Business Focus: Antreprenoriatul: Profesie vs Vocație

De ce eroarea unui judecător nu-i totuna cu omisiunea. Când se aplică decizia CCR privind prescripția după condamnare - MOTIVARE

Miercuri, 08 Februarie 2023, ora 21:30
8726 citiri
De ce eroarea unui judecător nu-i totuna cu omisiunea. Când se aplică decizia CCR privind prescripția după condamnare - MOTIVARE
Omisiunea se mai poate rezolva, pe când eroarea judiciară rămâne „bătută în cuie”. FOTO: Ionuț Mureșan

Condamnații a căror pedepse au fost pronunțate definitiv după ce judecătorii au omis să constate incidența prescripţiei ar putea scăpa de pușcărie, în timp ce aceia în cazul cărora instanța a luat în discuție această chestiune și a respins-o vor rămâne după gratii, reiese din ultima decizie a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte.

Urmare a deciziei CCR pe tema prescripției, interpretările judecătorilor au fost diferite. De exemplu, Bogdan Olteanu a scăpat de tragerea la răspundere penală în dosarul traficului de influență pe 1 milion de euro în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu deoarece faptele erau prescrise cu un an înainte ca acesta să fie condamnat la 5 ani de închisoare.

E drept că Bogdan Olteanu a obținut câștig de cauză, dar nu pe calea contestației în anulare, ci pe cea a revizuirii.

În schimb, Lucian Duță a depus o contestație în anulare împotriva deciziei de 6 ani de închisoare pentru o mită de 6 milioane de euro și a pierdut chiar dacă, la fel ca Bogdan Olteanu, a invocat în apel că faptele s-ar fi prescris.

În cazul Vanessei Youness, femeia care a fost condamnată la 3 ani de închisoare pentru trafic de influență după ce ar fi luat 1,5 milioane de euro de la Dinu Pescariu pentru a interveni în vederea prelungirii contractelor Microsoft, judecătorii au decis să o elibereze provizoriu, până ce ICCJ soluționează chestiunea de drept a aplicării prescripției în cazul contestației în anulare.

Argumentele au fost că Vanessa Youness fusese condamnată cu o zi după decizia CCR, iar la momentul dezbaterilor finale nu a fost dezbătută intervenția prescripției.

În prezent, contestația în anulare a Vanessei Youness este încă pe rol, cu următorul termen pe data de 28.02.2023, când instanța va decide dacă acesta se va întoarce sau nu la pușcărie.

De ce eroarea unui judecător nu-i totuna cu omisiunea

Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat motivarea Decizia nr. 82/2022 prin care a respins ca inadmisibile sesizările trimise de curțile de apel din București și Brașov pe tema aplicării prevederilor deciziei CCR pe tema prescripţiei.

Sesizarea Curții de Apel București a fost formulată chiar în dosarul Vanessei Youness, iar cea a Curții de Apel Brașov era legată de cazul unui bărbat condamnat după ce a condus fără permis.

Pe scurt, cele două instanţe cereau lămuriri dacă incidența prescripţiei răspunderii penale mai poate fi constatată sau nu în calea extraordinară de atac a constestației în anulare.

Instanțele întrebau dacă este o omisiune sau o eroare din partea unui judecător a se pronunța cu privire la incidența prescripţiei după condamnarea definitivă a unui inculpat.

Înalta Curte a respins sesizările considerând că în doctrină și în practica judiciară sunt suficient de clare cu privire la această chestiune, iar problema sesizată nu este o veritabilă chestiune de drept.

Totuși, în dispozitivul deciziei, judecători explică de ce unii condamnați pot scăpa de pedeapsă – chiar dacă este definitivă – urmare a hotărârii CCR, pe când alții nu.

Cheia problemei – așa cum se desprinde din conținutul deciziei ICCJ – este diferența dintre omisiunea unui judecător de a aplica prescripția și eroarea unui judecător de a nu o aplica.

În viața de zi cu zi, în ambele cazuri ar părea că se impune rejudecarea unui astfel de proces.

În fond, fie că un om stă în pușcărie pe motiv că judecătorul a omis să se pronunțe asupra unei chestiuni, fie că de după gratii pentru că un magistrat a comis o eroare de judecată – e același lucru, iar situația ar trebui îndreptată.

Dar logica juridică e aparent diferită de cea a bunului simț, tot așa cum e greu de înțeles de ce în matematică minus cu minus dă plus.

La fel, Înalta Curte a explicat că dacă judecătorul a omis să ia în discuție incidența prescripţiei cel condamnat ar mai avea o șansă, pe calea contestației în anulare.

Dar, în cazul în care inculpatul a invocat prescripția, dar judecătorul i-a respins argumentul din eroare, atunci nu se mai poate face nimic, deoarece s-ar aduce o atingere principiului atutorității de lucru judecat.

Cine scapă de condamnarea definitivă prin prescripție și cine nu

De altfel, pe data de 25 octombrie 2022, atunci când Înalta Curte a dat dreptate Curții Constituționale și a statuat că România nu a avut legislație cu privire la întreruperea cursului prescripţiei în perioada 2018-2022, judecătorii au mai decis următoarele:

„Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii”.

Iată cum detaliază ICCJ problema incidenței prescripţiei în contestația în anulare:

  • „Procedând la o examinare comparativă a sesizării pendinte în raport cu cea cu care a fost învestit Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi care a fost soluţionată prin Decizia nr. 67/2022, se constată că prezenta sesizare se circumscrie, în esenţă, aceleiaşi probleme de drept care a fost analizată şi rezolvată de instanţa supremă.
  • Faptul că titularii sesizării au îmbrăcat sub o altă formă chestiunea litigioasă nu este în măsură să fundamenteze admisibilitatea prezentei sesizări şi să susţină caracterul de actualitate al acesteia, întrucât, indiferent de ipotezele particulare indicate în conţinutul sesizărilor, dezlegarea din Decizia nr. 67/2022 este aplicabilă şi în privinţa problemelor de drept cu care a fost învestită instanţa supremă în prezenta cauză.
  • S-a reţinut că orice greşită apreciere a instanţei cu privire la incidenţa cauzelor de încetare a procesului penal constituie o greşeală de drept, ce implică reevaluarea fondului hotărârii judecătoreşti astfel pronunţate, însă „omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal reprezintă o eroare de procedură, în acest caz instanţa neanalizând aspectele ce ar putea determina o soluţie de încetare a procesului penal”.
  • Concluzionând, Curtea Constituţională a reţinut (paragraful 34) că omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei cauze de încetare a procesului penal poate face obiectul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, pe când soluţia greşitei nedispuneri a încetării procesului penal, în situaţia în care instanţa, în mod eronat, a constatat lipsa incidenţei unei cauze de încetare a procesului penal, nu face obiectul de reglementare al textului criticat.
  • Cu toate acestea, având în vedere natura instituţiei recursului în casaţie, greşita pronunţare a instanţei cu privire la lipsa incidenţei unei cauze de încetare a procesului penal este necesar a fi reglementată la art. 438 din Codul de procedură penală.
  • Atât practica judiciară (…), cât şi doctrina (…), este unanimă în a considera că, în etapa admisibilităţii în principiu, instanţa examinează (…) dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, (…) şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.
  • În concluzie, analiza legii penale mai favorabile (…) este o analiză de fond, o judecată asupra temeiniciei contestaţiei în anulare ce nu poate fi realizată în procedura admisibilităţii în principiu, care vizează o verificare formală a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru introducerea unei astfel de cereri.
  • Fiind unanim acceptat că în procedura admisibilităţii în principiu nu se realizează o analiză de fond, cum ar fi în cazul concret analiza legii penale mai favorabile, nu se poate susţine că problema de drept expusă în prima întrebare de către instanţa de trimitere este de natură a da naştere, în mod previzibil, unor interpretări judiciare diferite, care să legitimeze intervenţia instanţei supreme prin mecanismul hotărârii prealabile”, se arată în decizia ICCJ.

Scandalul prescripției explicat pe scurt

Contestația în anulare e doar una dintre căile extraordinare de atac prevăzută de legislația din România împotriva unei decizii definitive. Condamnații mai au la îndemână recursul în casație, revizuirea și contestația la executare, însă fiecare sunt strict reglementate de noul Cod penal. În vechiul cod, în vigoare până în 2014, împotriva apelului inculpaţii puteau declara recurs.

Odată cu decizia CCR pe tema prescripţiei, unii inculpați au beneficiat din plin de vidul legislativ din 2018-2022, pe când alți nu.

Legislația din România prevedea termene generale de prescripție, reglementate de art. 154 Cod penal care spunea că răspunderea penală se stinge după un anumit timp, strict legat de pedeapsa cu închisoarea pentru o infracțiune sau alta. De exemplu, pentru infracțiunile a căror limite de pedeapsă sunt cuprinse între 5 și 10 ani, faptele se prescriu după 8 ani.

Totodată, legislația prevedea și cazuri de întrerupere a termenului de prescripție, în ideea că în unele cazuri complexe durata anchetei și a cercetării judecătorești (pe fond și în apel) nu ar fi suficiente pentru tragerea la răspundere a celor vizați.

Art. 155 din Codul penal (așa-numita prescripție specială) spunea că termenul de prescripție se suspendă ori de câte ori autoritățile efectuează un act de procedură pe care i-l comunică inculpatului, după care curge un nou termen de prescripție. Acesta este articolul pe care CCR l-a declarat neconstituțional, în ideea că „orice act” ar putea prelungi ancheta pe un termen nedefinit.

Motivul pentru care o profesoară condamnată pentru relații sexuale cu un copil de 10 ani cere anularea sentinței
Motivul pentru care o profesoară condamnată pentru relații sexuale cu un copil de 10 ani cere anularea sentinței
O femeie din Australia condamnată pentru relații sexuale cu un copil de 10 ani contestă sentința și spune că ar trebui anulată. Ea e de părere că femeile nu ar trebui considerate...
Purtătorul de cuvânt al Meta, condamnat în Rusia la şase ani de închisoare, în lipsă, pentru „apărarea terorismului”. Facebook şi Instagram au fost interzise din 2022
Purtătorul de cuvânt al Meta, condamnat în Rusia la şase ani de închisoare, în lipsă, pentru „apărarea terorismului”. Facebook şi Instagram au fost interzise din 2022
Un tribunal militar din Moscova l-a condamnat luni pe purtătorul de cuvânt al Meta Platforms, Andy Stone, la şase ani de închisoare, pentru ”apărarea publică a terorismului”, un verdict...
#contestatie, #prescriptie, #Inalta Curte de Casatie si Justitie, #motivare, #condamnare , #justitie