Colindele de Crăciun. Când au luat naștere și ce semnificație au

Colindele, una dintre cele mai vechi manifestări ale folclorului religios românesc, s-au păstrat din generație în generație și au răsunat în fiecare an în casele creștinilor.

Minunate creații populare, colindele sunt dedicate în special nașterii lui Iisus Hristos.

Cuvântul ”colind” provine din latinescul ”Calendae Ianuarii”, denumire pe care o aveau sărbătorile păgâne din preajma Anului Nou, atunci când se făceau urările de belşug pentru noul an. Tot atunci se împărţeau şi daruri celor care colindau, obicei care s-a păstrat până astăzi, potrivit Adevărul.

Cum au luat naștere colindele și ce semnificație au

Încă din primele veacuri creștine, cântările liturgice au reprezentat o formă prin care Biserica și-a exprimat învățătura dogmatică. Mărturii cu primii creștini care cântau astfel de imnuri există din secolul I. În scrisoarea guvernatorului Pliniu către împăratul Traian, apare mențiunea că, ”în Bitinia, creștinii se adunau sâmbătă spre duminică, luau o masă nevinovată și cântau imnuri lui Hristos, ca unui zeu”, potrivit dexologia.ro. În secolul al III-lea au apărut adevărate strofe poetice, care transmiteau adevărurile de credință.

Creațiile liturgice au devenit normative în cultul Bisericii și, în paralel cu acestea, s-a dezvoltat și o poezie religioasă în cuvinte simple, inspirate din Sfânta Scriptură și icoane, credincioșii alcătuind versuri pline de credință – colindele.

Secolul al IV-lea este cunoscut drept ”veacul troparului”. În acea perioadă au fost compuse cele mai multe texte liturgice folosite și astăzi în cultul Bisericii și în rugăciunile particulare. Cei care compuneau tropare transpuneau în versuri viața unui sfânt sau hotărârile dogmatice ale unor sinoade sau Părinți ai bisericii, astfel încât să fie înțelese mai ușor de credincioși. Este și cazul condacului Nașterii Domnului - „Fecioara astăzi”, considerat primul colind al Bisericii.

Datina colindatului la poporul român este străveche, ajungând încă pe timpul dacilor. Data apariției lor nu poate fi precizată cu exactitate, dar Biserica consideră că ar fi luat naștere în vremea când Sfântul Apostol Andrei, Apostolul neamului românesc, propovăduia Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos pe teritoriul Dobrogei.

Astfel, colindul este asociat și cu misiunea Sfinților Apostoli, însemnând mai mult decât a vesti Evanghelia, ci o rugăciune prin cântare. Colindătorii nu anunță doar că s-a născut Hristos, ci se și roagă ca această veste să fie primită cu bucurie în toate casele.

Prin colinde, care au la bază Biblia, se relatează în versuri întâmplările şi faptele ce au precedat Naşterea Domnului. Colindele ne îndeamnă însă și la iubire, bucurie și empatie față de cei mai puțin fericiți: ”E sărbătoare și e joc / În casa ta acum,

Dar sunt bordeie fără foc / Și mâine-i Moș Ajun.

Și-acum te las, fii sănătos / Și vesel de Crăciun,

Dar nu uita, când ești voios, / Române să fii bun.”

Obiceiuri de colindat

În Transilvania, în dimineaţa de Ajun, copiii se adună într-un grup mai mare într-un capăt de sat şi pornesc în alai. Din celălalt capăt al satului pornește un alt grup. În case sunt primiți mai întâi băieții, apoi fetele. Gospodarii le aruncă colindătorilor un coş cu merem iar femeile le dau un fel de colăcei numiţi colindreţi şi fructe. La vărsarea fructelor, copiii se întrec să le adune.

Feciorii colindă după copii, primul colind pe care îl cântă fiind acasă la preot, să dezlege postul. Ulterior, ei cântă la ferestrele celorlalte case, așteptând să fie primiți înăuntru de către gaze. Liderul colindătorilor întreabă dacă sunt primiţi Feciorii de Crăciun. După ce cântă trei, patru colinde la uşă, spun: ”Primeşte-ne gazdă-n casă / Şi pune colac pe masă / Lângă colac şi cârnaţi/ Şi-o litră de vinars”.Dacă, până la terminarea colindului gazda nu deschide uşa înseamnă că colindătorii sunt refuzați. Atunci, ei strigă: ”Bureţi pe pereţi”, potrivit evz.ro

În unele zone din Oltenia, copiii își fac un steag dintr-o prăjină lungă, în vârful căreia leagă o basma, un ban de argint, câteva fire de busuioc și puțină tămâie, închipuind darurile pe care magii le-au adus la Nașterea Mântuitorului.

În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.

Un român și cumnatul său italian au violat o austriacă de 58 de ani. La proces au spus că a fost un „test de curaj”. „Ce i-ați făcut este inuman!”

Un român și cumnatul său italian sunt acuzați că au bătut, violat și jefuit o austriacă de 58 de ani, de Crăciun, în 2023. În timpul audierii la tribunalul regional din Viena,...

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...