Vadim si rescrierea patriotismului

Autor: Augustin Ofiteru - cercetator
Joi, 17 Septembrie 2015, ora 07:23
7989 citiri

Nu, nu este un articol despre moartea tribunului.

Aceasta a creat, cum era de asteptat, un soi de galceava iritata bipolara prin presa romaneasca si cu atat mai mult prin mediile de socializare, ceea ce nu este deloc surprinzator intrucat, detestat de unii ori apreciat de altii, omul, un potentat dintotdeauna al sistemului, aproape ca ajunsese presedinte in paraplegica democratie a anilor 2000.

Sa ma scuze amatorii de invataminte poporale de provenienta indoielnica, insa pentru mine sintagma "despre morti numai de bine" este de o stupizenie alarmanta, cu atat mai mult cu cat faptele sale, iar nu omul, raman sa defineasca un caracter.

Iar caracterul acesta despre care vorbim in particular este exponentul cel mai fidel al unui intreg corp social pe care, fara urma de malitiozitate, eu il voi numi grupul idiotilor utili.

Ii rog pe cei ce vor fi tentati sa vada acest apelativ ca pe o jignire sa inteleaga ca aceasta sintagma este pur si simplu cea mai potrivita. Daca vor citi pana la capat, vor intelege de ce.

Oricat de complexe ar parea politica, interesele geo-strategice sau viata noastra de zi cu zi, in subsidiar exista o citire care poate transcende aceasta complexitate, nu in sensul unui demers simplist, ci in scop de simplificare a intelegerii tabloului.

Complicatele probleme ale oamenilor de azi, de ieri sau de acum un mileniu sunt in fapt aceleasi. Intreg jocul se reduce la teoria controlului. Si acum si pe vremea grecilor sau asirienilor, au existat permanent grupuri de oameni amatori sa preia controlul si mari mase de oameni al caror singur si primordial scop a fost acela de a-si pastra libertatea.

Conflictele istorice, fara exceptie, nu au fost decat expresia interesului unora de a controla si a altora de a fi lasati sa-si traiasca viata dupa propriile optiuni. Singura diferenta dintre istoria antica si cea moderna este ca acum, mai mult ca oricand, acest joc se petrece la scara globala, insa pe acelasi fundament.

Nu degeaba drepturile omului, oricat de multe vor fi fiind ele astazi pe tabla de materii, decurg din doar cateva drepturi fundamentale, intre care cele mai importante sunt viata si libertatea.

Doctrinele politice nu pot fi vazute, prin aceasta prisma, decat ca incercari sociale, mai mult sau mai putin reusite, de a garanta aceste aspiratii umane fara de care nimic nu poate avea sens.

Si aici ajungem la esenta problemei, intrucat aceste drepturi sunt eminamente drepturi ale individului, iar nu ale sistemelor care incearca sa le puna in practica.

Pentru a-si asigura aceste necesitati vitale, viata si libertatea, oamenii au fost nevoiti sa se asocieze in functie de optiuni, chiar daca optiunea poate insemna si gruparea tribala, ca expresie primordiala a nevoii de supravietuire si de aparare eficienta.

Traiul in interiorul comunitatilor ce impartasesc aceleasi valori este principalul garant al libertatii individuale. Cu cat ne indepartam mai mult de individ si comunitate, insa, cu atat jocul controlului incepe sa fie mai evident si sa faca parte din realitatea sociala.

Pentru ca natura umana include si nevoia unora de a prelua controlul asupra celorlalti. Cu cat comunitatile sunt mai mari, cu atat impresia libertatii individuale este mai pregnanta, dar realitatea efectiva mai departe de scopul initial.

Agregarea relatiilor s-a produs ca urmare fireasca a acestor tendinte si a adus cu ea oportunitati mai mari pentru unii dintre indivizi de a-si exercita controlul la o scara din ce in ce mai mare.

Lucrurile au mers astfel, in sens crescator, iar incepand cu Revolutia Franceza paradigma s-a mutat in sfera transnationala, globalizata, cea in care traim si astazi. Sa nu uitam ca Napoleon este cel care a inventat notiunea de armata nationala, iar rezultatul a fost in mod necesar razboiul mondial numarul zero.

Germenii globalizarii se pierd in negura timpurilor, incepand poate chiar cu faimoasa Magna Carta Libertatum, cand problemele oamenilor, asa cum evidentiam, erau aceleasi ca in zilele noastre.

Asta pentru cei care inca mai cred despre cruciade ca erau facute in numele apararii credintei. In numele, da, pentru, nicidecum. De-asta nici nu se spune ofensiva libertatii, cat protejarea ei are implicit o conotatie defensiva.

Dar nimic nu poate fi folosit mai usor pentru a controla decat chiar nevoia de libertate. Incet, dar sigur marile aliante au luat locul coeziunii comunitare, in cautarea sigurantei. Siguranta cui? Siguranta asigurarii libertatii individuale. Cu ce pret? Cu cel al acceptarii individuale a "controlului" ca parte a jocului. Aproape cinic, nu-i asa?

Pe scurt, asa s-a ajuns astazi ca globalistii sa vada in nationalism o amenintare directa, acesta fiind pentru "strategii" transnationali o cochilie continatoare a comunitatilor locale si indivizilor, una foarte greu de digerat.

Nationalismul trebuia, pentru acest motiv, dizolvat. Dreapta si stanga politica de astazi se confunda pana la contopire atunci cand vine vorba de suprimarea libertatilor individuale. Asta pentru ca totalitarismul comunist si-a demonstrat deja ferocitatea, iar dreapta oficiala de astazi, cel putin cea preponderenta, cea promovata agresiv de sistem, a abandonat demult idealul "parintilor fondatori", care si-au inceput cladirea unei natiuni cu expresia "dreptul la cautarea fericirii".

Intr-un fel, modelul constitutiei americane, mai aproape de John Locke decat de Rousseau, a avut marea sansa sa fie schitat dupa ce ghilotinele lui Robespierre au semanat groaza, confundand principiul separarii religiei de stat cu impunerea prin sabie a ateismului statal.

Si aici ne intoarcem la rolul idiotilor utili, printre care si Vadim. Motorul prin care se poate compromite cel mai usor notiunea de patriotism, vazuta ca valoare definitorie a natiei si a valorilor sale comune, este asocierea acesteia in perceptia publica cu nationalismul isteric xenofob, revendicativ si justitiar.

Calitati la care sus numitul a fost piatra de temelie pentru istoria Romaniei de dupa '89. Cacealmaua alegerilor prezidentiale din anul 2000 nu a fost decat modul in care politicienii romani de extractie KGB-ista si-au insusit indicatiile lui Gorbaciov, rezumate simplu prin cuvintele "we'll hug Europe to death".

Asta ar face din Iliescu un agent globalist? Da, dar nu vad nicio contradictie in termeni, din moment ce iesim din paradigma est-vest si intram in cea a lucrurilor relevante pentru individ, nu pentru cei care vor sa-l foloseasca pe post de soldatel social.

Mi-e teama si ca alegerile din 2014 nu au fost decat o reeditare a conceptului, doar ca pus in practica dintr-un alt sens, oprit undeva la jumatate intre grupurile de influenta care au si produs cacealmaua respectiva, ca "alegere" nu se poate numi. Care sunt sensurile si directiile, doctrinele si punerea in scena, in contextul acestei discutii, este oricum nerelevant.

De buna seama, linia de demarcatie dintre patriotism si nationalism strident este foarte usor de trecut. Acesta pentru ca interesul national este o sintagma mult prea usor de utilizat si infinit mai greu de aplicat. Nu pentru ca nu am intui care este acesta, ci pentru ca exista prea multi mercenari ai ideilor dispusi sa peroreze despre el fara a-l accepta ca principiu.

Si de ce l-ar accepta daca pentru multi patria e acolo unde le e bine, nu acolo unde le sunt radacinile, pe care multi nu le au deloc (ghinionul lor), sau daca interesul personal legitim este confundat cu interesul personal in dauna celorlalti?

Impresia democratiei este mult mai usor de creat atunci cand exista triburi de diverse culori care se cotonogesc savuros in mediul public, cu ceva nerv si cu mult decor scena.

Cat timp vom confunda patriotismul cu Vadim si altii ca el, nu va fi greu pentru ceilalti idioti utili, delatori, minimalizatori si rescriitori de concepte pe simbrie, sa faca jocul papusarilor din umbra (aceiasi care tin itele tuturor categoriilor).

De aceea, pentru mine, toti aceia care urla despre natiune cu clabuci la gura si mana pe ciomag, ca si aceia care incearca sa dilueze patriotismul prin asociere cu aceasta atitudine, nu sunt decat parte a aceluiasi joc. Fac parte din acest grup aceia care imi denigreaza traditiile, aceia care-mi indeasa pe gat notiuni (si drepturi) care-mi sunt straine, toti cei dispusi sa-si flexeze ideile in functie de cine ii plateste, toti cei care vor sa importe anapoda modele de civilizatie ce implica in mod necesar nivelarea cu buldozerul (vezi caznele sterile de creare a unei "natiuni europene", solidara pana la primul val de refugiati), precum si aceia care incearca sa ma faca sa-mi uit istoria sau s-o inteleg gresit.

Pentru ca eu imi extrag aspiratia spre libertate din ceea ce iubesc, nu din ceea ce urasc. Iar acesta vine, in mod firesc, prin familie si comunitate spre natiune, abia apoi spre ceilalti oameni cu care ma aseman si care imi sunt in mod necesar mai aproape decat unii care maine nu ar avea nicio problema sa-mi dea in cap pentru a-mi impune credintele lor.

Fata de acestia este normal sa am reticente si vreau sa-mi pastrez inclusiv libertatea de a le exprima, fara a fi considerat xenofob de nu stiu ce regula impusa de sus in jos.

Pentru ca nu exista regula buna pe care sa fii nevoit sa o urmezi prin coercitie, cat timp binele si raul se invata acasa cu mult timp inainte sa stii sa citesti, pentru a consulta Codul Penal pe spete.

Spatiul de civilizatie si valori comune exista doar daca trece prin aceasta scara graduala, de la mic la mare. Aceasta inseamna pentru mine libertate si patriotism, asa vad eu toleranta, morala si umanismul.

Iar daca unii ma vor considera anacronic, habotnic, nationalist sau incorect politic, date fiind rescrierile de termeni la moda, nu pot sa le spun decat ca ei insisi sunt acum, aici, pentru ca istoria geme de imperii disparute, dar are putine exemple de natiuni apuse. Si sa le amintesc faptul ca "cine da libertatea pentru siguranta nu le merita pe niciuna".

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Citește și:
Sorin Grindeanu, somat să oprească „petrecerea cu muzică şi brânzeturi fine” din trenul regal pe 1 decembrie. „Blasfemie lăutărească”
Sorin Grindeanu, somat să oprească „petrecerea cu muzică şi brânzeturi fine” din trenul regal pe 1 decembrie. „Blasfemie lăutărească”
Liderul PNL Iaşi, deputatul Alexandru Muraru, îi cere ministrului Transporturilor să stopeze o petrecere privată, cu muzică lăutărească, ce ar urma să fie organizată în vagoanele...
Funcția obținută de Marcel Ciolacu în rândul social-democraților europeni. „Acest post mă onorează”
Funcția obținută de Marcel Ciolacu în rândul social-democraților europeni. „Acest post mă onorează”
Liderul social-democrat Marcel Ciolacu a declarat sâmbătă, 26 noiembrie, că numirea sa ca vicepreşedinte al Internaţionalei Socialiste la nivelul Europei Centrale şi de Est reprezintă o...