilirea corectă a cifrei de dosare de digitalizat, se impune. Pentru respectul față de cei care au mai supraviețuit acestei pandemii distrugătoare.

O lume mai bogată, este o lume mai bună și la suflet. Cred că am fost remarcați cu bunătatea noastră și sufletul nostru bun, la primirea refugiaților din Ucraina. Deși numai bogați nu suntem. Dar ne-am făcut datoria de creștini. Și sunt mândru de poporul meu pentru asta.

Dar ar fi bine ca această bunătate să nu fie considerată o slăbiciune, și ca atare, să fie continuată bătaia asta de joc cu majorarea/nemajorarea pensiilor, mărirea/nemărirea salariilor pe criterii subiective, stabilite de “personalităţi”de talia d-lui Ghinea. Războiul din Ucraina a adus o stare excepțională în evoluția fiecărei națiuni.

Dacă coaliția aceasta, care scârţiie din toate încheieturile, crede că mai dorește să intre la guvernare, ar face bine să se gândească repede și aplicat, ca mai sus. Pensionarii nu mai au timp de experimente, 1 an, 2 ani. Pentru unii dintre ei, acești ani sunt ultimii pe acest Pământ.

Obligația dumneavoastră, domnilor guvernanți este să îi respectați și să le acordați mijloacele necesare pentru o viață demnă acum, pentru că dacă a fost ceva construit, manufacturat sau crescut în pământ pentru hrana populației actuale, ei bine, aceștia au făcut-o. Cu prețul multor sacrificii, știute numai de ei și familiile lor. Dacă nu puteți, lăsați locul liber, poate sunt alții capabili să găsească soluții acolo unde dumneavoastră ezitați, sau nu aveți curajul.

Cine a tot susținut avantajul competitiv, pe motiv că în acea conjunctură, investitorii căutau piețe cu forță de muncă ieftină şi calificată, să facă bine să plătească acum. Nici investitorii n-au venit (sau n-au rămas după marcarea profitului), și nici pensionarii din acele societăți nu sunt măcar mulțumiți de nivelul pensiei lor. Dar noi ducem dorul celor plecați de acasă pentru un trai mai bun, bucurându-ne de avantajele tehnologiei, în comunicarea cu aceștia. Dar atât. Ei contribuie la alt sistem de pensii, au altă perspectivă, sunt oameni împliniți pe toate planurile. Aceasta este comoara pierdută de dumneavoastră domnilor guvernanți și politicieni, pe care n-o s-o mai recuperați niciodată. Pentru că n-au plecat cei mai slab pregătiți sau fricoși. Mă întreb, dumneavoastră domnilor politicieni, cine or să va plătească pensiile?

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...