Ministrul Nita transforma eolienele in bumerang

Ministrul Nita a inceput numaratoarea inversa. Saptamana aceasta expira cele 30 de zile in care trebuia sa aiba loc dezbaterea publica a celei mai controversate modificari legislative initiate de la inceputul anului de actualul guvern pe terenul economiei romanesti: diminuarea schemei de sprijin care sustine investitiile in industria regenerabilelor asa cum fusese ea stabilita de legea 220/2008.

Mutarea ministrului Nita poate fi inteleasa. Modul in care a facut-o, insa, mai greu.

In primul rand, trebuia sa notifice Comisia Europeana in privinta modificarilor avute in vedere.

Cand joci intr-un joc, respecti regulile. A respecta niste reguli nu te face mai putin independent (ca s-a invocat si chestiunea suveranitatii). Dar pentru ca cineva a prevazut aceasta situatie, in lege 220 a fost introdusa o clauza suspensiva potrivit careia noile prevederi nu pot intra in vigoare fara un aviz favorabil al entitatii europene.

In al doilea rand, sunt multe tari europene care au operat deja sau dezbat reducerea schemei de sprijin acordata industriei regenerabilelor. Guvernele respectivelor tari au fost supuse unui "efect de foarfece", prinse intre presiunile bugetare - criza datoriilor suverane inca bantuie Europa - si temerile legate de erodarea consumului ca urmare a cresterii pretului la electricitate.

Cum austeritatea a devenit mantra batranului continent, s-au apucat cu totii sa taie de pe unde s-a putut. Inclusiv din schemele de sprijin alocate investitiilor "verzi".

Efectul este de bumerang, pentru ca manevra descurajeaza toate investitiile pe termen lung, nu doar cele in regenerabile. Acele guverne care au ales sa o faca brutal au in fata perspectiva unui val de procese pe care investitorii in astfel de proiecte.

Si marea amenintare nu vine dinspre investitorii mici si mijlocii (apropo, in Germania, au fost create de aceasta industri zeci de firme mici si mijlocii, coloana vertebrala a oricarei economii functionale), ci de la gigantii din private equity care au pariat pe industria cu cea mai rapida crestere din ultimii ani - tehnologiile verzi. Si cum bine se stie, acesti "big boys" ai economiei globale nu pleaca la cumparaturi fara o armata de avocati dupa ei.

Inca de anul trecut, unii si-au aratat coltii. In decembrie, peste 70 de companii si asociatii au redactat o scrisoare deschisa catre Comisarul european pentru Energiei, Gunther Oettinger, in care i se cere sa ia masuri impotriva acelor state membre care introduc schimbari retroactive in schemele nationale de sprijin a investitiilor in productia de energie din surse regenerabile.

Tot anul trecut - cazul este in asteptare - 11 investitori straini, membri ai International Photovoltaic Investors Club (IPVIC) au amenintat ca vor da in judecata statul ceh dupa ce, la sfarsitul lui 2010, a legiferat aplicarea unei impozitari retroactive cu 26% a profiturilor companiilor care au investit in proiecte solare.

Procesele pregatite de IPVIC ar putea costa statul ceh in jur de 10 miliarde de euro, potrivit Ceskapozice.

Este limpede. Cineva trebuie sa plateasca factura pentru ca Romania sa nu-si pericliteze atingerea tintelor "verzi" - 38% din consumul total de electricitate, pana in 2020, trebuie sa provina din surse regenerabile.

Daca o face, iarasi are de dat bani, si inca multi, dat fiind ca penalitatile sunt intre mii si zeci de mii de euro pe zi in functie de gravitatea ...abaterii de la traiectoria prestabilita la momentul aderarii la UE. Si statul oricum are de dus lupte grele pe frontul deficitului bugetar.

Taind din schema de sprijin pentru a pastra pretul la electricitate la un nivel suportabil de toti consumatorii, pune insa pe fuga investitiile in acest gen de proiecte si, in general, in proiecte pe termen lung unde investitiile se fac "bona fide" (vezi cele in infrastructura).

Si la nivel european, potrivit Marlene Holzer, purtatorul de cuvant al Comisarului European pentru Energie, guvernele au dreptul sa amendeze schemele de sprijin agreate tot de ele, dar UE nu crede ca pentru piete si mult asteptata redresare economica aceasta politica de stop and go va fi benefica.

Mai mult, ratiunea sprijinirii acestor noi tehnologii, incepand de prin anii 2000, a fost tocmai de a impulsiona recuperarea economiei globale lovite de criza financiara din 1997.

La aceasta perspectiva, sa adaugam si valul de procese cu care ameninta de mai bine de un an investitorii in aceasta industrie. In opinia lor, toate aceste modificari retroactive sunt o forma de inselaciune, in exprimarea lui Nektarios Kessidis din cadrul DWS, un fond de investitii din Frankfurt,care gestioneaza 1,2 miliarde de euro.

Si, ca in orice inselaciune, va trebui pedepsita, drept pentru care este nevoie de un singur proces intentat de un astfel de investitor unui guvern la Curtea Europeana de Justitie.