Editorial: Un dulap indragostit

Flacarile din ochii lui Costel Busuioc nu i-au convins pe toti ca fantastica intamplare care i s-a infipt in destin ca un arc intr-un trup tanar de brad e un eveniment ce trebuie comentat. Am ascultat cativa analisti si artisti care i-au expediat povestea pe taramul banalitatii, intrebandu-se daca nu cumva cantaretii de opera n-ar trebui sa se simta jigniti de vreme ce ei trudesc cu ochii in portativ ani de zile fara sa remarce cineva ca exista.

Cand ajungi sa treci nesimtitor pe langa un camp de maci care se iubesc cu patima cu spicele de grau, pe langa un pui de catel abandonat pe malul raului, strans intr-o punga, sa moara de lipsa de aer, daca nu moare inecat, sau pe langa un copil descult caruia cineva i-a azvarlit in praful drumului o jumatate de portocala, trebuie ca ti-i sufletul tare pustiu.

Iar intamplarea lui Costel Busuioc este una dintre acele ocazii menite a te pune pe ganduri si-ti umple inima de scanteiute - daca o mai ai, daca nu cumva ai uitat-o intr-un dulap vechi, mort si plin de praf, unde tantile care dau cu matura isi tineau ustensilele, pana le-a cumparat altul, din plastic maro.

Ce e atat de greu de priceput? Asa-i, vocea lui Costel mai trebuie slefuita pentru a curge perfect prin ea notele puse de Verdi in teribila "Traviata", nu e suficient un ambitus larg, capetele lui trebuie rotunjite, timbrul unde se simte cel mai bine trebuie batatorit, specialistii mai trebuie sa descopere, pentru a-l ajuta, cat de jos e laringele, cat e de deschis faringele, cum e centrata coloana sonora, pentru a-l indruma spre o cariera de tenor liric, dramatic sau buff.

Dar toate imperfectiunile din diamantul neslefuit care a fost descoperit in gatul romanului palesc in fata fiorului pe care-l transmite celor care-l asculta. Or cati tenori absolventi de Conservator reusesc sa creeze impresia ca nu au in plamani un dulap, in ciuda tehnicii perfecte si a posibilitatii de-a stapani fara efort nota Do din octava mica, limita de jos?

S-a spus mereu ca pianistii japonezi au o tehnica imbatabila, dar le lipseste caldura. Asa cum nordicilor le lipseste patima. Costel Busuioc debordeaza de ele, desi n-a studiat solfegiu - nici nu stiu daca are habar sa citeasca o partitura si nu cumva canta dupa ureche.

Cu multa munca - si casa Sony nu are de ce sa nu investeasca in a-l ajuta sa studieze, deoarece isi va scoate banii inzecit - , romanul va reusi in cativa ani sa ajunga pe marile scene ale lumii. Vor fi ani grei, dar si Enrico Caruso a avut mult de furca pentru a-si perfectiona acutele, iar Placido Domingo "ciupea" Do-urile.

Si va trebui sa mai aiba un strop de noroc si sa nu fie privit de tenorii cu scoala de sus - Luciano Pavarotti s-a nascut in familia unui brutar sarac, cantaret amator, si a debutat tarziu, la 26 de ani, dintr-un noroc (titularul unui rol s-a imbolnavit).

Pana cand va reusi si Costel Busuioc sa se perfectioneze astfel incat sa ajunga la Scala sau Covent Garden, el reprezinta o poveste, si nu "o stire", cum a spus maestrul Ion Cristoiu.

O poveste care-i poarta pe multi romani cu gandul intr-o lume la care nici macar nu indraznesc sa viseze. Le induce intr-un ungher al inimii senzatia ca istoriile cu zane ar fi reale, daca am crede in ele, iar peronul 9 si trei sferturi, zidul in care intra Harry Potter pentru a patrunde in lumea vrajitorilor, chiar exista.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...