Ziare.com

Vadim si rescrierea patriotismului

de Augustin Ofiteru, cercetator
Joi, 17 Septembrie 2015, ora 07:23

   

Vadim si rescrierea patriotismului
Augustin Ofiteru
Nu, nu este un articol despre moartea tribunului.

Citeste toate textele scrise de Augustin Ofiteru pentru Ziare.com

Aceasta a creat, cum era de asteptat, un soi de galceava iritata bipolara prin presa romaneasca si cu atat mai mult prin mediile de socializare, ceea ce nu este deloc surprinzator intrucat, detestat de unii ori apreciat de altii, omul, un potentat dintotdeauna al sistemului, aproape ca ajunsese presedinte in paraplegica democratie a anilor 2000.

Sa ma scuze amatorii de invataminte poporale de provenienta indoielnica, insa pentru mine sintagma "despre morti numai de bine" este de o stupizenie alarmanta, cu atat mai mult cu cat faptele sale, iar nu omul, raman sa defineasca un caracter.

Iar caracterul acesta despre care vorbim in particular este exponentul cel mai fidel al unui intreg corp social pe care, fara urma de malitiozitate, eu il voi numi grupul idiotilor utili.

Ii rog pe cei ce vor fi tentati sa vada acest apelativ ca pe o jignire sa inteleaga ca aceasta sintagma este pur si simplu cea mai potrivita. Daca vor citi pana la capat, vor intelege de ce.

Oricat de complexe ar parea politica, interesele geo-strategice sau viata noastra de zi cu zi, in subsidiar exista o citire care poate transcende aceasta complexitate, nu in sensul unui demers simplist, ci in scop de simplificare a intelegerii tabloului.

Complicatele probleme ale oamenilor de azi, de ieri sau de acum un mileniu sunt in fapt aceleasi. Intreg jocul se reduce la teoria controlului. Si acum si pe vremea grecilor sau asirienilor, au existat permanent grupuri de oameni amatori sa preia controlul si mari mase de oameni al caror singur si primordial scop a fost acela de a-si pastra libertatea.

Conflictele istorice, fara exceptie, nu au fost decat expresia interesului unora de a controla si a altora de a fi lasati sa-si traiasca viata dupa propriile optiuni. Singura diferenta dintre istoria antica si cea moderna este ca acum, mai mult ca oricand, acest joc se petrece la scara globala, insa pe acelasi fundament.

Nu degeaba drepturile omului, oricat de multe vor fi fiind ele astazi pe tabla de materii, decurg din doar cateva drepturi fundamentale, intre care cele mai importante sunt viata si libertatea.

Doctrinele politice nu pot fi vazute, prin aceasta prisma, decat ca incercari sociale, mai mult sau mai putin reusite, de a garanta aceste aspiratii umane fara de care nimic nu poate avea sens.

Si aici ajungem la esenta problemei, intrucat aceste drepturi sunt eminamente drepturi ale individului, iar nu ale sistemelor care incearca sa le puna in practica.

Pentru a-si asigura aceste necesitati vitale, viata si libertatea, oamenii au fost nevoiti sa se asocieze in functie de optiuni, chiar daca optiunea poate insemna si gruparea tribala, ca expresie primordiala a nevoii de supravietuire si de aparare eficienta.

Traiul in interiorul comunitatilor ce impartasesc aceleasi valori este principalul garant al libertatii individuale. Cu cat ne indepartam mai mult de individ si comunitate, insa, cu atat jocul controlului incepe sa fie mai evident si sa faca parte din realitatea sociala.

Pentru ca natura umana include si nevoia unora de a prelua controlul asupra celorlalti. Cu cat comunitatile sunt mai mari, cu atat impresia libertatii individuale este mai pregnanta, dar realitatea efectiva mai departe de scopul initial.

Agregarea relatiilor s-a produs ca urmare fireasca a acestor tendinte si a adus cu ea oportunitati mai mari pentru unii dintre indivizi de a-si exercita controlul la o scara din ce in ce mai mare.

Lucrurile au mers astfel, in sens crescator, iar incepand cu Revolutia Franceza paradigma s-a mutat in sfera transnationala, globalizata, cea in care traim si astazi. Sa nu uitam ca Napoleon este cel care a inventat notiunea de armata nationala, iar rezultatul a fost in mod necesar razboiul mondial numarul zero.

Germenii globalizarii se pierd in negura timpurilor, incepand poate chiar cu faimoasa Magna Carta Libertatum, cand problemele oamenilor, asa cum evidentiam, erau aceleasi ca in zilele noastre.

Asta pentru cei care inca mai cred despre cruciade ca erau facute in numele apararii credintei. In numele, da, pentru, nicidecum. De-asta nici nu se spune ofensiva libertatii, cat protejarea ei are implicit o conotatie defensiva.

Dar nimic nu poate fi folosit mai usor pentru a controla decat chiar nevoia de libertate. Incet, dar sigur marile aliante au luat locul coeziunii comunitare, in cautarea sigurantei. Siguranta cui? Siguranta asigurarii libertatii individuale. Cu ce pret? Cu cel al acceptarii individuale a "controlului" ca parte a jocului. Aproape cinic, nu-i asa?

Pe scurt, asa s-a ajuns astazi ca globalistii sa vada in nationalism o amenintare directa, acesta fiind pentru "strategii" transnationali o cochilie continatoare a comunitatilor locale si indivizilor, una foarte greu de digerat.

Nationalismul trebuia, pentru acest motiv, dizolvat. Dreapta si stanga politica de astazi se confunda pana la contopire atunci cand vine vorba de suprimarea libertatilor individuale. Asta pentru ca totalitarismul comunist si-a demonstrat deja ferocitatea, iar dreapta oficiala de astazi, cel putin cea preponderenta, cea promovata agresiv de sistem, a abandonat demult idealul "parintilor fondatori", care si-au inceput cladirea unei natiuni cu expresia "dreptul la cautarea fericirii".

Intr-un fel, modelul constitutiei americane, mai aproape de John Locke decat de Rousseau, a avut marea sansa sa fie schitat dupa ce ghilotinele lui Robespierre au semanat groaza, confundand principiul separarii religiei de stat cu impunerea prin sabie a ateismului statal.

Si aici ne intoarcem la rolul idiotilor utili, printre care si Vadim. Motorul prin care se poate compromite cel mai usor notiunea de patriotism, vazuta ca valoare definitorie a natiei si a valorilor sale comune, este asocierea acesteia in perceptia publica cu nationalismul isteric xenofob, revendicativ si justitiar.

Calitati la care sus numitul a fost piatra de temelie pentru istoria Romaniei de dupa '89. Cacealmaua alegerilor prezidentiale din anul 2000 nu a fost decat modul in care politicienii romani de extractie KGB-ista si-au insusit indicatiile lui Gorbaciov, rezumate simplu prin cuvintele "we'll hug Europe to death".

Asta ar face din Iliescu un agent globalist? Da, dar nu vad nicio contradictie in termeni, din moment ce iesim din paradigma est-vest si intram in cea a lucrurilor relevante pentru individ, nu pentru cei care vor sa-l foloseasca pe post de soldatel social.

Mi-e teama si ca alegerile din 2014 nu au fost decat o reeditare a conceptului, doar ca pus in practica dintr-un alt sens, oprit undeva la jumatate intre grupurile de influenta care au si produs cacealmaua respectiva, ca "alegere" nu se poate numi. Care sunt sensurile si directiile, doctrinele si punerea in scena, in contextul acestei discutii, este oricum nerelevant.

De buna seama, linia de demarcatie dintre patriotism si nationalism strident este foarte usor de trecut. Acesta pentru ca interesul national este o sintagma mult prea usor de utilizat si infinit mai greu de aplicat. Nu pentru ca nu am intui care este acesta, ci pentru ca exista prea multi mercenari ai ideilor dispusi sa peroreze despre el fara a-l accepta ca principiu.

Si de ce l-ar accepta daca pentru multi patria e acolo unde le e bine, nu acolo unde le sunt radacinile, pe care multi nu le au deloc (ghinionul lor), sau daca interesul personal legitim este confundat cu interesul personal in dauna celorlalti?

Impresia democratiei este mult mai usor de creat atunci cand exista triburi de diverse culori care se cotonogesc savuros in mediul public, cu ceva nerv si cu mult decor scena.

Cat timp vom confunda patriotismul cu Vadim si altii ca el, nu va fi greu pentru ceilalti idioti utili, delatori, minimalizatori si rescriitori de concepte pe simbrie, sa faca jocul papusarilor din umbra (aceiasi care tin itele tuturor categoriilor).

De aceea, pentru mine, toti aceia care urla despre natiune cu clabuci la gura si mana pe ciomag, ca si aceia care incearca sa dilueze patriotismul prin asociere cu aceasta atitudine, nu sunt decat parte a aceluiasi joc. Fac parte din acest grup aceia care imi denigreaza traditiile, aceia care-mi indeasa pe gat notiuni (si drepturi) care-mi sunt straine, toti cei dispusi sa-si flexeze ideile in functie de cine ii plateste, toti cei care vor sa importe anapoda modele de civilizatie ce implica in mod necesar nivelarea cu buldozerul (vezi caznele sterile de creare a unei "natiuni europene", solidara pana la primul val de refugiati), precum si aceia care incearca sa ma faca sa-mi uit istoria sau s-o inteleg gresit.

Pentru ca eu imi extrag aspiratia spre libertate din ceea ce iubesc, nu din ceea ce urasc. Iar acesta vine, in mod firesc, prin familie si comunitate spre natiune, abia apoi spre ceilalti oameni cu care ma aseman si care imi sunt in mod necesar mai aproape decat unii care maine nu ar avea nicio problema sa-mi dea in cap pentru a-mi impune credintele lor.

Fata de acestia este normal sa am reticente si vreau sa-mi pastrez inclusiv libertatea de a le exprima, fara a fi considerat xenofob de nu stiu ce regula impusa de sus in jos.

Pentru ca nu exista regula buna pe care sa fii nevoit sa o urmezi prin coercitie, cat timp binele si raul se invata acasa cu mult timp inainte sa stii sa citesti, pentru a consulta Codul Penal pe spete.

Spatiul de civilizatie si valori comune exista doar daca trece prin aceasta scara graduala, de la mic la mare. Aceasta inseamna pentru mine libertate si patriotism, asa vad eu toleranta, morala si umanismul.

Iar daca unii ma vor considera anacronic, habotnic, nationalist sau incorect politic, date fiind rescrierile de termeni la moda, nu pot sa le spun decat ca ei insisi sunt acum, aici, pentru ca istoria geme de imperii disparute, dar are putine exemple de natiuni apuse. Si sa le amintesc faptul ca "cine da libertatea pentru siguranta nu le merita pe niciuna".

Despre ce vrei sa scriem?
Harta alegerilor locale 2020. Lista cu toti candidatii la consiliile judetene si la primariile marilor orase din Romania
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 5254 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
14 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Vadim nu a fost singur!

Sunt mii de romani care sunt vocali, care lupta pentru drepturile lor si ale semenilor, care lupta pentru Romania!
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihnesca pe Corneliu Vadim Tudor!

 

"Mi-e teama ca alegerile din 2014 n-au fost decat o reeditare"

Frumos.
Iar asta cu "Mi-e teama si ca alegerile din 2014 nu au fost decat o reeditare a conceptului" m-a uns pe inima. Mai ales ca vine dupa plenara de ieri a CC a USL, unde tovarasii au aplaudat a lehamite un discurs aparent inocent, dar la fel de nociv ca al lui CV-T, tocmai prin inutilitate. Ioana Ene a remarcat si dumneai de altfel aceasta.

Toate aceste sute de mii de romani nationalisti

trebuie sa inteleaga ca in lumea moderna de astazi locul Romaniei si romanilor este in alianta nord atlantica (NATO) si in Uniunea Europeana. De unii singuri si izolati, ca nationalisti exclusivisti, nu am avea nici o sansa. Sunt anumite tari ramase izolate in lume (unele tari din Africa sau din America de Sud, sau Coreea de Nord si Cuba care au ramas izolate datorita sistemelor comuniste inchise si nedemocratice pe care si le mentin) si toate acestea reprezinta cazuri de inapoiere si populatii sacrificate.
Dupa intrarea noastra in NATO si in Uniunea Europeana, Corneliu Vadim Tudor, cu mesajul si politica lui ultr-nationaliste, a devenit anacronic in raport cu aspiratiile nord-atlantice si europene ale statul roman.
S-ar putea sa gresesc, dar mie mi se pare o greseala si o gafa ca in 2009 sa ne prezentam in Parlamentul Uniunii Europene cu un cioban semi-analfabet (Becali) si un ultra-nationalist (Vadim Tudor). Acestia doi nu au avut ce cauta si nu au ce cauta in politica noastra, atat timp cat directiile statului roman sunt cu totul altele decat mesajele lor limitat nationaliste si de multe ori cu accente sovine si rasiste.

Locul nostru

este acolo unde să fim alterați cat mai puțin, deci acolo unde putem fi liberi și in siguranță (in această ordine). Putem fi in NATO și EU și fără a renunța la noi inșine. Pentru că trecerea de la o tiranie la alta se face mereu cu vorbe dulci și idealuri mari. Scopul, după cum incercam să arăt, este altul.

marea problema, domnule Ofiteru,

este ca neto-alteran, nu ne altereaza altii atat de mult cat ne alteram din interior.
Printre instrumentele acestei alterari metodice sunt si preudopatriotismul galgaitor si nationalismul agresiv despre care vorbiti in articol si care nu fac decat sa oculteze sentimentele identitare firesti. Daca puteti, cititi manualul lui Beria unde cinicul personaj indica mijloacele de dominare a popoarelor cucerite (e vlabil si pentru cucerirea din interior). Distrugerea/bararea adevaratelor elite, dispretul pentru ceea ce este national si finalmente o stare de jena cand este vorba de o identitte nationala, sfaramarea legaturilor dintre oameni (natiune, credinta, familie, trecut comun, proiecte de viitor comune etc.), promovare unor mediocritati santajabile si manipulabile, uniformizarea societatii la nivelul de jos, coborarea nivelului de educatie, stimularea urii etc., etc. - iata in mare ce le indica Beria celor pregtiti sa tina in frau popoare intregi ! Si asta acum aproape 100 de ani ! Nu vi se pare de cea mai acuta actualitate ?

Cat despre sorgintea "patriotismului " tribunului ... admiratia lui pentru Putin si relatia cu Dughin spun la fel de mult ca si odele sale pentru Ceausesti.

Sunt atatea de discutat ...
Iubirea de neam si tara este un sentiment profud, pemanent si discret. Intinsec fiintei. Precum iubirea pentru parinti sau frati pe care majoritatea oamenilor o poarta discret in adancul fiintei.

O observatie: Constitutia SUA a fost scrisa in 1787 si a intrat in

vigoare in 1789, asadar inainte de momentul ghilotinelor lui Robespierre in Franta (1793-1794). Nu dupa.

 

Adevărat!

Doar că "epidemia" ce avea să vină (Marea Teroare), se vedea deja cu ochiul liber in impotența politică a lui Ludovic al XVI-lea, in boala psihică deloc abstractă a lui Rousseau ce a ținut loc de "constituție" pentru idioții utili făptuitori ai Revoluției Franceze (cu mult inainte de 1787). In acest sens spuneam, personajele cheie ale revoluției americane erau perfect conștiente, la momentul redactării Constituției, de ceea ce avea să se intample pe "bătranul continent". Și cum ar putea fi altfel, de vreme ce globalizarea nu e o lucrare de ieri, de azi...

citat din articol: "modelul constitutiei americane

...a avut marea sansa sa fie schitat DUPA ce ghilotinele lui Robespierre au semanat groaza...". Sa fim seriosi: ati gresit, se mai intampla. Nu e nici o tragedie.

Termeni "pretiosi" si pseudo-paradigme conceptuale imaginare

Iubirea de patrie (de tara) care, nu-i asa « e un zid », a ajuns de un timp sa fie tratata pejorativ. Nationalismul a fost rau privit si de comunisti (ca doar de aceea era Socialista Internationala) si de capitalistii liberali (ce au impus Mondializarea).

Astazi doar marginile dreapta si stanga a spectrului politic mai indraznesc sa faca afirmatii de genul « Iubirea de Patrie ». Iar pentru asta sunt periodic taxate de « extremiste ».

Altminteri, oameni zarghiti cat vezi cu ochii. Insa nu « natura umana include nevoia de a prelua controlulcelorlalti », ci patologia psihica. Mai pe sleau nebunia unora sau altora.

Cat despre « libertate », aceasta este o stare de spirit.

 

Libertatea e o stare de spirit

Motiv pentru care natura umană (care poate include și patologii ca nevoia de control) este exact motivul care va face mereu acest demers ilegitim imposibil. Nu degeaba progresiștii de ieri și de azi atacă la esența naturii umane, nu la factorii sociali care o inconjoară.

Erată

"a avut marea sansa sa fie schitat dupa ce ghilotinele" se va citi "a avut marea sansa sa fie aplicat dupa ce ghilotinele"

 

un exemplu

de cum luneca si se adapteaza notiunea de popor :

Acum aproape 30 de ani intr-un orasel pestrit din regiunea pariziana fiecare isi purta originile culturale fara ostentatie. Erau kabilii (berberi din nordul Africii, cuceriti si musulmanizati de arabi) care se simteau diferiti de concettenii lor arabi din Algeria ori Maroc) erau arabii, erau indieni de diferite religii, erau africani sud-sararineni de diferite culturi din Mali, Senegal, Coasta de Fildes etc. Fiecare isi purta cultura fara ostentatii si fara a intra in conflict cu ceilalti sau cu cetatenii de origini europene. Nicio femeie nu purta gelaba cu exceptia marocancelor carora le este specifica. Nici vorba sa-si acopere parul, cu atat mai putin fata. La nici 30 de ani distanta toti acesti oameni se declara facand parte dintr-un popor mususulman, unic. Portul gelamalei s-a generalizat, fetitele isi acopera podoaba capilara de la 7 ani, barbatii (cu exceptia catorva africani care-sipastreaa vestmantul din sudul Saharei)) au adoptat halatele si tichia traditionala , tinerii sunt barbosi si au inceput sa-si voaleze nevestele, sa le impuna *** pe care nici mamele si nici bunicile lor n-au purtat-o. Acestia, toti isi asumo singura identitate, comuna indiferent de radacinile fiecaruia : poporul muslman.

Interesant ca in timp ce europenii sunt "pudici" in ceea ce priveste identitatea lor, acestia si-o afirma strident si nu fara mandrie. Pentru ca simt ca prn unire si numar SUNT o forta. Noi ne divizam in falsa lumina a corectitudinii politice ...

E drept ca lor, profetul le-a spus : "inmultiti-va si va promit pamantul" pe cand pe noi Mantuitorul ne-a povatuit : "daca cneva iti da o palma, intinde si obazul celalalt" iar "daca ai doua camasi, da una celui care nu are". Sunt doua fundamente culturale care pot explica multe din cele ce sunt astazi probleme de actualitate.

N-o sa schimbam noi lumea, domnule Ofiteru (sic ! nu va mai botez !) dar macar de-am intelege pentru a ajunge sa intelegem si cate ceva din noi insine ...

 

ocolim, din "pudoare" ori inertie, subiectul "*** utili"

O analiza aprofundata ar conduce insa la punerea in chestiune a democratiei insesi. Am fost crescuti in idealul democrtiei ceea ce implica egalitatea indivizilor si drepturile cantitatii asupra calitaii. E bine ? E rau ? Nici nu avem filtre pentru calitate iar criteriul cantitatii pare a trimitte la alt principiu drag : eglitatea.

Nu numai ca cei "prosti dar multi", vorba lui Lapusneanu, determina prin ponderea lor in alegeri, mersul societatii, dar ei sunt si masa manipulabila, deci instrument in mana celor interesati si lipsiti de scrupule. Si ce usor este sa impui autocontrolul prin filtrul politicului corect ... printre altele, bine induse prin controlul mass mediei ! Iluzia dmocratiei este perfecta in timp ce se instaleaza dictatura frumos camuflata in vorbe.

Nu am, nu vad si cred ca nu avem alternativa la democratie. Mai ales ca am fost crescuti in lumina principiului egalitatii, atat de crestin in esenta. Si nimeni nu si-a pus cu seriozitatea aceasta problema, incorecta politic.

??????????????????????????????????

 

ocolim, din "pudoare" ori inertie, subiectul "*** utili"

O analiza aprofundata ar conduce insa la punerea in chestiune a democratiei insesi. Am fost crescuti in idealul democrtiei ceea ce implica egalitatea indivizilor si drepturile cantitatii asupra calitaii. E bine ? E rau ? Nici nu avem filtre pentru calitate iar criteriul cantitatii pare sa se armonizeze cu alt principiu drag : eglitatea.

Nu numai ca cei "prosti dar multi", vorba lui Lapusneanu, determina prin ponderea lor in alegeri, mersul societatii, dar ei sunt si masa manipulabila, deci instrument in mana celor interesati si lipsiti de scrupule. Si ce usor este sa impui autocontrolul prin filtrul politicului coresct ... printre altele, bine induse gratie controlului mass mediei ! Iluzia democratiei este perfecta in timp ce se instaleaza dictatura frumos camuflata in vorbe.

Nu am, nu vad si cred ca nu avem alternativa la democratie. Mai ales ca am fost crescuti in lumina principiului egalitatii, atat de crestin in esenta. Nimeni n-a indraznit sa puna cu seriozitatea aceasta problema, incorecta politic.

??????????????????????????????????

P.S. 100% deacord cu ultima dumneavoastra postare de pe blog.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor